2,816 matches
-
din opera lui Claude Simon, care-și dau seama că nu sunt capabili să relateze o succesiune de evenimente în forma unei povestiri bine alcătuite. La începutul romanului Tentative de restitution d'un retable baroque (Încercare de restituire a iconostasului baroc), într-una din interminabilele paranteze a căror formulă secretă numai autorul o deține, cunoașterea evenimentelor este afirmată deschis ca fiind "fragmentară, incompletă, realizată prin alăturarea unor imagini fugitive, la rândul lor incomplet surprinse în ansamblu, cuvinte și acestea aproape de neînțeles
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
o întrebare legată de problematica ornamentului, pe care o asimilăm termenului de dominantă tipologică, plecând de la această afirmație categorică a lui P. Kuentz: "Întreaga organizare a textului este [...] de natură lirică mai degrabă decât narativă" (1970: 26). Cu siguranță, topica barocă a clar-absurdului, formele picturale în expresie, vizibile sau fantasmatice, antiteza putere vs slăbiciune, inversările de roluri răpitor-răpit, multiplele paralelisme ("ochii săi" din v. 387 și 394 / "ochii mei" din v. 401 și 406) și reluările ("am vrut" v. 396 și
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
unor laboratoare de creație. Unele redau inițierea progresivă în tainele genurilor literare, surprinzându-l pe prozator în trecerea de la formele scurte la roman și apoi la vaste construcții epice. Altele urmăresc mișcarea de purificare și esențializare, subliniind evoluția de la aglomerarea barocă a primelor încercări, la dicția severă a versiunilor din urmă. În fine, există și narațiuni ale conflictului, care pun în scenă înfruntarea poetului cu normele reci ale versului, drumul torturant de la forma vidă la sens. Intrând în intimitatea unui cabinet
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mod spontan în conștiința creatorului și producând senzația revelării ei supranaturale. Acesta a fost și specificul gândirii antice a lui Platon, care concepuse inspirația ca un mesaj al divinității însăși 206, al viziunii renascentiste a lui Dürer sau a celei baroce a lui Bernini, în a cărui accepțiune, operele de artă erau rodul unui "furor divinus"207, și desigur al multor altor gânditori și creatori ai diferitor perioade ale istoriei. Pe marginea unei mai vechi discuții privitoare la dialectica dintre originea
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
lucrările Lapidarea Sfântului Ștefan (1625), Bogatul din parabolă (1627), Iuda aducând înapoi cei treizeci de arginți (1629), Orbirea lui Samson (1636) ș.a. 428 William Fleming, Arte și idei, vol. II, Editura Meridiane, București, 1983, p. 36. 429 Klaus Schwager, Arta Barocă, în vol. Larousse, Istoria Artei, coord. A. Châtelet și B. P. Groslier, Editura Univers Enciclopedic, București, 2006, p. 584. 430 L. Grünberg, op. cit., p. 17. 431 François Bœspflug, op. cit., pp. 344-347. 432 Ibidem, p. 347. 433 Dumitru Gh. Popescu, Teologie
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
trezește interes și este folosită intens, fenomenul nu se limitează nicidecum la cultura contemporană. Încă o dată, Don Quixote rămîne un caz paradigmatic, dacă nu chiar deschizător de drumuri. Într-un fel de prefață dramatizată la piesa El Narciso Divino, autoarea barocă mexicană Sor Juana Ines de la Cruz pune o reprezentantă a populației autohtone, denumită "America", să vorbească nu numai o limbă percepută ca fiind a "celorlalți", dar și un discurs al religiei autohtone. A fost un gest politic inteligent: sub pretextul
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
originalitatea și contemporaneitatea ei, "postmodernă", era "doar" o copie după Alegoria picturii de François Boucher de la Galeria Națională de Artă din Washington D. C. o copie la fel de "fidelă" ca citatul lui Borges din Cervantes. Opera lui Boucher este o lucrare barocă tîrzie, și nu una foarte narativă. Draperii și carne, falduri peste falduri. O ramă aurită impozantă arunca umbre ciudate pe porțiunea de pictură care, deși tot albastră, depășea granițele picturii lui Boucher, astfel încît să-mi dau seama că o
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
prin tipul de tapet și trimiterea la norii purtători de istorie artistică, se conștientizează anti-iluzionismul postmodern al tabloului, și prin această conștientizare se depășește tabloul lui Boucher, propus pentru o "citire voit greșită". Foarte mult albastru găsim și în draperiile baroce, ca niște nori făcuți din țesătură, în mod deosebit în rochia figurii feminine. Albastrul este atunci legătura dintre elementele ce pot fi separate doar de timp, istorie, geografie și spațiu. Femeia care, în istoria artei din vremea lui Boucher, alegorizează
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
