2,615 matches
-
suprafața obiectelor și sesizată în același fel precum trăsăturile tipologice ale mulțimii. Procedeul descris mai sus, prin care survine lumea urbană pentru flaneur, își găsește un corespondent în două genuri literare ale secolului al XIX-lea: fizionomiile și romanul polițist. Benjamin atrage atenția asupra diferenței radicale dintre scriitor și flaneur. Gestul flaneurului, spre deosebire de cel al scrii torului, este unul neintenționat, netematizat. Relația cu mulți mea, cu străzile, cu mărfurile nu este propriu-zis un act de cu noaș tere a unui obiect
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de exemplu, le considera in stanțe ab solute ale istoriei. Sustragerea din fața acestora face din per so najul aflat în discuție un pericol sau, cel puțin, un inde zi rabil din punct de vedere politic. O observație interesantă a lui Benjamin plasează flaneurul în raport cu mecanismele economice și sociale ale secolului al XIX-lea: „Der flanerie liegt neben anderm die Vorstellung zu Grunde, daß der Ertrag des Müßigganges wertvoller (?) sei als der der Arbeit.“ Este relevant faptul că recrutarea flaneurului se face
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
fantasmatică (etwas Phantastisches), în care munca și loisirul își schimbă reciproc locurile. Același fenomen poate fi observat și în relația flaneurului cu spațiul său caracteristic, arcadele comerciale ale Parisului. Apariția flaneurului, respectiv dispariția sa din peisajul urban sunt puse de Benjamin în legătură cu apariția și, apoi, dispariția arcadelor. Fenomenul arcadelor (care dă, de altfel, și titlul conven țional al sintezei fragmentare finale a lui Benjamin) este prea vast pentru a putea fi, aici, tratat în amănunt. În legătură cu experiența flaneurului însă, este relevant
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
său caracteristic, arcadele comerciale ale Parisului. Apariția flaneurului, respectiv dispariția sa din peisajul urban sunt puse de Benjamin în legătură cu apariția și, apoi, dispariția arcadelor. Fenomenul arcadelor (care dă, de altfel, și titlul conven țional al sintezei fragmentare finale a lui Benjamin) este prea vast pentru a putea fi, aici, tratat în amănunt. În legătură cu experiența flaneurului însă, este relevant pentru acest „oraș în miniatură“ faptul că „In ihrer Ausstattung tritt die Kunst in den Dienst des Kaufmanns. Die Zeitgenossen werden nicht müde
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
bewundern.“ Flaneurul parcurge arcadele luminate de felinarele cu gaz ca și cum ar parcurge propria sa cameră, iar raportul cu vitrinele și, mai exact, cu mărfurile expuse este esențial. Ezitant, aflat în contratimp cu ritmul mulțimii (în pas de broasca țestoasă, notează Benjamin), flaneurul nu este un consumator. Atitudinea sa nu este estetică, nici economică: el este un observator al pieței, devenind, în timp, o marfă a acesteia. „Empatia“ în relația sa cu mulțimea se transferă, în fața vitrinelor, în empatie cu „sufletul mărfii
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
marfă. Trăirea (Erlebnis) flaneurului în fața mărfurilor expuse în vitrine este o „intropatie“ (Einfühlung) în raport cu clientul și, prin urmare, cu universul schimbului economic. Astfel se explică cum, prin privirea sa ațintită asupra vitrinelor, flaneurul devine el însuși marfă, făcând posibilă pentru Benjamin întruchiparea sa ultimă: the sandwich-man. Din punctul de vedere al lecturii de față însă, este inte resant modul cum această trăire (Erlebnis) a flaneurului de vine experiență (Erfahrung). Empatia cu marfa nu îl identifică pe flaneur mărfii (este discutabil dacă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de vedere al lecturii de față însă, este inte resant modul cum această trăire (Erlebnis) a flaneurului de vine experiență (Erfahrung). Empatia cu marfa nu îl identifică pe flaneur mărfii (este discutabil dacă întruchiparea mărfii în om, după spusele lui Benjamin, se realizează prin figura prostituatei), după cum relația flaneurului cu mulțimea nu este una a identificării imediate cu aceasta. Funcția critică a acestui personaj, care se identifică, în aceste două relații (cu marfa și cu mulțimea), funcției sale politice constă în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
este întruchiparea conceptului de marfă („Er führt den Begriff der Käuflichkeit selbst spazieren“), dar, în același timp, prin faptul că nu utilizează marfa pe care o privește în vitrină, este opusul acesteia. La fel ca și strada, vitrina este pentru Benjamin o scenă. Dialec tica peisaj-cameră de la care am plecat își face resimțite efec tele și în acest context, în măsura în care actele flaneurului sunt în mod esențial fantasmagorice, nu tehnice. Străin în mijlocul mulțimii, totuși purtându-i măștile, colindătorul arcadelor privește vitrinele, însă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cumpăra. Per spec tiva sa este una „metafizică“, prin sesizarea noutății, a po si bi lităților obiectelor, a modului cum acestea sunt înlocuite sau intră în circuitul consumului. Legile economice devin alegorii înghețate în forma expunerii mărfurilor. În Zentralpark (1939), Benjamin citește în Baudelaire intenția de a face vizibilă aura proprie mărfii, umanizând-o în figura prostituatei. Este im por tantă sesizarea acestei funcții în cazul flaneurului și, odată cu ea, deconstrucția radicală a mecanismului econo miei mărfurilor. Privite pe scena arcadelor
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
