4,389 matches
-
și a lovit zdravăn pe un coleg de-al meu care îi stătea în cale. Acesta căzu ca o cârpă și se prăbuși pe cimentul rece. Vrând să urmeze exemplul dat, ceilalți Gardieni au început să-și scoată și ei bastoanele, dar puțini au reușit să le utilizeze, căci voinicii care erau în jurul fiecăruia dintre ei au sărit pe agresori de cum au simțit primejdia. Fiind depășiți numeric și neavând posibilitatea de a se apăra și nici de a ataca, Gardienii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cercetătoare. Și atunci ce facem ? Intrăm în școală și o luăm cu forța de la Inspector și de la profesori. Înăuntru sunt cel mult douăzeci de Gardieni, minții eu, căci știam că erau mult mai mulți. Îi punem pe cei înarmați cu bastoanele luate de la Gardienii căzuți să intre primii, ca o lovitură surpriză, iar din urma lor vom veni noi, grosul mulțimii, numerele. Nimeni nu se poate împotrivi numerelor. E bine, zise el încurcat, dar pe unde intrăm? Nu ai văzut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
rog! spuse unul dintre colegii mei în timp ce i-a astupat gura unui Gardian pe la spate. Ceilalți au procedat la fel. Cei trei, din cauză că au fost luați pe nepregătite, au fost ușor de pus la pământ. Le-am luat armele și bastoanele, stațiile și tot ce mai aveau folositor. Am împărțit echipamentele în jumătate și ne-am despărțit. Grupul care trebuia să fie condus de Govar și-a continuat misiunea, nefiind influențat de faptul că era fără lider, iar grupul meu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lor armele și tot ceea ce ne putea fi de folos, i-am lăsat inconștienți și le-am dat câțiva paznici de la noi. Ce generoși eram! Voi cinci, arătasem eu spre câțiva care nu aveau în grijă pe Gardieni, luați câteva bastoane și rămâneți aici. Nimeni nu iese și nimeni nu intră pe ușile alea! spusei hotărât arătând spre ușile din lemn de stejar ale cancelariei. Văzând că s-a înțeles despre cine vorbeam și despre care uși, am continuat: Ceilalți, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
laterali. Ultimul venea în fața primului și curând devenea al doilea și tot așa. Susțineau focul și curmau suferința vreunui soldat care se mai agăța cu greu de viață. Gardienii, observând că lupta devenise una de corp la corp, își scoaseră bastoanele Beneru, dar fură surprinși să vadă că acestea se fărâmițau imediat ce atingeau ceva. Materialul din care erau confecționate devenea foarte sfărâmicios la temperaturi mici, iar în subteran, deși era mai cald ca afară, tot era frig. Pe măsură ce diavolii patrupezi omorau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Pentru că trebuie să scădeam femeile și copiii. CÎte femei și cîți copii crezi că sînt? — Mai multe femei decît bărbați. În privința copiilor... — Stai!.. Întîlnești un anumit număr de oameni În fotolii de infirm. Alții merg În cîrje sau cu un baston. Cei mai mulți bătrîni n-ar fi În stare să strîngă de gît o femeie Încă viguroasă. Doamna Maigret se Întreba dacă era serios sau glumea. Să spunem o mie de bărbați În stare să ucidă prin strangulare. Cum, după declarația doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
și stăpânul m-a lăudat... Rufus ricanează, zeflemitor: — Așa, bravo! Hrănește-te cu amintiri, că asta e tot ce ți-a mai rămas. — Ba, s-avem iertare, replică iute gladiatorul. Nu numai amin tirile. Duce mâna la centiron. — Și acest baston, însemn de veteran... — Ți-or fi dat o baghetă ca a mea, îl întrerupe nervos evreul, dar eu sunt singurul doctor din școală. Pune la rândul său mâna pe sabia de lemn, în timp ce Ganymedes și-o zdrăngăne provocator pe a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-i controlați un alt fel de mușchi se așterne peste creierul vostru, ca pe scoarța unui copac. Nimeni nu schițează nici măcar un zâmbet. Îl știu iute la mâ nie. Rufus începe să circule printre ei, împărțind cu dărnicie lovituri de baston în dreapta și-n stânga. — Nu ne-a spus nimeni să folosim doar armele boante și sulițele de lemn, se înalță o voce. — Ba v-am spus, îl contrazice enervat Vittelius. Dar ce vă intră pe-o ureche vă iese pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
