2,280 matches
-
care au mașini ce nu pot circula (număr cu soț sau fără soț) pe data de 19 iunie (duminică) să poată pleca (dacă vor) spre casă, sîmbătă, 18 iunie. Pe data de 17 iunie vor avea loc cursul festiv și banchetul, urmînd ca pe 18 și 19 iunie să organizăm alte acțiuni în funcție de numărul de persoane și de opțiuni. Te rugăm să confirmi participarea în decurs de o săptămînă de la primirea acestei scrisori prin trimiterea a cel puțin jumătate din costul
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
persoane și de opțiuni. Te rugăm să confirmi participarea în decurs de o săptămînă de la primirea acestei scrisori prin trimiterea a cel puțin jumătate din costul anunțat mai sus. Această sumă este necesară pentru a încheia contractul cu OJT privind banchetul, camere la hotel, autocar pentru un tur în împrejurimile Iașului și alte servicii. Adresa unde pot fi trimiși banii: M. Toma, str. Stejar, nr. 55, Bl. M1, sc. C, et. III, ap. 14, Iași, cod 6600. Telefoane pentru lămuriri suplimentare
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
și plecă să-și vadă de treburi. La căderea serii, mirosul de mâncare Începu să iasă pe fereastra bucătăriei. Luna răsărea deasupra piersicilor. Convorbirea oficială cu mesagerul din Sumpu luând sfârșit, se aprinseră mai multe lămpi și se pregăti un banchet, urmând ca a doua zi mesagerul să pornească la drum. Sunetul tobei și al fluierului răsunau din conac, unde se juca o piesă Nô. Familia Imagawa din Suruga era mândră și ilustră. Gusturile membrilor săi nu Îmbrățișau numai poezia, muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
că aspectele cele mai subtile ale cumpărării de cărbuni și lemne Îl depășeau. Asemenea celorlalți funcționari dinaintea lui, parcurse conștiincios studiul, mormăind: — Hm, hm. Chiar așa? Înțeleg, Înțeleg. Potrivit tradiției, ziua se sfârși cu invitarea funcționarului de către furnizori la un banchet, În casa unui bogătaș local. Mare parte din timp trecu schimbând amabilități. — Vă mulțumim că ați făcut atâta drum. — Nu avem cine știe ce, dar vă rugăm să vă simțiți ca acasă. — Sperăm să ne Învredniciți cu bunăvoința dumneavoastră și pe viitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de drum, dar Tokichiro voia să-i răsplătească pentru petrecerea din seara trecută. — Am terminat treburile. Țineți-mi companie În seara aceasta, să vă destindeți și să vă distrați, insistă el. La un han local, le făcu cinste cu un banchet, amețindu-se și el puțin. * * * Tokichiro era fericit. Singur, dar fericit. — Maimuță, spuse Nobunaga, care continua uneori să-l numească astfel, ai făcut economii la bucătărie, de când te-am Însărcinat cu ea. Dar e o mare pagubă ca un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
locale din Owari va bucura ochiul unei persoane din capitală. Și, Întinzându-i lui Yoshiteru o listă de daruri, dădu să se retragă. — Poate Îmi faci cinstea de a rămâne la cină, Îl invită Yoshiteru. Se servi sake. Sala de banchet avea vedere spre o grădină elegantă. În penumbra serii, culoarea hortensiilor și roua de pe mușchiul umed scânteiau la lumina lampioanelor. Caracterul lui Nobunaga era lipsit de formalisme stricte, indiferent În ce companie și În ce situație se afla. Se comportă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Când Hideyoshi se așeză, lămpile părură, dintr-o dată, și mai strălucitoare, iar Încăperea, și mai veselă. Nene Își spuse că, În ultima vreme, soțul ei băuse mult mai mult sake decât În trecut. Îi privi atitudinea nepăsătoare pe tot parcursul banchetului, ca și cum n-ar fi văzut nimic. Își Întreținea vizitatorul, Își făcea mama să râdă și părea să se simtă bine. Până și Hanbei, care nu bea niciodată, duse la buze ceașca de sake și sorbi puțin În sănătatea lui Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
