1,448 matches
-
era într-adevăr țigancă, avea fața aspră, buzele ca de bărbat senzual și părul atât de negru și de lucios, încât de bună seamă că fusese dat cu pumni întregi de ulei de nucă. Purta o rochie verde praz, cercei baroc de strassuri și pantofi de asemenea cu strassuri sclipitoare pe catarame. Grupul tăbărî la o masă rezervată, se ceru șam panie, se făcură glume, se râse nepoliticos de tare. Pe mica scenă de cabaret dansă o femeie grasă cu un
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
persiflat de “exuberanța parodică a arbitrarului” specifică burlescului. În interpretarea lui Al. Ciorănescu, burlescul “își propune ecuații între abstract și concret - dar un concret ales la nivelul cel mai scăzut cu putință - reunind nobilul cu grotescul și frumosul cu urâtul” (Barocul sau descoperirea dramei). Repertoriul burlesc - gesturi indescriptibile, înclinări, salturi, grimase și farse - prezintă interes atâta timp cât aceste elemente specifice pantomimei sunt în mișcare și în contrast cu ambianța lor. Pantomima, caricatura veselă sau vodevilul comic sunt îndrăgite mai ales din cauza aspectului lor parodic
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
atât asupra acelei severe cenzuri interioare care a fost dintotdeauna frica omenească în fața sacrului, a interdicției autoritare, a trecutului, a puterii, încât, în ciclul său romanesc, insulară și izolată pare, dimpotrivă, seriozitatea sacrosanctă a oficialității.” Barocul Preocuparea de bază a barocului este aceea a “arătării”, motiv pentru care a fost pus în legătură cu arta spectacolului, cu teatrul, întrucât promovează “valori ale ostentației”, ale aparenței. Dacă pentru spiritul clasic este importantă imitația formelor eterne, neprezentând interes ceea ce este schimbător și pieritor, pentru baroc
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
barocului este aceea a “arătării”, motiv pentru care a fost pus în legătură cu arta spectacolului, cu teatrul, întrucât promovează “valori ale ostentației”, ale aparenței. Dacă pentru spiritul clasic este importantă imitația formelor eterne, neprezentând interes ceea ce este schimbător și pieritor, pentru baroc această selecție nu mai este operabilă, sau în orice caz nu mai prezintă interes: într-o lume precară în care totul este pieritor, accentul se mută pe trăirea plenară a clipei, a momentului. Se ajunge astfel la situația paradoxală în
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
formele nu mai sunt idealizate, ci sunt scoase din starea lor perfectă prin surprinderea detaliului care amplifică și contorsionează forma și mișcarea. Pe când grotescul manierist inventează plăsmuiri subiective, artificiale prin deformările lor neverosimile, lipsite de credibilitate în plan obiectiv, grotescul baroc valorifică deformările deja existente în natură sau pe cele potențial reale. Artiștii ale căror lucrări se înscriu în specia grotescului baroc evită să deformeze nejustificat, subiectiv, ci “multiform”, în sensul potențării ideii de mimesis, adică al reproducerii acelor distorsiuni ale
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
mișcarea. Pe când grotescul manierist inventează plăsmuiri subiective, artificiale prin deformările lor neverosimile, lipsite de credibilitate în plan obiectiv, grotescul baroc valorifică deformările deja existente în natură sau pe cele potențial reale. Artiștii ale căror lucrări se înscriu în specia grotescului baroc evită să deformeze nejustificat, subiectiv, ci “multiform”, în sensul potențării ideii de mimesis, adică al reproducerii acelor distorsiuni ale trăsăturilor ori mișcărilor pe care le are sau le poate avea un eventual model natural. Cu alte cuvinte, normalitatea spre care
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
să deformeze nejustificat, subiectiv, ci “multiform”, în sensul potențării ideii de mimesis, adică al reproducerii acelor distorsiuni ale trăsăturilor ori mișcărilor pe care le are sau le poate avea un eventual model natural. Cu alte cuvinte, normalitatea spre care coboară barocul grotesc de la enormul renascentist și de la artificialul manierist nu exclude deformarea, cu condiția ca aceasta să se facă în limitele posibilului. Iluminismul În a doua jumătate a veacului al XVIII-lea se face simțită prezența doctrinei filosofice asupra libertății de
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Tolio, 1985 Burke, Edmund Despre sublim și frumos, Ed. Meridiane, București, 1981 Camporesi, Piero Le Pain sauvage, Paris, 1981 Camus, Albert Mitul lui Sisif, Ed. RAO, București, 1994 Cervantes, Miguel de Don Quijote de la Mancha, Ed. Hyperion, Chișinău, 1993 Ciorănescu, Alexandru Barocul sau descoperirea dramei, Ed. Dacia, Cluj, 1980 Defays, Jean-Marc Comicul, Institutul european, Iași, 2000 Delumeau, Jean Păcatul și frica, Ed. Polirom, Iași, 1977 Eco, Umberto Numele trandafirului, ed. Hyperion, Chișinău, 1992 Erasmus din Rotterdam, Elogiul Nebuniei, Ed. Antet, București, 1995
