1,563 matches
-
cu dansul de Împerechere al păsării-grădinar... — Așa, hai să plecăm. Crawford părea să fi coborît direct din cortina de vegetație care Înconjura palmierul. Ducea sub braț un videorecorder cu cablurile Înfășurate În jurul lui Într-un colac negru. Îl puse pe bancheta din spate și-i ridică puțin capacul, supraveghind În același timp drumul de acces. — Mi l-au dat să-l verific - un cuplu pe nume Hanley. El era șef de personal În Liverpool, a ieșit la pensie. Apropo, se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
recalibrate. Proprietarii vor fi recunoscători. Posibili membri? Știi ce, cred că da. Nu m-ar mira să vină la club chiar mîine. Își desfăcu fermoarul hainei și scoase o casetă pentru țigări gravată, din argint, pe care o puse pe bancheta din spate lîngă aparatul video.) Soțul a fost membru În comitetul lui Queen’s Club(##notă - Club sportiv exclusivist din Londra, Înființat În 1886, sub patronajul reginei Victoria.##), un Înfocat jucător de tenis. Nevastă-sa era pe vremuri un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
bizar experiment social avea totuși șarmul său. Bănuiam că și Frank fusese sedus de viziunea lui flamboaiantă și, asemenea lui Frank, nici eu n-am comentat nimic În timp ce-și aduna prada Într-un morman tot mai mare pe bancheta din spate a Citroënului. Cam pe la a șasea vilă, una dintre cele mai vechi proprietăți de pe bulevardul central nord-sud, am descoperit În portbagaj o pătură, pe care i-am ținut-o lui Crawford, cînd s-a Întors din tufișuri, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ăia care păzesc la poarta complexului. O să le expună ei acolo și-o să se asigure că toată lumea din Residencia a-nțeles mesajul. — Dar care e mesajul? Asta-i chestia pe care Încă n-am priceput-o. — Mesajul...? (Tocmai ridica de pe banchetă un casetofon cu Înregistrare, dar renunță și se Întoarse să se holbeze la mine.) Credeam c-ai Înțeles totul, Charles. — Nu chiar. Spargerile astea, stricarea unor televizoare și scris „Fuck“ pe o ușă de garaj... chestiile astea o să schimbe viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la un CD-ROM despre Renaștere. Împreună Începem să prosperăm și În sfîrșit ne descoperim adevăratul potențial ca indivizi și În comunitate. — Și toate astea ajung să fie puse În mișcare prin infracțiuni? (Am ridicat caseta de argint cu țigări de pe bancheta din spate a Citroënului.) De ce neapărat prin asta? De ce nu... prin religie sau prin vreun soi de voință politică? Cu astea s-a condus lumea În trecut. — Nu mai e valabil. Cu politica s-a terminat, Charles, nu mai aprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cum Își dorise să fie Înfrînt de mașina de tenis, acum Îmboldea complexul Costasol să se regrupeze Împotriva inamicului secret dintre zidurile sale. Însă afecțiunea lui pentru locuitori era lipsită de falsitate. Am plecat Împreună de la clubul sportiv, el pe bancheta din spate, iar cînd am trecut cu Citroënul pe lîngă Marina Players, s-a Întins printre scaune și a claxonat. Și-a fluturat șapca de baseball către Lejeune și colegii săi tîmplari de pe acoperiș și-a fluierat la cîrdul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
viteza maximă de treizeci și doi de kilometri pe oră. Trecuseră și pe la clubul sportiv cu o zi Înainte. Plăcut surprinși de facilități, Își depuseseră amîndoi cererea de aderare. — Verificarea numerelor, Dumnezeule mare..., spuse Crawford, apoi Îi salută solemn de pe bancheta din spate, ca un general În limuzina cu șofer care intră pe porțile bazei militare. Charles, nu le-am putea oferi lor computerul nostru? Să pună pe picioare o bază de date nou-nouță cu toate vehiculele din Residencia și localizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
grimasă pe chip, surprins că ațipise. — Charles, Îmi pare rău... am picat ca bolovanul. — Arăți cam obosit. Dormi acolo, eu ies să mă plimb puțin pe-aici. Mergem mai departe. O ultimă vizită. (Se Înălță și se sprijini de spătarul banchetei, făcînd un efort să se adune.) A fost muncă grea - am ieșit În fiecare noapte, iar de cîteva ori era cît pe-aci să mă depisteze. Dacă mă prinde Cabrera... — Bobby, relaxează-te și Întoarce-te În Estrella de Mar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
