2,569 matches
-
targă deja, cu tălpile atârnând în aer, îmi spune, Tanahul 1 meu, îl găsești în rucsac. Ca un convoi trist ieșim din casă, Udi slăbit și lungit pe targă, cu o expresie de încredere forțată, purtat pe scări asemenea unui bebeluș al cărui cărucior este ridicat de brațele devotate ale părinților, eu încui ușa în grabă, mă mai lipesc o dată ușor de ea la despărțire, cine știe când o voi revedea. Lângă ambulanță s-au adunat câțiva vecini curioși, ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să mă întorc și să sar la loc în pat, Noga stătea întinsă pe burta lui goală, cu un zâmbet larg de fericire pe toată fața, iar eu îmi puneam capul pe brațul lui și mâna pe fundulețul ei de bebeluș, învelit în scutece, căutând adăpost la umbra dragostei lui pentru ea, și adormeam un somn fără vise de atâta căldură și dragoste ce plutea în jur. Eram asemenea unor oglinzi care își reflectau una alteia dragostea pentru ea, dublând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ce pare a fi de aceeași vârstă cu noi, amândoi au figuri impresionante, sunt îmbrăcați frumos, purtând o conversație animată, în urma lor vin un băiat și o fată, ea are aproximativ vârsta lui Noga, el este mai micuț, aproape un bebeluș, iar eu îi privesc geloasă, de ce nu am luat-o pe Noga cu noi și de ce nu avem și noi un copil mic, grăsuț și cu mucii curgând, asemenea ursulețului acestuia, iar Udi spune, nu începe acum, înghit în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fereastră, aveam impresia că două mâini bune își croiesc drum către noi, mâinile bătrâne ale unui tată primordial, plutind deasupra capetelor noastre în semn de binecuvântare, apropiindu-ne capetele unul de celălalt, iar deodată totul pare posibil, chiar și un bebeluș dulce, dominator și răutăcios, ca acesta care se așază din greșeală la masa noastră și izbucnește imediat în lacrimi, pentru că noi nu suntem mami și tati. Capitolul opttc "Capitolul opt" Noi nu suntem aceeași carne, un singur trup, ci două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ușa care se închide imediat în spatele ei. Eu mă așez pe covor lângă fetița adormită, îi privesc trăsăturile grăsuțe și luminoase, complet diferite de cele ale mamei, seamănă cu ea doar la bărbie, de multă vreme nu mai privisem un bebeluș de la o distanță atât de mică. Deci așa arătați voi cu adevărat, șoptesc eu, mă simțeam ca un spion care reușește să se infiltreze în tabăra dușmanului, pentru că, în ciuda celor repetate la nesfârșit în urechile fetelor de la cămin, este vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îmi vine să cred cât este de ușoară, chipul ei se leagă printr-un gâtuț ca un fir subțire de trupul minuscul, aproape imponderabil, parcă ar fi încă mormolocul acela îndrăzneț de spermă, o miros, caut mirosul acela minunat al bebelușilor, mirosul acela liniștitor, dar în locul său nu găsesc decât un miros sărat și greu, ca mirosul de interior, mă îngrețoșează, este ca și când m-aș fi mirosit pe mine pe dinăuntru. Cum este posibil așa ceva, mă sperii eu, nu au curățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de țigări din dulăpiorul ei și mă servește, hai să ne mișcăm puțin, o ajut să meargă până la locul pentru fumat, iar în momentul în care trecem pe lângă salonul nou-născuților, nu aruncă în direcția aceea nici măcar o privire, trece prin fața bebelușilor frumos aranjați, înfășurați ca niște mumii, fără pic de curiozitate, fără nici un sentiment de vinovăție, ca și când nu puiul ei micuț ar fi acela care se zbate acolo, dornic să sugă laptele ei, dragostea ei, iar în momentul în care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îmbrăcată în zdrențele astea. Dar veselia mea nu o contaminează, s-a întâmplat ceva, insistă ea, de ce ai terminat mai devreme? Mă privește neîncrezătoare, iar eu spun, nu s-a întâmplat nimic, Anat le-a dus pe fete să vadă bebelușii, așa că nu mai aveam ce face. Se așază lângă mine în mașină, iar eu nu mă pot abține și întreb, cine era omul acela, iar ea spune, Rami, profesorul de istorie, ți-am povestit despre el, iar eu încuviințez, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe care le spăl sunt ale lui, după săptămâni întregi în care nu își schimbase hainele, în care nu își schimbase așternutul, îl apucase o frenezie a curățeniei, iar mașina se umplea în fiecare zi, este ca și când am avea un bebeluș în casă, iar eu spăl fericită, nu este nici un sunet pe lumea aceasta mai încurajator pentru mine decât bâzâitul mașinii de spălat rufe, rugăciune a curățeniei și purității, o chintesență a bunelor intenții. Metabolismul sănătos și zgomotos al acestui organism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