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Dada, insistînd asupra caracterului de „revoluție pură” („Tristan Tzara”). În Facla lui Ion Vinea din 29 martie 1931, salută ca pe un eveniment apariția cărții lui Jacques G. Costin, Exerciții pentru mîna dreaptă și Don Quijotte. Critic inegal, insuficient vertebrat, baroc pînă la prolixitate, însă cu intuiții cîteodată surprinzătoare, Boz rămîne un comentator al poeților generației sale. Mai puțin relevante decît cele despre poezie sînt comentariile despre proză, critică și teatru (campaniile în favoarea Crailor... lui Mateiu Caragiale, cronicile despre Hortensia Papadat-Bengescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din lemn de nuc, oglinzile victoriene, etajerele neorenascentiste. Nuc și mahon, abanos și stejar. Picioare cu ornamente sferice, picioare în formă de clepsidră sau cu panouri tapisate. Nu se termină nici dincolo de punctul în care coridoarele cotesc. Șifoniere în stilul barocului târziu. Tot nu se mai termină mobilele din lemn de arțar. Intarsii de sidef și de alamă aurită. Ecoul pașilor noștri pe ciment. Pe acoperișul de oțel răpăie ploaia. — Nu vă simțiți, cum să spun eu, copleșit de istorie? zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Pestre. A Malévval repül. Biztonságosabb. Domnul Attila Kovács tăcu. Ca să ocolească privirea scrutătoare a vechiului său prieten, se arătă brusc interesat de culorile pastelate care Înviorau de puțină vreme casele din Piața Carolina, un amalgam de stiluri, de la renascentist la baroc și la secesion. Știa prea bine că nu va mai putea amâna prea mult răspunsul la Întrebarea: Ai fost fericit pe acest pământ, Attila Kovács? O Întrebare pe care nici măcar eroii de roman nu și-o mai pun, atât e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
măcar, privirea lui Dumnezeu. „Nimic nu va clinti, spune Milton, acest spirit imperturbabil, acest Înalt dispreț născut din conștiința ofensată”. Totul aleargă și grăbește spre neant, Însă cel umilit se Încăpățânează și Își păstrează, cel puțin, mândria. Un reprezentant al barocului romantic, descoperit de Raymond Queneau, consideră că scopul Întregii vieți intelectuale este de a deveni Dumnezeu. Acest romantic, Într-adevăr, o ia Înaintea timpului său. Scopul nu era așadar decât acela de a-l egala pe Dumnezeu și de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de la Sfîntu Gheorghe am mai avut parte. Pe înserat, am ajuns într-un orășel ardelenesc cochet. Am tras la un hotel confortabil de multe stele, să ne limpezim gîndurile. Impecabil, ștaif, distincție afișată. Stilul Ludovic al XVII-lea, vorba mea ; barocul românesc post-comunist, vorba soției mele : grinzi aparente stil bavarez, cu oglinzi venețiene superbe, brocarturi franțuzești și imitații de pictură flamandă de prin casele burgheziei imperiale scăpătate, totul pe fundal de piscină stil Hollywood. Și chelneri șlefuiți și reci precum un
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
acelașii timp durerea enormă ce acompaniază dezagregarea celulelor cerebrale supraexcitate. În decursul istorie artei reflecții ale spiritualității apar imortalizate în nemumărate capodopere ale artelor vizuale precum în sistemul sculptural realizat în 1652 de către unul dintre cei mai reprezentativi artiști ai barocului, Gian Lorenzo Bernini, ce transpune stările extatice ale Sfântei Tereza de Ávila într-un ansamblu integrat în Capela Cornaro din Biserica Santa Maria della Vittoria din Roma. Capela reprezintă supremația arhitecturii baroce fiind realizată într-o multitudine de marmură policromă
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
și expresia chipului său i-au condus pe anumiți critici să le explice ca pe semnele unui extaz erotic. Oricat de seducătoare ar fi o asemenea ipoteză, ea pare a fi eronată și pusă sub rezervă de către specialiștii în arta barocului ce explică faptul că realizatorul operei, Gian Lorenzo Bernini, ar fi urmat exercițiile spirituale ale Sfântului Ignațiu de Loyola. Nordau precizează că apariția unor astfel de situații contradictorii sunt posibile datorită faptului că singura senzație organică normală cunoscută de toți
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Mă apucă jalea cînd mă gîndesc că singurul om care mă apreciase a fost el. Între ostilitățile pe care nu știam să le înfrunt, m-am izolat de tot. Mai frecventam încă ședințele cenaclului ținute într-o clădire în stilul barocului tîrziu pe care însuși Le Corbusier o menționa într-un tratat. Mirosind a șoareci, încăperea în care se țineau ședințele era plină de soldați, muncitori, elevi și studenți cu plete unsuroase ca țiparii. Se purtau discuții despre mesajul operei de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe el și‑l fac să semene cu o fetiță. Peste tot sunt imagini, în special reprezentări ale lui Dumnezeu și ale Fecioarei Maria, în diverse stiluri și materiale. Formele sunt cu precădere rotunjite, pentru că au fost create în epoca barocului. În plus, mai e și adunătura aia gălăgioasă de la grupul de tineret catolic care se îmbulzește behăind spre sediul grupului, ca să joace ping‑pong; din gâtlejul de student al celor mai mari răsună cântece serioase și e o mare mândrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