călăreți care-și aruncă lănci unii altora! Amenință cu degetul: — Dar aveți grijă să nu sufere prestația pe care o dați în fața împă ratului! E onoarea noastră în joc. Observă într-un colț un grup de tineri gladiatori înarmați cu bastoane, bice și scuturi mici. — Paegniarii, în față! îi cheamă. Voi intrați primii, imediat după ce se termină pauza. Nici vorbă! se opune Rufus cu hotărâre. Rolul lor este să facă măscări cu lupte simulate și să înveselească oamenii între două măceluri
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ori mai periculoasă decât mânia lor, cugetă Rufus. Întinde mâinile în față. Agitația se potolește instantaneu. Din fericire, am ajuns deja la mijlocul spectacolului. Să sperăm că nu se va întâmpla nimic rău nici în continuare. Îi amenință în glumă cu bastonul de lemn: — Reușita părții a doua depinde numai de voi. Ridică autoritar tonul: — Și nu uitați că de mine trebuie să vă temeți la întoarcere, nu de adversarii voștri... Sesizează o privire complice între Vittelius și Pusio. Se indis pune
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-i scăpă și lui din mână securea. Un sunet gutural scos de împărat îl oprește să atingă toiagul sfânt. — Tu nu știi că dialul nu are voie să intre în contact cu nimic spurcat? îl mustră supărat pe bietul om. Bastonul tocmai la asta servește, să îndepărteze lumea. Ia-ți mai bine securea de jos și pleacă. Îl împinge nervos cu umărul și apucă brațele bătrânului pontif. — Ține-te de mine! îi poruncește. Culege apoi toiagul și i-l pune în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a-și da toată silința în serviciul Stăpânului. Golful Tsukinoura era înțesat de oameni așa cum fusese Ogatsu odinioară. Pe plaja ca o vale, înconjurată de munți din trei părți, niște clăcași cărau încărcătura corăbiei până la bărci, iar câțiva slujbași cu bastoane le dădeau instrucțiuni. Când samuraiul și ai săi trecură printre ei, slujbașii făcură câte o plecăciune și își exprimară recunoștința pentru efortul lor. Niște pedestrași făceau de gardă în fața templului care le servea de locuință trimișilor. Samuraiul află de la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
brusc și Manuel văzu ringul scăldat În lumina puternică a reflectoarelor și tribunele Înălțându-se Întunecate de jur Împrejur. Doi bărbați Îmbrăcați ca niște vagabonzi alergau În jurul ringului, urmăriți de un recepționer care se tot apleca și culegea pălăriile și bastoanele aruncate-n arenă și le arunca Înapoi În Întunecime. Se aprinse lumina În patio. — Eu mă duc să mă cațăr pe unul din poneii ăștia cât Îi aduni tu pe copii, Îi spuse Zurito. Din spate se auziră clopoțeii de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spectatorilor. Făcu un tur al arenei. La un moment dat trecu prin fața lui Zurito, zâmbind și arătându-și vesta cu degetul. Zurito zâmbi. Altcineva Înfigea ultima pereche de banderillas. Nimeni nu era atent la asta. Omul lui Retana Înfășură un baston În materialul roșu din care era făcută muleta și, apropiindu-se de barrera, i-o dădu lui Manuel. Apoi se aplecă asupra casetei de piele În care se țineau săbiile, scoase o sabie și, ținând-o de teaca din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
gata; cu alte cuvinte, aveam toate trebuincioasele de drum așezate în o boccea de forma unei raniți soldățești, legate la spate prin ajutorul unor curele ce se încrucișau pe pieptul nostru: la șoldul stâng câte un revolver, în dreapta câte un baston sănătos, și la picioare opinci de piele roșie, legate cu șferi negre de lână de capră, care ne înfășurau în spirală pulpa până la genunchi peste un colțun negru de lână vrâstat cu roș. O pălărie neagră și mare putea, la
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de ani În urmă, sosise un tânăr alb, Fratele Alb Mai Mic. La fel de bine, tribul ar fi putut repera alte semne: un tânăr cu păr blond-roșcat Îmbrăcat Într-o haină albă și cu o pălărie de pai. Sau altele: un baston aurit, o mustață tunsă Îngrijit, o cicatrice mică precum un viermișor sub ochiul stâng. La fel de convinși ar fi fost și de: orice Îndemânare manuală, mai ales puterea de a schimba pălăria cuiva fără ca acesta să-și dea seama sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