de ardezie. Acest tărâm montan era renumit prin bogățiile aflate în pântecul generos al pământului:aur, chilimbar și multe cristale prețioase. Creștinii plaiului de vis își primeneau și sfințeau sufletele, în cele două biserici mari și încăpătoare, construite în stil baroc, deservite de doi preoți cu har și cu mare aflare într-u Iisus Hristos împăratul pământean și ceresc al tuturor ființelor. Lăcașul de veci situat la margine de sat, uimea prin măreția monumentelor funerare și feeria culorii florilor, arborilor și
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
de prin case, umplând străzile strâmte. Judecătorul își exprimă în fața lui d'Arrast nespusa mândrie de a-l primi în casa lui, nevrednică de o asemenea cinste, după care îl conduse la primul etaj, pe o frumoasă scară în stil baroc, vopsită în albastru. La trecerea lui d'Arrast, se deschiseră câteva uși, prin care se iviră capete oacheșe de copii ce dispărură de îndată, cu râsete înăbușite. În camera de oaspeți, de o frumoasă arhitectură, se aflau doar câteva mobile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
oră cu oră, dublată de curgerea îndărăt, oră cu oră, gest și cuvânt lângă gest și cuvânt. În jurul pereților, dulapurile metalice, planșetele. Douăzeci și trei de planșete și cinci dulapuri metalice, cenușii, verzui, primul cordon în jurul sălii. Ordinea și dezordinea barocă a atelierului de proiectare ? Normativele pentru terenuri macroporice, elanurile Verei, acum un an, un veac, în săptămânile de început la noul loc de muncă. — Am crescut între oameni mari. N-aveam niciodată curaj să întreb cum ar trebui să procedez
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
astăzi>”. Pe marmura de pe zidul lăcașului citim, însă: “Sinagoga... terminată în 1671 este urmașa Sinagogii din 1580”. Dar lucrurile nu se opresc aici. În lucrarea autoarei Aurora Fecheci: “Monumente arhitectonice ieșene” citim: “Sinagoga Mare de pe strada Sinagogilor, zidită în stil baroc târziu, între anii 1659-1670, refăcută în 1756 și apoi în secolele XIX și XX”... - am sfârșit eu pledoaria oftând... Nu ofta, vere. Tu ai vrut-o. Și să-ți spun una bună. Dacă-i bună, ce mai aștepți? Eu nu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Era chiar și o melodie care după urlimul "ta-tam" avea și un let's go! Mai stăteam un minut, după care o luam de la capăt Tam-tam, tatatam... Stăteam în picioare, rezemat, într-o rână, cu privirea fixă, urmărind desenele ușor baroce ale vechiturii în care urma să ne petrecem noaptea. Nu-mi mișcăm capul, îl țineam lipit de grilajul de la intrare, doar, doar aud vreun zgomot sau vreo mișcare sa mă determine să mă lansez într-un solo de bătăii în
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
erau mult mai ieftine în oraș. Mărcile mele, mărcile mele, Doamne, ce-am făcut cu ele... De altfel și ilustratele le-am folosit aiurea. De pildă, să vă spun ce am făcut cu una dintre ele, ce reprezenta castelul Monrepos, baroc târziu, pe fundalul unui amurg KODAK, de aur și purpură, cu un lac alături, plin de lebede AGFA, cu penetul ca sideful. în hotel cu noi stătea echipa de fotbal Eintracht Frankfurt, sosită într-un autobuz monstruos pe care scria
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu adevărat. Nu aveau intensitatea delirantă ale celor ale lui Nichita Stănescu, nici ironia și ludicul avangardiștilor. Era o poezie exactă, o proiecție ortogonală, ce nu lăsa umbre pe hîr-tie, clasică până și-n jubilație, simetrică până și-n proliferarea baroc. Puteam înțelege fabula simplă a fiecărui poem. Tehnica leitmotivului funcționa mecanic și ireproșabil ca un mecanism cu axe cardanice. Luai fiecare element în parte și, deși desenate corect, nu ți se păreau cine știe ce. Atunci de unde venea reala magie care mă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
totul aglomerat la suprafață, ca basoreliefurile 264 de pe templele indiene. Nimic mistic și nimic paranoic (fie și critic). Schizofrenie pură, autistă, catatonică. întîlnirea întîmplătoare dintre Bufiuel și Dali pe o lespede de sacrificiu din Tenochtitlîn l-a produs pe Jodorovski. Barocele mitre și veșminte episcopale, potrivite într-o Sagrada Familia, vin din primul, iar Criștii multiplicați la infinit, cu fața de cocă - din crucificații în levitație ai celui de-al doilea. în "Muntele Sacru" totul se petrece în lumină galbenă, orbitoare
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Oricare ar fi amploarea documentației reunite și, ici și colo, minuțiozitatea cercetării, imensitatea subiectului, îmbinată cu incompetențele autorului, îl expune la deprimantul reproș de eseism. Mai ales dacă a vrut să dea traseului unui drum riguros aspecte de promenadă, uneori barocă. Mediologia imaginii are toată ambiguitatea unui demers situat la intersecția mai multor căi pe care niciun titlu nu mă îndreptățește să apuc: istoria artei, istoria tehnicilor și cea a religiilor. Fatalitatea în care este prinsă nașterea oricărei problematici inedite este