văzut nimic. Își Întreținea vizitatorul, Își făcea mama să râdă și părea să se simtă bine. Până și Hanbei, care nu bea niciodată, duse la buze ceașca de sake și sorbi puțin În sănătatea lui Hideyoshi. Veniră și alții la banchet, care, curând, deveni foarte zgomotos. După ce mama lui și Nene se retraseră, Hideyoshi ieși să se trezească. Florile cireșilor tineri căzuseră deja și numai mireasma glicinei de munte mai umplea noaptea. — Ei! Cine-i acolo, sub copaci? strigă Hideyoshi. — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În Kyoto și se Întreba despre ce era vorba, de fapt. De astă dată, Însă, călătoria lui Nobunaga fu numai o plimbare magnifică și relaxată. Singuri, cei doi Își petreceau toată ziua pe câmp, vânând cu șoimii. Noaptea, Nobunaga organiza banchete și punea să se interpreteze la han cântece și dansuri populare ale sătenilor. Una peste alta, nu părea decât o vacanță. În ziua când Nobunaga și Ieyasu aveau să sosească În capitală, Hideyoshi, care era Însărcinat cu apărarea orașului Kyoto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se simți, mai ușurat, Yoshiaki. Ei bine, poți vedea că sunt sănătos și că guvernarea merge Înainte fără probleme, așa că nu ai de ce să te simți neliniștit, venind aici atât de des. Dar hai, dă-mi voie să organizez un banchet pentru a sărbători Întoarcerea dumitale triumfală. — Trebuie să vă refuz, Excelența Voastră, răspunse Nobunaga, respingând, cu un gest, propunerea. Încă nu le-am trimis cuvinte de mulțumire ofițerilor și soldaților mei. Nu m-aș simți prea bine să accept de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Trebuie să vă refuz, Excelența Voastră, răspunse Nobunaga, respingând, cu un gest, propunerea. Încă nu le-am trimis cuvinte de mulțumire ofițerilor și soldaților mei. Nu m-aș simți prea bine să accept de unul singur o invitație la un banchet extravagant. Mai bine să-l amânăm până data viitoare, când voi fi la dispoziția Excelenței Voastre. Cu aceste cuvinte, Își luă rămas bun. Când ajunse la locuința lui, Akechi Mitsuhide Îl aștepta ca să-i dea raportul. — Un călugăr care părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
spus chiar tu că Tenzo va veni abia peste trei zile? Hideyoshi se Înroși la față ca focul. Nobunaga părea mulțumit de acest lucru. Dorise să-l vadă arătând stânjenit și tulburat, o vreme. Nobunaga o invită pe Oyu la banchetul din seara aceea, comentând: — Nu m-ai văzut dansând, deși Hideyoshi a asistat cu câteva ocazii. Seara, când Oyu ceru voie să plece, Nobunaga nu insistă să mai rămână, dar Îi spuse scurt lui Hideyoshi: — Ei, atunci, du-te și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
despărțirea lui Nagamasa de vasalii săi, care mergeau la moarte, și de soție și copii, care aveau să trăiască. — Dar m-aș plictisi să stau ascuns până la Ora Mistrețului, spuse Hideyoshi. Cu permisiunea voastră, aș dori să iau parte la banchet. — Exact pentru asta te căutam. Și Domnia Sa o dorește. — Cum! Seniorul Nagamasa vrea să vin? — Spune că, dacă Își Încredințează soția și copiii clanului Oda, trebuie ca, de-acum Încolo, dumneata să ai grijă de ei. Mai ales de copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
grijă de ei. Mai ales de copiii săi cei mai mici. — N-are de ce să-și facă griji! Și aș dori să i-o spun personal. Mă conduci la el? Hideyoshi Îl urmă pe Mikawa Într-o mare sală de banchet. Toți ochii din Încăpere se Întoarseră spre el. Prin aer plutea miros de sake. Evident, toți erau În armuri din cap până-n picioare și fiecare om prezent se hotărâse să moară. Aveau să moară Împreună; la fel ca bobocii scuturați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
gata, anunță un vasal. Părând ușurat, Murashige se ridică: — Kanbei, poftește Înăuntru. Dincolo de toate, nu ne-am mai văzut de mult. Hai să bem ceva Împreună, propuse el. Murashige se arătă un amfitrion generos. În citadela principală fusese pregătit un banchet. Evident, cei doi evitară orice conflict În timp ce beau sake, iar expresia lui Murashige se relaxă vizibil. La un moment dat, Însă, Kanbei deschise, din nou, subiectul: — Cum rămâne, Murashige? De ce nu oprești situația asta până nu ajunge prea departe? — Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
faceți o baie, Înălțimea Voastră? Toți samuraii și chiar și soldații pedestrași și-au terminat masa de seară. — Nu, voi aștepta până sosește Domnia Sa. — Domnia Sa Întârzie cam mult În seara asta, nu vi se pare? — Azi a avut loc un banchet pentru sărbătorirea victoriei În tabăra principală. Stăpânul meu rareori se atinge de sake, dar poate că a băut puțin și s-a cam afumat, cu toate toasturile. — Vă pot servi masa de seară? — Nu, nu, Îmi voi aștepta și cina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
