1,734 matches
-
luptele au început, părinții mei au săpat o groapă mare în fundul grădinii unde au pus lucruri de valoare crezând că războiul nu va dura mult. Îmi amintesc că pe timpul bombardamentelor, comuna noastră fiind expusă, am stat cu familia într-un beci construit sub casă. Bunica ținea aprinsă o candelă, iar noi în genunchi ne rugam la Dumnezeu să ne păzească, să nu murim. Când era liniște, părinții ieșeau din beci, mulgeau repede vaca și ne dădeau laptele fiert sau crud, după cum
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Maria Petric () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1699]
-
bombardamentelor, comuna noastră fiind expusă, am stat cu familia într-un beci construit sub casă. Bunica ținea aprinsă o candelă, iar noi în genunchi ne rugam la Dumnezeu să ne păzească, să nu murim. Când era liniște, părinții ieșeau din beci, mulgeau repede vaca și ne dădeau laptele fiert sau crud, după cum se putea din cauza luptelor. După îndepărtarea frontului, totul a revenit parcă la normal, dar nu era chiar așa. Eram în război, viața devenise mai grea, vedeam mai des morți
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Maria Petric () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1699]
-
prompt, ca de obicei. Eu vin cu două, trei, că restul sutelor de mii de exemple, le cunosc toți din țara asta, cu excepția "justiției". Niște copii care Încă nu știu pe ce lume trăiesc, de când cu "democrația asta" forțează ușa beciului unui vecin și-i iau o damigeană de vin cu care se "distrează" bând tot vinul. Vecinul, nervos, nu merge la părinți, ci direct la poliție. Când copiii Încep să fie cercetați află și părinții. Vecinul recuperează și ce n-
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
iau o damigeană de vin cu care se "distrează" bând tot vinul. Vecinul, nervos, nu merge la părinți, ci direct la poliție. Când copiii Încep să fie cercetați află și părinții. Vecinul recuperează și ce n-a avut vreodată În beci: o mașină arhi-plină cu canistre, damigene, vin, bani, cauciucuri etc., etc. și se hotărăște să-și retragă plângerea. Dar prea târziu: poliția nu are voie (sau nu vrea), să Închidă dosarul și copiii se trezesc judecați și condamnați. Pentru ce
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
sus, la cucurigu, și urca scările pân-la mansardă. Urca și madam Ioaniu, și nu zicea nimic, ce să mai fi zis ? Nu mai avea ce să zică decât mersi, că altele era la pușcărie, și altele, ditamai prințesele, ședea pân beciuri și pân șoproane. Baremi ele rămăsese în casa lor, chit că-i înghesuise la cucurigu și jos băgase chiriași peste tot. Până la urmă, tot a scăpat ele de chiriași, da degeaba a scăpat : dac-a plecat Tudor, băiatu, casa lor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
stăpîni. Noii locatari se plîngeau de zgomote și lovituri În pereți pe timpul nopții, subite mirosuri de putrefacție și curenți de aer Înghețat ce păreau să bîntuie prin casă aidoma unor santinele rătăcitoare. Vila era un compendiu de mistere. Avea un beci dublu, cu un soi de criptă neinaugurată la nivelul inferior și o capelă la cel superior, dominată de un mare Crist pe o cruce policromată, căruia servitorii Îi găseau o neliniștitoare asemănare cu Rasputin, personaj foarte popular În epocă. Cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
perete și ne-o Întinse. — Durează mult? Eu am treabă. — Să nu zăboviți din pricina noastră. Vedeți-vă de treabă, că noi Îl luăm și plecăm. N-aveți nici o grijă. — Bine, dacă aveți nevoie de ceva, eu am să fiu În beci, În galeria de paturi. Dacă nu vă cer prea mult, scoateți-l pe din dos. Să nu-l vadă ceilalți. E rău pentru moralul internilor. — Vă promitem, am zis cu voce spartă. Maica Hortensia mă contemplă o clipă cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