croșetate pentru miresele lui virgine și haine de ultima modă pentru el, toate Într-o nuanță crem ivorie: cămăși lucrate după moda franțuzească, sacouri și redingote, cravate și o pălărie Panama. Cizmele din piele de ied erau mereu negre, lăcuite. Bastonul era din abanos și aur, cu mânerul incrustat În fildeș. Într-o zi, pe când era la picnic cu câteva dintre soțiile și fiii săi favoriți, plecase În pădure și nu se mai Întorsese să-și termine mâncarea. La Început, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
eu m-am căsătorit și m-am așezat la casa mea, a simțit că responsabilitatea se mutase pe umerii ei. Cred că se gândea: Dacă n-aș fi eu...» Mama avea probleme cu genunchii și nu putea merge decât în baston ... De aceea Shizuko s-a simțit foarte responsabilă. Era mult mai puternică decât mine. Firma unde lucra tata s-a desființat, iar el a rămas șomer. Sora mea s-a gândit că trebuia să compenseze și din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de teamă nu vrea să dispară. Când mă întorc de la firmă, mi-e frică să merg pe drumul întunecos din fața casei. Normal că sunt îngrozit de Aum. Mi-e teamă să nu devin iarăși o țintă. Mi-am cumpărat un baston din fier maleabil pentru auto-apărare. L-am plimbat după mine o lună de zile. Apoi am renunțat, pentru că era prea greu (râde). Parcă obosesc mai repede decât înainte. Memoria îmi cam joacă feste. Se spune că asta e din cauza vârstei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
vestă înflorată, lavalieră de mătase prinsă cu un ac cu diamant și pantofi scârțâitori de lac negru. Avea mustața cănită și tunsă îngrijit deasupra buzei, iar mâinile albe și catifelate, mirosind a mosc, se odihneau pe măciulia de argint a bastonului. O droaie de copii lipăiau desculți în urma birjei, cerșind câțiva bănuți pentru roșcove. Cu gesturi mecanice de somnambul, grecul scotea din timp în timp, cu mâna lui fină străbătută de vinișoare, teancuri de bancnote mari, albăstrii, cu chipul filigranat al
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
peste gard și fură zgâriate cu penița pe o hârtie îngălbenită și pătată de degete unsuroase. Bătrânul primi câteva scrisori cu adrese, dar nu îndrăzni să se ducă. îi era frică de propriul său joc. într-o dimineață, plimbându-și bastonul pe străzi mărginașe, ajunse din întâmplare la una din adrese. Se hotărî să intre. Se căzni să deschidă o poartă grea, din scânduri negre, a cărei mișcare era frânată de buruieni. De când n-o mai fi deschis-o cineva?" se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ar rămâne coada afară"! Miercuri. Pe stânci cu Irina. Am cățărat-o cu de-a sila. Până la mine s-au suit niște oițe bune și cuminți. Picioarele lor sunt țepene și ne-terminate parcă. De fug, pocnesc pământul ca niște bastoane de lemn. Pupilele și le țin în vârful irisului: persoane încrezute. Le privesc cumințenia și-mi dau lacrimile. Irina nu pricepe prostia mea, și eu a trebuit s-o liniștesc și a trebuit să-i explic ce simțeam. La urmă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
E-o simplă glumă!” Când poporu-atâtea n-are Și nevoi s-adună-n sumă. Din leagăn moartea-i lângă noi În haine nevăzute, Stând gata, gata de altoi, Cu zilele scăzute. Mă clatin făr’ ca vin să beau Chiar sprijin de-i bastonul; Atâtea-s să le fac mai vreau, Dar a slăbit frontonul. Ești tristă, „dulce Românie”; Poate-i așa de când tu ești - Sfidări, contraste, ironie, Ne strâng adânc și lung în clești. 6 februarie 2005 De când Muscă-i la Cultură Dăm
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
dota Și orice preț am oferi, Nu egalăm Golgota. Cu mâna - nu sloi de gheață, Chiar de nu-i așa și-afară, Scriu în mica fortăreață, Vers să torn - dulce povară. Cu picioarele de gheață Merg prin casă c-un baston Să probez că am viață, Că-s cu timpul încă-n ton. O viață statică trăiesc, Tot închingat de norme; Prin timp cu greu orbecăiesc Cu cinste pe platforme. * „Praf în ochi” ne dă guvernul, Deși drama e pe rol
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Și, cât stătea acolo el, pe stâlpul lui, începea să îi pară rău că s-a plictisit și a plecat de acasă, pentru că voia altceva. Și începea să îmbătrânească. Era bătrân ca un bătrân obișnuit - avea și ochelari și baston și barbă până la bărbie. Numai că era caraghios să vezi un pensionar cam verde stând în vârful stâlpului din Centrul Orașului. Și trebuia să dea autografe. Și copiii mai mari se cățărau până la el și-l trăgeau de barbă. - Barba
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]