naște, o voi îmbrăca eu, cu mâinile mele, apoi scoate din buzunar o bandă elastică trandafirie, cu elasticul acesta îi voi face un coc, iar Ilana, care până acum tăcuse, începe să râdă, ce retardată ești, nu știi nici măcar că bebelușii se nasc aproape chei, ce coc să îi faci, cumpără-i o păpușă, Naama, îmi spune ea, de așa ceva are nevoie, o păpușă pe care să o pieptene, să o îmbrace, nu un copil, dar eu spun, Ilana, nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care să mă îmbrățișeze pe dinăuntru, scot laptele și grișul și încep să îmi pregătesc un terci cald, amestec obosită în oala încinsă, sunt sfârșită, dar ura nu mă lasă să dorm, mă va trezi în fiecare minut, asemenea unui bebeluș plângăcios, îmi este foarte clar că nu voi mai dormi niciodată, niciodată nu voi mai închide ochii, așa va arăta de acum înainte fiecare zi din restul vieții mele. Deasupra oalei fierbând, încerc să mă gândesc la cât mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
faptul că renunțasem la prieteni, la prietene, la un al doilea copil, pentru o clipă sunt sigură că, dacă acum aș avea un al doilea copil, totul s-ar schimba, am fi rămas doar noi trei, Noga și eu, și bebelușul, dar trei înseamnă o familie, doi este numărul consolării singurătății, deja simt lângă mine copilul pe care nu l-am născut, membrele sale grăsuțe și moi, se agață de mine cu toate puterile sale de prunc, îmi mângâie părul, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
rezolvi problemele prin intermediul ei, ai încercat să te ajuți pe tine, nu pe ea. Privesc șocată spre decolteul surprinzător al rochiei sale, care stă exact în fața ochilor mei, alb de tot, brațul ei este rozaliu, acoperit de pistrui, ca de bebeluș, o piele care îmbătrânise ascunsă, fără a vedea lumina soarelui, complet diferită de pielea aspră a palmelor sale, apoi cu voce spartă, spun, chiar dacă ai dreptate, tot nu are voie să renunțe la copil, trebuie să merg la ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu vrea să îmi tulbure liniștea, pare că porțile s-au închis, zidurile s-au înălțat în jurul meu, nu ca în trecut, când orice motiv de tristețe își făcea cuib înăuntrul sufletului meu. Acum sunt aproape insensibilă, numai în fața unui bebeluș în cărucior mă sperii ca și când aș fi văzut o stafie, îl privesc ținându-mi răsuflarea, acesta ar putea fi Mikha cel micuț, cel adoptat, văluri de tristețe mă înfășoară și mă ascund în spatele unei cărți sau al unui ziar, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că îmi pierd speranța, când o văd lângă una dintre case, cu o pereche de jeanși strâmți și un tricou, slăbuță ca și când nu ar fi născut niciodată, punând pe bandă produse lactate unul după altul, iar lângă ele, sticluțe pentru bebeluși și scutece, și pudră, este ea sau nu, dar când privește în direcția mea, nu mai am nici o îndoială, ochii aceia nu pot fi decât ai ei, iar eu îngheț printre rafturi până ce ea se îndepărtează, după care fug de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu Reiko, citesc, ascult muzică, merg pe la alții să jucăm ceva... cam așa îmi petrec serile. — Eu exersez la chitară și-mi scriu memoriile, spuse Reiko. — Memoriile? — Glumesc, spuse Reiko, râzând. Ne culcăm pe la ora zece și dormim ca niște bebeluși. Nu ți se pare că ducem o viață sănătoasă? M-am uitat la ceas. Era puțin înainte de ora nouă. — Deci, se apropie ora de culcare, nu? — Bine, dar azi e o zi specială, așa că putem sta până mai târziu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