luxuriant, Yusho stătea așezat cu privirea În gol, ținându-și genunchii. Curând, când Toshimitsu ieși pe poartă, tânărul și Yusho plecaseră. Toshimitsu era temător. Își spunea că Mitsuhide Întârzia prea mult cu Întoarcerea. Chiar dacă era pe deplin conștient că un banchet se putea prelungi până noaptea târziu. Ieșind prin poarta veche, cu acoperiș de stuf, cărarea ajungea repede la drumul de lângă lac. Ultimele urme de căldură a zilei Încă mai făceau să se unduiască aerul pe cerul dinspre vest, peste lacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lăncierii și ajutoarele Îl urmau În grup compact. Dar Îngrijorarea de pe chipul lui Toshimitsu nu se risipi când se apropiară. Ceva nu era așa cum s-ar fi cuvenit. Nimic din Înfățișarea lui Mitsuhide nu sugera că se Întorcea de la un banchet care sărbătorea victoria. Stăpânul său ar fi trebuit să călărească spre casă Într-un mod triumfal, legănându-se elegant În șa, Îmbătat Împreună cu Însoțitorii săi de sake-ul oferit În acea zi. Dar Mitsuhide mergea pe jos, părând abătut. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
I se rezervaseră cele mai de soi reședințe din oraș, iar lui Akechi Mitsuhide i se Încredință responsabilitatea primirii. În plus, Nobunaga Îi ordonase fiului său, Nobutada, care urma să plece În provinciile apusene, să ajute la pregătirea unui extravagant banchet de trei zile. Unii se Întrebau, cu voce tare, de ce Îi oferea Nobunaga o primire atât de opulentă lui Ieyasu, care era cu opt ani mai tânăr decât el și senior al unei provincii ce fusese, până nu demult, mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Ieyasu Își exprimă gratitudinea simțită din adâncul inimii pentru atenția pe care i-o arăta Nobunaga, dar, când și când, simțea că lipsea cineva și, În cele din urmă, Îl Întrebă pe Nobunaga: — Nu era Însărcinat Seniorul Mitsuhide cu acest banchet? Ce i s-a Întâmplat? Azi nu l-am văzut toată ziua și nici ieri, la spectacolul Nô. — A, Mitsuhide, răspunse Nobunaga. S-a Întors la Castelul Sakamoto. A trebuit să plece atât de repede, Încât n-a mai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nu-i venea să-și creadă urechilor. Alergă surprins și se prosternă la picioarele seniorului, explicând că mirosul neplăcut nu era cauzat, cu siguranță, de pește stricat. Nu-mi veni cu scuze! Îl Întrerupse Nobunaga. Aruncă totul! Ia altceva pentru banchetul de diseară! Și, făcând pe surdul, Nobunaga se Îndepărtă. Mitsuhide stătu o vreme tăcut, aproape ca și cum i-ar fi pierit puterea să se miște În acel moment, sosi un mesager care-i dădu o scrisoare cu ordinul de a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se vedea În neorânduiala părului și În culoarea cumplită a feței. În sfârșit, Își ridică Încet „capul de kumquat“, cum i-l poreclise Nobunaga, privind spre grădina Întunecată. În depărtare, văzu multe lămpi strălucind printre copaci. Era prima noapte a banchetului de la castel. „Oare să plec așa, cum mi s-a ordonat?“ se Întrebă Mitsuhide. „Sau ar fi mai bine să trec pe la castel pentru a-mi prezenta omagiile, Înainte de a pleca?“ Mitsuhide fusese Întotdeauna derutat În situațiile de acest gen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
aici? Dar omul care deschise, În sfârșit, ușa, plecându-se În fața lui, nu era nici Dengo, nici Tsumaki. Era unul dintre valeții săi personali, Yomoda Masataka. Amândoi oamenii sunt ocupați cu aruncarea produselor pe care trebuia să le folosim la banchet și cu pregătirile pentru neașteptata plecare. — Vino cu mine la castel. — La castel? Vă duceți la castel? — Cred că se cuvine să-i aduc omagiile mele Seniorului Nobunaga Înainte de a pleca. Fă pregătirile. Mitsuhide se ridică grăbit să se Îmbrace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
odată ce păși afară, văzu grupuri mici de vasali adunați cu capetele laolaltă, vorbind În umbra copacilor și În grajduri. În mod cât se poate de firesc, toți vasalii clanului Akechi erau Îngrijorați că fuseseră eliberați, pe neașteptate, din funcțiile de la banchet și, În aceeași zi, li se ordonase să pornească spre apus. Își exprimau Încoace și-ncolo nemulțumirea, cu lacrimi de amărăciune În ochi. Revolta și furia lor față de Nobunaga, care se intensificaseră după campania din Kai, ca uleiul turnat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
așa că, nu era complet ignorat față de gândurile lui Mitsuhide. Cu toate acestea, avea anumite Îndoieli aparte despre motivul pentru care vărul său se Întorsese atât de brusc la Sakamoto. Nu era nici un secret că Mitsuhide primise responsabilitatea de a organiza banchetul dat de Nobunaga În cinstea lui Ieyasu. De ce fusese alungat Mitsuhide pe neașteptate, chiar Înaintea ospățului? Ieyasu era sigur În Azuchi. Și totuși, postul lui Mitsuhide Îi fusese dat altcuiva, iar lui i se ordonase să plece. Mitsuharu Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]