era să-mi Încep căutarea din pivniță, unde, cu siguranță, se aflaseră bucătăriile și o formidabilă cărbunărie. Cu această idee În minte, mi-au trebuit cam cinci minute ca să identific o ușă sau o scară care să mă conducă spre beci. Am ales o poartă din lemn lucrat aflată la capătul unui coridor. Părea o piesă de ebenisterie aleasă, cu reliefuri În formă de Îngeri și văluri și cu o cruce mare În mijloc. Încuietoarea se afla În centru, sub cruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Întîlnit pe Paseo de Gracia cu locotenentul Palacios, care a părăsit corpul ofițeresc și acum este profesor de educație fizică la un colegiu din cartierul Bonanova. Mi-a spus că mai există o placă comemorativă În cinstea lui Fumero În beciurile comisariatului general de pe Vía Layetana, Însă noul automat de răcoritoare o acoperă complet. CÎt despre vila familiei Aldaya, e tot acolo, contrazicînd orice previziune. În cele din urmă, agenția imobiliară a domnului Aguilar a izbutit s-o vîndă. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În practică țelul de a transforma România Într-o Închisoare a tuturor românilor, dar mai ales a intelectualilor și În general, a elitelor. Pericolul era iminent la tot pasul. Zi și noapte până În 1989 se găsea cineva după gratii, În beciurile securității, păziți de torționari În uniformă, cu arme și alte instrumente de tortură și moarte. Mai toată lumea a fost urmărită, spionata, păzita, hăituita, stresata. * Părtașa la o astfel de viață a fost familia Alexandru Tăcu, despre care au scris atât
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a unor copii! După vinovăția ce li s-a atribuit și condamnarea primită au fost puși În libertate după ani Îndelungați petrecuți fie la Canalul DunăreMarea Neagră, fie la construirea barajului și lacului de acumulare de la Bicaz, fie ținuți În beciurile securității În diferite localități, ei fiind privați și de Încrederea executării de lucrări În grup, sub cerul liber. Despre o cutezanța asemănătoare, petrecută prin anii 19741981, vorbeste și Ion Maftei (Flavus) În ,,Singurătate publică”. Directorul lor de atunci, de la Radio
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
adunați În curtea școlii. Ofițerul responsabil cu propagandă dă tonul pentru Internațională, Insă șapte elevi Încep să cânte „Trăiască Regele”. Răzvrătiții, printre care și Alexandru Tăcu, sunt săltați și duși pe sus la Miliție. Urmează șase ore de bătăi În beciurile Siguranței Statului. Alexandru Tăcu avea doar 17 ani și era prima sa revoltă Împotriva bolșevismului. „Refuz să jur sub drapel sovietic” 21 decembrie 1951. Poligonul Militar din Băneasa. Încolonați În fața celor patru drapele trei sovietice și unul românesc soldații depun
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
sovietice și unul românesc soldații depun jurământul. Când Îi vine rândul să sărute steagul rusesc, soldatul Tăcu face un pas În fața: „Refuz public să depun jurământul militar sub drapel sovietic”. În câteva clipe, soldatul Tăcu este dezarmat și dus În beciurile Închisorii Marmezon. Sentința Timp de 29 de zile Alexandru Tăcu este anchetat și bătut. „Mă obișnuisem cu regimul pumnului și cu foamea. Știam când trebuie să-mi primesc lecția de bolșevism”, povestește Alexandru Tăcu. În a 30-a zi, Alexandru
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
îngrijește de o casă mare în schimbul locuinței. Soțul ei a fost căpitan, studiază ingineria și acum se ocupă cu curățirea parchetelor. Familia La Mont pleacă de sărbători în vacanță la părinți. Sunt chemat să mi se dea în primire beciul, caloriferul, combustibilul și mașina de spălat. După vacanță, La Mont mă cheamă și-mi oferă 5 dolari, care mi se cuvin pentru munca depusă la beci. Între timp, am mai avut o sărbătoare mare: ziua recunoștinței, Thanksgiving day. Aceasta, de
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
de sărbători în vacanță la părinți. Sunt chemat să mi se dea în primire beciul, caloriferul, combustibilul și mașina de spălat. După vacanță, La Mont mă cheamă și-mi oferă 5 dolari, care mi se cuvin pentru munca depusă la beci. Între timp, am mai avut o sărbătoare mare: ziua recunoștinței, Thanksgiving day. Aceasta, de obicei, are loc a treia Joi din luna noiembrie și sărbătoarea ține 4 zile. Până luni. Pretutindeni vacanță de prima clasă. La Albany, capitala statului New-York
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
realitate, nici În acel caz nu optase. Se lăsase tras Înăuntru de unchiul lui. După vreo oră, lăsă frâu liber gândurilor. „Apoi, la un moment dat, a venit sus Adelino Canepa. Zicea că o să fim mult mai În siguranță În beci. El și unchiul nu vorbeau unul cu altul de ani de zile, v-am povestit. Dar În timpul tragediei Adelino devenise din nou ființă omenească, și unchiul chiar i-a strâns mâna. Așa că am petrecut o oră pe Întuneric, printre butoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vedere înmulțirea cazurilor criminale, a hotărât să rămâie acolo spânzurații, până la noi ordine... Bologa nu zărise santinelele și de-abia acuma băgase de seamă că plutonierul e știrb. Glasul i se părea cu totul străin și parcă ieșea dintr-un beci umed. Înțelegea fiece vorbă și se mira cum poate vorbi plutonierul atât de liniștit, ca din carte. Apoi simți o nevoie crâncenă să zică și el ceva și bâlbâi răgușit: ― Îngrozitor! Plutonierul nu auzi bine și căscă ochii cenușii spre