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și Oran (baza navală de la Mers-el-Kebir). 4) Germania (și toată lumea civilizată) nu îi poate ierta responsabilitatea (de fapt, iresponsabilitatea) bombardamentelor strategice (area bombing) cărora le-au căzut victimă orașe de artă fără importanță militar-economică, precum Dresda, cel mai frumos oraș baroc din Europa, în noaptea de 14 februarie 1945, într-un moment cînd Hitler pierduse deja războiul. Gest inutil și crud, despre care s-ar putea spune (citîndu-l pe Fouché, cinicul ministru napoleonian al poliției, sau poate pe cameleonicul Talleyrand, care
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
această teorie a metamorfozei gastronomice; ea nu se aplică orbește și e contraproductivă în destul de multe ipostaze. Caviarul este unul dintre numeroasele exemple în care simplitatea, puritatea gustului primar trebuie păstrate. De asemenea, arta culinară contemporană, trecută printr-o epocă barocă, excesiv de încărcată și de pasionată de metamorfoza ingredientelor, dar și prin revoluția Noii Bucătării Franceze, tinde în ultimele decenii să se întoarcă la tradițiile regionale, acestea stimulând o abordare respectuoasă a materiei prime, urmărind deci păstrarea și punerea în valoare
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
preparat culinar în care lipsa diversității este benefică. Dacă peștii nu ar fi eviscerați și dacă apa nu ar fi pusă la fiert, ceaunul ar fi un excelent acvariu... Între puritatea acestei rețete, cu rafinamentul dat de simplitate, și dimensiunea barocă a unei bouillabaisse, rafinată prin combinațiile de gusturi, nu se poate face nici un fel de comparație. Amândouă sunt perfecte. Revenind la „marea bucătărie țărănească“, specific acesteia ar mai fi drobul de miel făcut de Paște; acesta este identic unui preparat
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
se referă la ea, explicit sau nu. Teatrul umanist, în Italia, apoi în Franța, teatrul clasic francez s-au născut dintr-o recitire atentă a lui Aristotel, chiar când autorii îl plagiază, chiar când îi interpretează invers gândirea. Marile curente baroce, cel francez și cele străine, care predică neregularitatea, precum Lope de Vega în Arta de a face comedii, îl contestă pe Aristotel, dar, vom vedea, nu pot decât să se poziționeze în raport cu el. Teoreticienii dramei, Diderot, Beaumarchais, Louis-Sébastien Mercier în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care, printr-o sută de mijloace surprinzătoare, își atinge pe nesimțite scopul." De aceea regula unității de acțiune întâlnește multă rezistență. Adversarii ei se tem că ea va vesteji creația, restrângând foarte tare alegerea subiectelor, punând frâu imaginației. Pentru autorii baroci precum Rotrou sau Pichou, precum Rayssiguier sau Mareschal, care vor să facă din teatru o "Prescurtare a întregului univers" ("Abrégé de tout l'univers"), după cum se spune în Discurs către Cliton (Discours à Cliton), ea este inacceptabilă. Autorul anonim al
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nimic în lume, oricare ar fi cauza, să nu fie nimic făcut în niciun fel de timp, și să nu existe nicio țară de oricât de mare întindere, pe care Teatrul să nu le poată reprezenta." Concepției medievale, apoi celei baroce, asupra scenei, care pretinde că reprezintă haosul lumii în toată complexitatea lui, clasicismul le substituie o imagine epurată și unificată. Unitatea de acțiune nu înseamnă nicidecum acțiune unică, după cum subliniază Corneille în Discursul despre cele trei unități. "Acest cuvânt de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un tot. Abandonată din cauza condițiilor de reprezentare pe care le impunea, trilogia cu legătură constituia un mijloc comod de rezolvare, prin alăturare, a problemei legăturii între mai multe acțiuni. Cât despre teatrul medieval, cu foarte lungile sale Mistere, și teatrul baroc, cu intrigi complicate, ele înmulțesc acțiunile secundare unindu-le, fără să se preocupe de legătura dintre ele. Pentru clasicism, în schimb, acțiunile secundare trebuie în mod necesar să exercite o influență directă asupra acțiunii principale. Ele sunt excluse dacă nu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sfântului, și tragedia clasică care, nealegând decât ultimele momente pentru a le sublinia caracterul exemplar, restrânge acțiunea și o concentrează în jurul eroului unic. Racine subliniază și el eroarea comisă, după părerea lui, de către Rotrou în Antigona, unde amestecă, la modul baroc, două acțiuni diferite, conflictul dintre Eteocle și Polinice, și consecințele morții lor. El nu ar fi trebuit "să-i facă să moară pe cei doi frați chiar de la începutul actului al treilea. Restul era cumva începutul unei alte tragedii, în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]