beau și să nu mai văd nici un rahat de măgar în jurul meu Mi-ar plăcea să stai și tu lângă mine... Și apoi să-mi scoți, una câte una, toate hainele... ușooooor de tot, ca o mămică ce-și dezbracă bebelușul. — Hmmmm... — Eu mă simt bine, sunt cu gândurile departe și nu-mi dau seama, până la un moment dat, ce se întâmplă. Apoi, brusc, țip la tine: „Potolește-te, Watanabe! Îmi place de tine, dar am un prieten. Nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cere? — Eu. Am luat În mînĂ cîte o monedă grea de cinci pesete și ni le-am răsturnat pe dosul celeilalte mîini, acoperindu-le. — Ce ai? Mi-am luat mîna și am văzut, pe moneda mare de argint, profilul de bebeluș al lui Alfonso al XIII-lea. — Cap, am spus. — Oh, ia jegurile astea și, dacă ești amabil, te rog să-mi faci cinste cu ceva de băut. Și-a golit portofelul. — Nu vrei cumva să cumperi o pușcă Purdey bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
înapoi Sile, prins în off side. Păi, dacă e odrasla lu' Coco, măcar că io nu-mi aduc aminte să fi alăptat sau să fi fost gravidă golanca, înseamnă că sigur trebuie să-l bem pe autor. Pe Vierme! Bestia de bebeluș, ori e-al lui (și parcă-parcă aduce cu el, din profil!), ori e din grădina lui..., tot un drac! Felicitări, tăticule! Pater familias! Ce-ai găsit, al tău să fie! Voi n-ați terminat cu logoreea? se rățoiește Bursucul la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
da, se tem! Asta..., teoretic, îl contrazice Fratele. Suntem oameni pățiți. Am omis să vă spun că am luat cu noi și un coș, acesta, care este acum la Boss, în care se afla un..., un plod, un copil, un bebeluș mai aparte, probabil al lui Coco sau adus de dânsa, de pe undeva, în orice caz. Dee...! Iaca! Avem și o răpire de minori, pe lângă toate alea ale voastre! Ce să zic, v-ați dat foc la fitil! V-ați procopsit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Mai departe, dorit și planificat în detaliu, copilul va fi nu doar ocrotit, ci și venerat, respectat ca „individ” încă de la naștere. Anecdotic, dar simptomatic, această schimbare se exprimă, printre altele, prin anunțurile de naștere sau de botez scrise în numele bebelușului însuși sau prin camerele individuale care îi sînt dedicate încă de la naștere pentru a-i respecta intimitatea de individ în deplinătatea condițiilor sale. Ieșirea din copilărie va fi astfel cu atît mai nedorită și împinsă cît se poate mai tîrziu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
culturală a romilor”. Decizia 44516 a Curții de Casație anulează astfel o sentință a Curții de Apel de la Napoli prin care era condamnată la cinci ani de închi soare o femeie de etnie romă care cerșea la Caserta cu un bebeluș în brațe și un copil de patru ani alături. Potrivit judecătorilor Curții de Casație, acuzația de sclavie nu poate fi reți nută împotriva mamei, pentru că aceasta nu face parte dintr o bandă de exploatare a mino rilor, ci „cerșea pentru că
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
le spună), apăreau la poartă, câte două-trei, iar eu fugeam repede să le-o deschid, își aduceau și păpușile cu leagăne cu tot, cu plăpumioarele de satin, trusele medicale de jucărie, stetoscop și seringă de plastic, suzetele și zornăitoarele de bebeluși. Ne suiam în remorca mașinii și improvizam acolo o grădiniță. Dădăceam păpușile, le învățam să se poarte cuviincios, le dezbrăcăm și le îmbrăcam. Când ne plictiseam, le lăsam acolo și mergeam în spatele casei, unde dădea ușa de la bucătărie. Acolo se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe noi veșnica problemă a nașterii copiilor, în linii mari știam cum se întîmplă asta, unele dintre noi ne văzuserăm mamele gravide, dar detaliile ne scăpau cu totul. Știam că, fete fiind, trebuia odată să aducem și noi pe lume bebelușii noștri și nu ne puteam imagina cum o s-o scoatem la capăt. Conveneam până la urmă că o să trebuiască să ne taie burta și începuserăm de pe acum să ne plângem soarta. Ne luam seama însă și treceam la discuții mai copilărești
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Dar pericolul ca anumite discipline inofensive și sănătoase să degenereze în plăcere pură persistă. Oricum ar fi, oamenii din orașul nostru profită din plin de această binefacere naturală. Fiecare cetățean înoată. Pruncii învață să înoate de la șase săptămâni, în bazinul bebelușilor, unde mamele urmăresc cu fericită uimire micuțele făpturi bălăcindu-se curajos în apă, mișcându-și brațele plăpânde și plutind fără teamă cu năsucurile abia mai sus de suprafața apei. Bătrânii înoată, fără să se rușineze de diformitățile lor: bărbați burtoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]