1,470 matches
-
declarațiile lui Antonescu, i-a oferit preluarea administrației Transnistriei. Regiunea dintre Nistru și Bug, Transnistria, a intrat sub administrație românească, guvernator fiind Gheorghe Alexianu. Hitler i-a oferit lui Antonescu, în schimbul teritoriilor cedate Bulgariei și Ungariei, Maramureșul de Nord și Banatul sârbesc. Mareșalul nu a acceptat oferta și a pus condiția ca administrația Banatului sârbesc să fie germană. Antonescu nu s-a supus niciodată vreunui sufragiu public autentic și nu există surse obiective care să poată indica poziția reală a majorității
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
perioadă scurtă; populația orașului Belgrad a crescut rapid, reocupând primul loc la începutul anilor 1920. După sfârșitul războiului, Belgrad a devenit capitala noului regat al sârbilor, croaților și slovenilor, redenumit ulterior Regatul Iugoslaviei, în 1929. Regatul a fost împărțit în "banate", iar Belgradul împreună cu orașele Zemun și Panciova au format o unitate administrativă separată. În această perioadă, în Belgrad s-a simțit o modernizare semnificativă și rapidă. Populația orașului a crescut până la 239.000 în 1931, iar în 1940, până la 320
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
Banul de Belgrad, Banul de Sabat. Denumirea s-a limitat mai târziu la actuala provincie „Banat” de Timișoara. Inițial, numele regiunii Banat se leagă de (Turnu) Severin, Banatul de Severin și de succesorii istorici ai acestuia Banatul de Lugoj-Caransebeș, si Banatul de Timișoara, formațiuni politice, militare și administrative cu rolul de marcă în cadrul sistemului defensiv antiotoman. La originea Banatului românesc actual, Banatul de Severin a fost organizat Regele Andrei al II-lea (1205-1235) încă din 1228, ca o regiune înființată la
Banat () [Corola-website/Science/296692_a_298021]
-
Inițial, numele regiunii Banat se leagă de (Turnu) Severin, Banatul de Severin și de succesorii istorici ai acestuia Banatul de Lugoj-Caransebeș, si Banatul de Timișoara, formațiuni politice, militare și administrative cu rolul de marcă în cadrul sistemului defensiv antiotoman. La originea Banatului românesc actual, Banatul de Severin a fost organizat Regele Andrei al II-lea (1205-1235) încă din 1228, ca o regiune înființată la hotarele Taratului româno-bulgar pentru paza graniței Regatului maghiar și restabilirea influenței Bisericii latine în regiune. În această periaodă
Banat () [Corola-website/Science/296692_a_298021]
-
Banatul de Severin a fost organizat Regele Andrei al II-lea (1205-1235) încă din 1228, ca o regiune înființată la hotarele Taratului româno-bulgar pentru paza graniței Regatului maghiar și restabilirea influenței Bisericii latine în regiune. În această periaodă, sunt pomenite Banatul de Severin, Banatul de Belgrad și Banatul bulgăresc 1365. Pentru prima dată numele de Banatus Temesvariensis sau Banatus Temesiensis a fost folosit în rapoartele lui Luigi Ferdinando Marsigli din ultimul deceniu al secolului al XVII-lea și în textul tratatului
Banat () [Corola-website/Science/296692_a_298021]
-
zona, Iugoslavia, România și Ungaria. Proclamarea Republicii Bănățene în anul 1918, a fost o încercare de păstrare a unității Banatului multietnic și multiconfesional, eșuată însă din cauza promisiunilor făcute înainte de război de Antanta României și a pretenților teritoriale emise de Șerbia. Banatul istoric însumă o suprafață de 28 526 km. Diverse surse indică cifre ușor diferite de aceasta. La împărțirea provinciei, în 1919, României i-a fost atribuită o suprafață de 18 966 km² (aproximativ 2/3 din total), Regatului Sârbilor, Croaților
Banat () [Corola-website/Science/296692_a_298021]
-