apoi se Îndepărtă, Întinzînd mîna În lumina soarelui. Era clar că-l tulbura mai mult de o simplă neliniște, și am presupus că-și pierduse ochelarii sau cheile. Privi În dreapta și În stînga În lungul șoselei, apoi cercetă prin geam bancheta din spate a Citroënului, În vreme ce buzele i se mișcau parcă murmurînd numele cuiva. — Pot să vă ajut cu ceva? l-am Întrebat Îngrijorat, ieșind din mașină. Doctor Sanger...? — Îmi caut o pacientă. Se poate să se fi rătăcit. Ați văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să zîmbească sub strălucirea neonului defect.) Îmi pare rău, Charles, dar trebuia să te aducem aici. — De ce? Ce-nseamnă toate astea? Am privit În jur, Încercînd să deslușesc ceva prin parbrizele automobilelor parcate, crezînd În continuare că Frank ședea pe bancheta din spate a vreunei mașini de poliție fără Însemne. — E absurd - putem sta de vorbă la petrecerea de diseară. Nu... nu cumva să te duci la petrecere! spuse Paula, apucîndu-mă de Încheietură și Încercînd să mă scuture, de parcă muncea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
scurgea sîngele din obrajii mai devreme Îmbujorați. PÎnă la urmă cedă și făcu un gest disprețuitor cu brațul prin aer, lămurită odată pentru totdeauna că n-aveam să mă ridic niciodată să-l Înfrunt pe Crawford. M-am Întins peste bancheta din spate și am luat ghidul turistic al Calabriei de sub lunetă; l-am deschis la dedicația pe care i-o scrisesem lui Frank pe pagina de gardă. În timp ce citeam cuvintele pline de căldură pe care le caligrafiasem cu trei ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
se știe că raiul e tors din cuvinte de laudă și că în el nu atârni, ci plutești ca puful de lână. Ieșise din bancă fără să își mai simtă picioarele și nu și le simțea nici atunci când, trântit pe banchetă și sprijinit de volanul propriei limuzine, încercă să citească ceva din ziar. Cumpăra un cotidian popular, plin de poze și cu titluri cât o jumătate de pagină, dar prin el învățase scurtăturile limbii, argoul și vorbirea de gang, ba chiar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îndoită cu lapte. „O fi inima, și nu capul“, își mai zise în gând, dar, oricum, nu-i lipsea o nenorocire ca asta, tocmai când se credea mai scăpat de griji. Strânse ziarul în grabă și îl puse în dreapta, pe bancheta de lângă el, însă nu izbutea să își uite frica. O sudoare de gheață îi trecea pe tot spatele și curând simți că îi e frig. Dârdâi un minut, dacă nu chiar mai mult, până când reuși să își miște brațele. „Deocamdată
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
chemarea nechibzuită care o umplea dimineața, când se trezea, până când adormea din nou. Alerga, pur și simplu asta făcea, biciuia secundele, orele ca să-l vadă, atât, fiindcă altceva nu putea decât să se înfigă cu umărul sub clavicula lui, pe bancheta din spate a unui taxi. O oră din zi, poate două. O zărire, o undă sub febra închipuirii. Nu pe celălalt îl iubea fiecare privindu-se, ci haloul, partea nevorbită a gurii și făgăduințele ochilor, care promiteau totdeauna mai mult
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
diferit, și acum și pasagerii pe care îi lua. „În cele din urmă, toate ființele asemănătoare se caută și, dacă se caută cu credință, se și întâlnesc.“ Le spusese ideea asta cu voce tare, iar femeia și ziaristul lipiți de bancheta din spate, tocmai ca să nu fie văzuți prea bine din stradă, fuseseră de acord: „Oamenii sunt asemenea lucrurilor, locurilor și întâmplărilor care le sunt dragi“. Omid era mândru să știe că ar avea doar puțin din cei doi pe care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
impecabile, se ridică imediat și se uită în jur după un chelner. — Puteți să ne mai aduceți câteva scaune, vă rog? zise el. Prietenele noastre doresc să bea un pahar alături de noi. Cu Janey și Helen una lângă alta pe banchetă, aveam loc cu toții, la fix. Chelnerul eliberă masa și mai aduse o sticlă de vin. Gita îl văzuse pe Hugo în Ghosts și i-a spus că jucase foarte bine, lucru pe care, judecând după zâmbetul lui modest, îl știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