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
scape de front, se convinsese că serviciul lui va hotărî soarta războiului. Se temea cumplit de moarte și bubuitul tunurilor îl îngrozea, încît își astupa urechile. Veșnic i se părea că e prea aproape de front reședința cartierului și își dibuia beciuri speciale unde să se ascundă de aeroplanele vrăjmașe. Se credea totuși erou și avea un dispreț aproape curajos față de barbarii din tranșee. Acuma, văzând la spatele lui Bologa pe plutonierul cu fața cenușie și deoarece Bologa examina casele și acareturile
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de reper dat de ei, el n-o cunoștea, ea îl știa de la TVR, așa că l-a invitat în mașină, spunându-i: - Eu sunt persoană de contact, domnule...Poftiți va rog! Și l-a condus în secret undeva într-un beci foarte adânc , dar frumos amenajat unde erau și alți câțiva agenți care au filmat ,,întâlnirea” lor, fără ca Lăură să se opună câtuși de puțin. În discuțiile purtate timp de o jumătate de oră acolo ,,la rece”, reporterul s-a destăinuit
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
era cu totul altă...Pur și simplu eram îndrăgostită orbește de omul acesta și de mi-ar fi pus cineva Pământul la picioare, n-aș fi făcut nici cel mai mic compromis, care să-l dezamăgească. Chestia cu filmarea în beci nu avea cum s-o afle, pentru că și acolo era vorba de niște profesioniști ai Serviciilor Secrete care nu s-ar fi putut expune pe ei în primul rând...În ceea ce-l privește pe reporterul TVR nu stia absolut nimic
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
păcat și din toate punctele de vedere un neajuns, supăratule tată - urmă Metodiu. Cerul nu poate fi o democrație care să-ți arate dumitale de ce ți-a lăsat fata să fugă în lume cu unul, când dumneata țineai fata în beci cu napii. Păi napi îi trebuiau fetei? Și-apoi, dintre toate formele de stăpânire pe care le-a lăsat oamenilor, începând cu grecii care nu credeau în El și terminând cu noi care îi admirăm pe greci, lui Dumnezeu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
consimțământul soției sale, decise următoarele: fata lor să nu mai citească. Cu vasta lui experiență, marchizul știa că scoaterea gărgăunilor din capul unei ființe îndrăgind lectura se poate face o vreme prin ducerea cărților în pod și a cititorului în beci. Zis și făcut: Cidul, Villon, Ahile, Petroniu, Vergiliu, oștenii din oastea lui Igor, Mitropolitul Dosoftei și toți care putură fi găsiți în camera Amandei fură strânși grămadă, legați cobză și urcați în vălmășagul de pene și praf, stârnit în pod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un mic debarcader din scânduri. Pe punte, cel ce părea a fi stăpânul, de cum îl văzu pe turc, se sculă de pe un butoi și începu să se vaite: — Bre, Osman, halva ai luat, sardea ai luat, icre ai luat, la Beci nu m-ai lăsat, ce face io, bre, aici? Vrei io murit? Murit, bre, dacă vrei, da’ lase plecat! — Gura - făcu turcul calm. Grecoteiule, îl iei pe dânsul și până la Brăila nu faci haltă. Dac-aud că i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
butoi cu halva mucegăită, altul cu sardele stricate și încă unul cu icre negre da’ care acum sunt verzi. De schepsis le-am lăsat așa, să aibă și ei ce confisca; restul mărfii l-am dat pe bani buni la Beci. Ce știu ăștia? Oameni de trei lulele, au un imperiu, da’ n-au miros. Pentru un nas fin trebuie milenii, bre, milenii de cultură, nu niște secole, acolo, amărâte, și alea pline de fum și sânge... Episodul 221 CĂPITANUL GEORGIOS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
miros. Pentru un nas fin trebuie milenii, bre, milenii de cultură, nu niște secole, acolo, amărâte, și alea pline de fum și sânge... Episodul 221 CĂPITANUL GEORGIOS Pe vasul grecului, numit „Lesbos”, bunul nostru Metodiu primi cabina secundului, care la Beci părăsise echipajul pentru o slovacă nurlie, renunțând - poate prea ușor, după opinia unor mateloți - la însorita Grecie, la o familie numeroasă și la asuprirea turcilor. După ce-și curăți hainele și ațipi vreme de vreo trei sferturi de ceas, Metodiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]