din total), Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor 9 276 km², (aproximativ 1/3 din total), iar Ungariei 284 km² (aproximativ 1% din total). Teritoriul istoric al Banatului este, astăzi, împărțit astfel: Trei mari orașe, care n-au făcut parte din Banatul istoric, și-au extins, de-a lungul vremii, teritoriile administrative în Banat unde au, astăzi, cartiere: Granițele naturale ale Banatului sunt râurile Mureș și Tisa, Dunărea și masivele Poiana-Ruscă și Retezat. Relieful Banatului este foarte divers: începând din vest, spre
Banat () [Corola-website/Science/296692_a_298021]
-
cu vârful Poiana Mare (1363 m). Munții Poiana Rusca (1.359 m) și Munții Banatului cu diviziunile Semenic (1.447 m), , Aninei, Dognecei, Almăjului și Locvei fac parte din Carpații Occidentali . Dealurile piemontane apusene constituie cam o treime din teritoriul Banatului istoric. Altitudinea acestora variază între 200 și 400 de metri. La nord de răul Timiș se află dealurile Lugojului, Lăpugiului, depresiunea Făgetului și dealurile Lipovei, iar la sudul acestui rău, dealurile Pogănișului, Dognecei, Oraviței și Depresiunea Carasului. Câmpia înaltă ( altitudine
Banat () [Corola-website/Science/296692_a_298021]
-
munți, care ocupaseră Transilvania și a celor tătare dinspre est, care reușiseră să ocupe în perioada lui Litovoi, toată zona de câmpie din Muntenia și toată Moldova. În secolulal XIII-lea Turnu-Severin a fost stăpânit de Regatul Ungariei. Zona înconjurătoate (Banatul de Severin) a fost până în secolul XVI disputată cu Ungaria. Între secolele XIII-XVI este menționată în Râmnicu Vâlcea o populație săsească. În epoca medievală, teritoriul Olteniei este parte integrantă din Țara Românească, unii membrii ai familiei oltenești a Craioveștilor ocupând
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
familiei oltenești a Craioveștilor ocupând tronul începând cu secolul al XVI-lea. Oltenia avea o notă distinctă în raportul puterii, prin Marea Bănie de Craiova. Regiunea era administrată de un ban, motiv pentru care este cunoscută și sub denumirea de Banatul Craiovei. Craiova era capitala unei regiuni care beneficia de o autonomie relativă, dar care era parte integrantă din Țara Românească. Mulți bani ai Craiovei sau familii importante din urbe, devenind domnitori în virtutea poziției pe care o ocupau în aparatul administrativ
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
plăcile de piatră de dimensiuni mari, legate bine între ele. De asemenea, erau construite drumuri cu un strat de prundiș, sau erau simple șleauri, apoi erau utilizate și drumurile naturale. Drumul principal care străbătea întreaga provincie pornea de la Lederata, traversând Banatul, Culoarul depresionar de la Poarta de Fier a Transilvaniei, trecând prin Ulpia Traiana, Apulum, Potaissa, Napoca și ajungea la Porolissum. Un alt drum pornea de la Valea Mureșului, ducea la Târnave, Oltul transilvănean și ajungea la Augustiae, ieșind prin pasul Oituz și
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
juridică internațională a voievodului era aceea de vasal al Ungariei. Însă voievodul duce o politică externă foarte activă, folosind poziția de expectativă, care îi permitea să realizeze negocieri și acțiuni militare. Intră în conflict cu coroana maghiară, dorind să unească Banatul de Severin la Țara Românească. Au loc negocieri, domnitorul român trebuind să plătească astfel 7000 de mărci de argint, să renunțe la anexarea teritoriului, să trimită un fiu ca garanție la curtea ungară și să plătească tributul anual. Carol Robert
Descălecatul Țării Românești () [Corola-website/Science/317051_a_318380]
-