printre nuferi îmbobociți, pe unde îndrăgostiții sunt călăuziți de miracole, de întâmplări și de fulger, universul acesta amintind de imaginile selenare din Sărmanul Dionis al lui Eminescu. După cum am mai arătat și cu privire la alte cărți ale lui Emilian Marcu, influența barocului este sesizabilă și aici, în manifestarea irepresibilei apetențe a poetului pentru frumos, pentru luxuriant, pentru decorația abundentă, pentru armonie etc., ale căror semne le caută în orice respirare a celor făcute și a celor ce ar putea fi, pentru că, în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mulți se străduiesc să-l descifreze, nefăcând, de fapt, altceva decât să-i accentueze corola de minuni, pentru ca, apoi, să se resemneze, revenind, mai devreme sau mai târziu, la nemuritorul motiv al lui Calderón de la Barca, la vida es sueño. Barocul este, prin urmare, o altă dimensiune a acestui univers, căruia cartea îi sporește, între altele, aspectul de păpuși rusești, Matrioșka, din care poetul pare că ar dori cu frenezie să dezerteze, deși are conștiință imposibilității gestului, însă, pe de altă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cărui titlu evocă un presupus scaun, pe care se zice că ședea eunucul-șef al sultanului, venit la Brăila din doi în doi ani să recruteze fete pentru harem), erup în epic lirismul, pitorescul, cromaticul de sursă orientală și balcanică, barocul lingvistic, ce corelează onomastica bizară cu metaforismul delirant, sintagma suavă cu expresia groasă, suculentă, ca și duhul folcloric local, eresul, etnograficul regional, întrecând tot ceea ce se produce analog în opera prozatorului. Alte ambianțe individualizează lumea unui roman publicat după decembrie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
tensionate, de orientări și întâlniri de linii și forme oblice. Studiind relațiile care se nasc între curbe, constatăm că ele sunt de atracție sau de respingere. De asemenea, ele pot să nască în imagine o mișcare ondulatorie sau circulară. Arta barocului este cel mai elocvent exemplu de compoziție cu linii curbe și contracurbe, din care se realizează o neliniștitoare mișcare a formelor în imagine. Tensiunea acestor relații a dat naștere dramatismului baroc și a iluzionismului pictural, în care formele de arhitectură
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
1971; Căile eseului, Timișoara, 1976; Proust, azi, Timișoara, 1979; Echinox de toamnă, Timișoara, 1981; Pomul cunoașterii, Timișoara, 1983; Calea amintirilor, Timișoara, 1986; Compediu de literatură universală și comparată, vol. I.: Antichitatea și Evul Mediu, Timișoara, 1997, vol. II.: Renașterea și barocul, Timișoara, 1999. Repere bibliografice: Cornel Ungureanu, Traian Liviu Birăescu, „Căile eseului”, O, 1977, 1; Ion Istrate, „Căile eseului”, ST, 1977, 2; Sorin Titel, Proust - contemporanul nostru, RL, 1979, 29; Brândușa Armanca, Traian Liviu Birăescu, „Echinox de toamnă”, O, 1981, 34
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285742_a_287071]
-
a lui eu se desfășoară ca reflecție În orizontul sinelui său, spartă În miriade de cioburi care oglindesc toate același lucru: eul văzut de sine. Cei mai mari filosofi ai literaturii franceze sînt Descartes și Leibniz, primul clasic, al doilea baroc, primul inventator al eului, celălalt al oglinzii. De aceea literatura aceasta se ambalează În romane de dragoste investite de o dimensiune formatoare - dragostea-bildung, calea către redescoperirea sinelui În mijlocul căreia stă Celălalt: Dumnezeu, Diavolul sau Femeia cu brațele și ochii larg
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un nou holocaust, după ce acțiunea romanului Lisbonne, dernière marge (Lisabona, ultima graniță, 1990) se petrecea Într-un neverosimil secol II, Volodine se desparte de un pseudo-SF și pășește cu Îndrăzneală În plin război rece, aducînd În proza franceză contemporană violență, baroc, dar și clocotul verbal și explozia lexicală nemaicunoscute de la Céline Încoace. Senzația cea mai pregnantă produsă de scrierile sale este aceea de claustrofobie. O scriitură densă, narațiuni centrifuge și dialoguri sacadate se cantonează În densitatea de plumb a junglelor din
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
excentrică va fi benefică printr-o raportare la spațiul a cărui formă le include pe amândouă. În comparație cu cercul, ovalul pierde din simetria centrică de dragul unei tensiuni crescute. Renașterea a îndrăgit cercul ca fiind forma perfecțiunii cosmice, în timp ce faza manieristă a Barocului și-a ales elipsa puternic încordată care contrapune ambivalența rotunjimii extensiei. Este drept că elipsa deține o simetrie stabilizatoare proprie. Derivarea sa din cerc este cu adevărat convingătoare doar atunci când distanța dintre două focare rămâne mică și forma sa tinde
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]