loc. Avea să mai vadă însă acel lucru - și asta mult mai curând decât și-ar fi închipuit. Capitolul 10 Ramallah, Malul de Est, marți, 4.46 p.m. Mai întâi a fost surprinsă de scurtimea călătoriei. S-a așezat pe bancheta din spate a unuia dintre Land Cruiserele negre ale consulatului acum un sfert de oră și iată-l pe șoferul ei, sergentul de marină Kevin Lee, spunându-i că trec Linia Verde, ieșind din Israelul propriu-zis și intrând în zonele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Nu. — Dar n-ai mai vorbit cu el de duminică? Și nu ești îngrijorat? Nu eram îngrijorat. Până nu ați început voi să mă băgați în sperieți. Se întoarseră în mare viteză, cu Eyal, care nu mai era amețit, pe bancheta din spate. Uri continuă cu întrebările, descoperind un singur amănunt nou: că atunci când Eyal a vorbit cu tatăl lui, duminică dimineață, Baruch Kishon părea binedispus. Zicea că lucrează la o poveste „tare“. Sau poate mișto. Eyal nu-și mai amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
drept, refuzând să se aplece. Simți frustrarea din atingerea mâinii care acum împingea mai puternic. În cele din urmă, bărbatul acela, sau altul, vorbi: o voce masculină din spatele ei scoase un singur cuvânt: „mașină“. Deci asta era. O împingeau pe bancheta din spate a unei mașini. Cedă, bucuroasă că reușise să opună puțină rezistență. Nu era cine știe ce, dar simți că realizase ceva. Îi forțase pe acești oameni să spargă tăcerea pe care o păstraseră de când o încolțiseră, chiar la ieșirea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nici mirat, nici deranjat de Întârziere. Mi-a urat bun venit cu o voce absentă și mi-a făcut semn să-l urmez În parcare. Tot prin semne, mi-a indicat mașina și mi-a sugerat să iau loc pe bancheta din spate, ceea ce aș fi făcut oricum. Chiar m-am bucurat că ne despărțea un geam gros și, după toate aparențele, incasabil. Curtoazia și amabilitatea nu păreau să se numere printre calitățile fundamentale ale individului. Sper măcar să compenseze cu măiestria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se accentua pe măsură ce Înserarea ne Învăluia treptat, dar rapid, făcând inutil orice efort de identificare a traseului. Oricum, În pofida strădaniei taciturnului, În mai puțin de o oră n-aveam nici o șansă să ajungem la hotel. M-am rezemat confortabil pe bancheta din spate și am Închis ochii. Ce-o fi vrut să spună logoreica Elvira cu văzutul nostru În zilele următoare? Nu că nu m-ar fi Încântat perspectiva - dimpotrivă. Mai ales că mă lăsase În suspans cu acel misterios domn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
e din categoria celor care te asasinează cu conversația lor incontinentă. Excelent. M-ar fi enervat să fie altfel. Afară e o dimineață frumoasă, iar Înăuntru, doar radioul se aude melancolic În surdină. Tipul e un sentimental. Stau tolănit pe bancheta din spate și mă simt bine. E cald, e plăcut, e liniștitor, În aer plutesc subtile arome florale. Mi se Închid ochii... NOTĂ După cum distinsul și inteligentul nostru cititor a Înțeles deja, Între reporterul de televiziune, naratorul acestei povești mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
față - acel gest grațios al unei doamne din St. Petersburg, În timpul călătoriilor de iarnă. Voluminoasa blană de urs care o acoperea până la talie era prinsă În două colțuri, prin niște inele, de cele două mânere laterale ale spătarului scund al banchetei pe care ședea. Și În spatele ei, ținându-se de aceste mânere, stătea În picioare pe un suport Îngust, deasupra extremităților din spate ale tălpilor saniei, un valet cu pălărie cu cocardă. Urmărind În continuare sania, am văzut-o oprindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pardon“. Parcă verificase doar dacă eu eram eu. Și eu chiar eram eu, cu B. dormind toropită pe genunchii mei, nevinovata copilă nici măcar visând ce poem spadasin se consuma odată cu somnul ei. N-am avut curaj să mă ridic de pe banchetă. Parcă uitasem că sunt înzestrat cu darul de a merge, de a deschide ușa compartimentului, de a mă strecura lângă Ester și de a mormăi, ca și cum tocmai citeam și adnotam o pagină din cartea propriului meu destin, „Ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
virat brusc pe dreapta și a oprit chiar lângă rondul de la Socului. — Meserie, și-a frecat bucuros mâinile. De când vreau să mă lămuresc ce-i cu anșouaul ăsta. Au urmat câteva clipe de tăcere, timp în care Paul, răsucit spre bancheta din spate, descoperise parcă neantul și-l studia speriat. S-a întors în cele din urmă spre mine, cu fața prăbușită. — V-au furat pachetu’! Cre’ că ați soilit-o la intersecție și vi l-a săltat. Sau l-ați uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]