a fost inventat din nevoia de a economisi lemnul. Sistemul „în căței” a fost adoptat în Banat probabil pe la începutul secolului al XVIII-lea atunci când lemnul de construcție a devenit din ce în ce mai rar și mai scump. În bisericile de lemn din Banatul montan se păstrează un număr considerabil de icoane pictate pe sticlă; suportul picturii - sticla - era furnizat de către cele două manufacturi de prelucrare a sticlei ("glăjării") de la Tomești (așezare situată pe valea Begheiului, jud. Timiș) și cea de la Calina (jud. Caraș
Biserica de lemn din Calina () [Corola-website/Science/317199_a_318528]
-
La 11 februarie 1949, în ședința de analiză a muncii depuse de la înființarea Direcției Generale a Securității Poporului, ministrul de Interne, Teohari Georgescu, aprecia că: La ordinul Comandamentui Unic, în ziua de 23 ianuarie sunt trimise spre zona muntoasă a Banatului două batalioane de la Regimentul de securitate Brașov. Batalionul 5 va fi încartiruit la Caransebeș, iar Batalionul 9 la Orșova, adică în cele două extremități ale zonei în care acționau grupurile partizanilor anticomuniști. În noaptea de 24 ianuarie, Compania 1 a
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
Târziu, învățător din Iablanița, care făcea parte din grupul lui Spiru Blănaru. Pe 4 februarie a fost arestat Ion Colțan din grupul notarului Gheorghe Ionescu, iar pe 7 februarie au fost arestați 51 de țărani. Reținerile și perchezițiile în satele Banatului de munte au continuat zi și noapte, printre cei arestați fiind și celălalt partizan eliberat de la postul de miliție din Teregova, Moise Anculia. Pornind de la informațiile obținute prin tortură sau de la informatori, Securitatea a inițiat, în noaptea de 7 spre
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
drept care a cunoscut o serie lungă de traduceri, dintre care prima a aparținut mitropolitului Moldovei, Varlaam, datând din 1618. Un istoric pe larg al traducerilor Scării în limba română îl găsim în studiul introductiv realizat de Mitropolitul Nicolae (Corneanu) al Banatului la propria sa traducere a "Scării". Cele mai cunoscute ediții contemporane ale "Scării" sunt: Ambele ediții cuprind câte un studiu introductiv foarte bine documentat despre viața Sf. Ioan Scărarul, despre locul "Scării" în spiritualitatea ortodoxă și despre diferitele ediții și
Scara Raiului () [Corola-website/Science/318156_a_319485]
-
din comatiși apoi prin tarabostes. Traian va ataca din mai multe părți, iar dacii, slăbiți, vor cere pacea, pe care Traian o va accepta. "Al doilea război daco-roman" Încă după primul război dintre Decebal și Traian (101/102) romanii ocupaseră Banatul și țara Hațegului, Oltenia, vestul Munteniei și probabil sudul Moldovei. Cassius Dio scria că după acest război, comanda armatei romane de ocupație i-a fost încredințată lui Cn. Pinarius Aemilius Cicatricula Longinus, legatul legiunii VII Claudia. La 4 iunie 105
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
militarizata pe partea austriacă). În 1817, Principatul Șerbia a ocupat partea de la est de Dunăre a Imperiului Otoman. În timpul Primului Război Mondial, Șerbia și România (creată în 1859 prin unirea între Moldova și Muntenia) au ajuns la un acord de împărțire a Banatului istoric, în caz de victorie asupra Germaniei și Austro-Ungariei, pe principiul de 1/3 pentru Șerbia și 2/3 pentru România (cu schimbul de minorități între cele două state). Frontieră ce a tăiat Banatul în două părți a fost trasata
Frontiera între România și Serbia () [Corola-website/Science/319137_a_320466]
-
efectivă a avut loc la 10 aprilie 1924. În partea de nord, frontieră începe de la colțul frontierelor între România, Șerbia și Ungaria (), între localitățile Beba Veche (România) și Rabe (Șerbia), care nu sunt legate printr-o cale rutieră și separă Banatul sârbesc de Banatul românesc pe traseul de sud-est. După aproape jumătate din parcurs, se ajunge la Dunăre care servește că frontieră naturală. Ea se termină într-un alt colț în care se intersectează trei frontiere între România, Șerbia și Bulgaria
Frontiera între România și Serbia () [Corola-website/Science/319137_a_320466]
-
loc la 10 aprilie 1924. În partea de nord, frontieră începe de la colțul frontierelor între România, Șerbia și Ungaria (), între localitățile Beba Veche (România) și Rabe (Șerbia), care nu sunt legate printr-o cale rutieră și separă Banatul sârbesc de Banatul românesc pe traseul de sud-est. După aproape jumătate din parcurs, se ajunge la Dunăre care servește că frontieră naturală. Ea se termină într-un alt colț în care se intersectează trei frontiere între România, Șerbia și Bulgaria (). Aceasta frontieră separă
Frontiera între România și Serbia () [Corola-website/Science/319137_a_320466]
-
a legat (dar nu peste tot) definirea minorităților de apartenența politică. Astfel, în R.S.F.Iugoslavia și în R.P.Bulgaria s-a folosit cuvântul "vlah" nu numai pentru Istro-români, Aromâni sau Megleno-români, ci și pentru a deosebi Dacoromânii de acolo (în Banatul sârbesc și de-a lungul Dunării) de cei din România. Această strategie este denumită "vlahism". Sub denumirea de "moldovenism", este folosită și în Basarabia și Transnistria, unde se folosește cuvântul Moldoveni pentru a-i deosebi pe românofonii de acolo, de
Ius soli () [Corola-website/Science/315275_a_316604]
-
a legat (dar nu peste tot) definirea minorităților de apartenența politică. Astfel, în R.S.F.Iugoslavia și în R.P.Bulgaria s-a folosit cuvântul "vlah" nu numai pentru Istro-români, Aromâni sau Megleno-români, ci și pentru a deosebi Dacoromânii de acolo (în Banatul sârbesc și de-a lungul Dunării) de cei din România. Această strategie este denumită "vlahism". Sub denumirea de "moldovenism", este folosită și în Basarabia și Transnistria, unde se folosește cuvântul moldoveni pentru a-i deosebi artificial pe românofonii de acolo
Ius sangvinis () [Corola-website/Science/315276_a_316605]
-
sefardă. De asemenea au persistat comunitățile din jurul sinagogilor neologe din Ardeal si Banat, dar fără o organizație sau secție aparte. Aceasta corespundea cu politica regimului comunist de a unifica din punct de vedere religios și comunitar Vechiul Regat cu Transilvania, Banatul si Bucovina de sud, având o logică oarecum asemănătoare cu interzicerea cultului greco-catolic român care fusese influent în teritoriile unite la România in 1918. Modul centralist al conducerii șef rabinului Moses Rosen, deosebirile linguistice și de ritual între neologi și
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
Poli Timișoara, fiind primul ei președinte. În 1957 a fost decorat cu Ordinul Muncii cl. a III-a, iar în 1962 a primit titlul de profesor universitar emerit. A organizat și a fost un lung și de ani președintele filialei Banat a Uniunii Arhitecților din România. A întocmit peste 200 de proiecte pentru diferite edificii. A contribuit la Palatul Administrativ al Prefecturii Timiș, construit între 1938 - 1943 sub conducerea constructorului Constantin Purcariu, intr-un stil arhitectural modern, combinat cu elemente decorative
Victor Vlad () [Corola-website/Science/316119_a_317448]
-
engleză, franceza, germană, italiană, greacă și maghiară) Editură George Coșbuc 2007; Rodica Botezatu-Poetree (Antologie de poezie în română și engleză), Editura Mesagerul, Bistrița, 2007; Boris Crăciun, Daniela Crăciun Costin - Dicționarul Scriitorilor români de azi (din România, Basarabia, Bucovina de Nord, Banatul sârbesc, Europa Occidentală, Israel, America); Andrei Moldovan-Pretexte.Antologie, dicționar de scriitori din Bistrița-Năsăud, Editura Eikon, 2008; Antologia Arcade, editata în 2008 de Asociația Târgu-Mureș a Uniunii Scriitorilor din România; Dumitru Munteanu-Scriitori români la frontiera mileniului III - Dicționar critic - volumul I
Victor Știr () [Corola-website/Science/316120_a_317449]