scrisori - în care problema politică este discutată separat, în care comunismul (eretic, desigur) este asumat mai mult sau mai puțin, precum și considerații implicite asupra sistemului politic al Republicii de la Weimar, în Zur Kritik der Gewalt. În ceea ce privește scrierile „urbane“ ale lui Benjamin și, în special, figura flaneurului, momentul politic al experienței sale este de fapt explicitat prin cel teologic: funcția politică a acestui personaj este nede ter minată, după cum arătam mai sus. Ea se exercită indirect, prin pedagogia unei priviri care deconstruiește
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
În cele ce ur mează, această deconstrucție va fi pusă în discuție ca gest teologic, în înțelesul pe care am încercat să-l dau termenului în capitolul 2. În recenzia din 1929 la cartea lui F. Hessel, Spazieren in Berlin, Benjamin notează: „Als Einheimischer zum Bild einer Stadt zu kommen, erfordert andere, tiefere Motive. Motive dessen, der ins Vergangene statt ins Ferne reist.“ Actul fla neurului, fundamental diferit de cel al turistului, presupune o incursiune în memorie și o „lectură“ a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
nu descrie orașul pe care îl parcurge, ci îl narează în cadența amintirilor copilăriei și a memoriei colec tive a lo cului. Această reînviere a memoriei locului este unul dintre elementele care transformă strada în cămin (în care, su gerează Benjamin, chioșcul de ziare ajunge să fie una cu bi blio teca, terasa cafenelei este foișorul, iar cutiile de poștă sunt statuetele de bronz ale apartamentului propriu). Arta flaneurului este acum aceea a locuirii (Wissen vom Wohnen), iar fami liaritatea cu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Studieren kann jeder, lernen nur, wer aufs Dauernde aus ist. Eine souveräne Neigung zum Dauernden, ein aristokratischer Widerwille gegen Nuancen hat bei Hessel das Wort. Erlebnis will das Einmalige und die Sensation, Erfahrung das Immergleiche.“ Această experiență este descrisă de Benjamin, aparent în tâmplător, în termeni teologici. Flaneurul este, de exemplu, sacerdotul locului (Priester des genius loci) care revelează prezența plebs deorum, a penaților. În alte locuri - amintite deja -, fla neurul este descris ca un „ascet“ al lumii urbane sau ca
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
o moda litate de a justifica teoretic aceste analogii și similitudini? Poate flaneurul să ilustreze conceptul de „teologie“, în maniera în care a fost acesta definit în capitolul 2? După cum am încercat să arăt, „teologia“ nu trimite, în cazul lui Benjamin, la o doctrină anume și nici la un anumit tip de discurs. Este vorba mai degrabă de o perspectivă mesianică asupra istoriei și de un gest interpretativ specific, acela de a sesiza posibilitățile fenomenelor pe care le deschide memoria colectivă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Nu memoria marilor momente istorice deschide accesul către în țelesul unui loc - genius loci -, ci detaliul cotidian trecut, fami liar, comun, către care trimite configurația actuală a unui spațiu. Trecutul către care străzile îl conduc pe flaneur nu este, arată Benjamin mai jos, unul privat, ci comun; cu toate aces tea, este de cele mai multe ori timpul copilăriei flaneurului. Numai străbătând străzile orașului, flaneurul învață să-l locuiască; numai locuindu-l, îi devine familiar, îl recunoaște, în locurile sale publice, ca fiind
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
indecizia politică a flaneurului este, în negativitatea ei infinită, corespondentul „secularizat“ al teo crației radicale specifice iudaismului. În mod implicit, flaneurul devine, prin experiența sa, un profet. Analogia dintre flaneur și istoric („profetul care privește în urmă“, cum îl numește Benjamin) poate continua pe mai multe coordonate: colportajul despre care vorbeam mai sus își găsește un corespondent în gestul „citării“ și în tehnica montajului, pe care autorul lui Passagen-Werk le consideră ca fiind singura modalitate în care se poate vorbi, autentic
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Dinge wie Personen, seinen Abdruck in der Geschichte hinterlassen hat. Diese Geschichte will der Flaneur auffinden“. Această artă a flaneurului de a descoperi urmele lăsate de istoriile trecute pe actualul chip al orașului devine, din perspectiva altor texte ale lui Benjamin analizate de Opitz, un exemplu de lectură magică (magische Lesen): arta de a sesiza, în limbă, similaritățile, corespondențele metafizice ale lucrurilor. Invocată repetat, spusa 146 lui Hofmannsthal („Was nie geschrieben wurde, lesen“, „A citi ceea ce nu a fost niciodată scris
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Lesen): arta de a sesiza, în limbă, similaritățile, corespondențele metafizice ale lucrurilor. Invocată repetat, spusa 146 lui Hofmannsthal („Was nie geschrieben wurde, lesen“, „A citi ceea ce nu a fost niciodată scris“) descrie tipul de lectură arhetipală la care se referă Benjamin: nu interpretare a textului, vizare a unui sens pentru care textul este un pretext, ci considerarea imanentă a textului ca urmă a unei infinități de alte texte legate prin similarități. „Ascunsul“ vizat prin lectură nu este o formă ideală, eterogenă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
textul este un pretext, ci considerarea imanentă a textului ca urmă a unei infinități de alte texte legate prin similarități. „Ascunsul“ vizat prin lectură nu este o formă ideală, eterogenă în raport cu materialitatea textului. Rescrierea proiectului kantian pe care o anunță Benjamin respinge această înțelegere. Mai degrabă, textul este el însuși o materialitate „ideală“, o funcție alegorică infinită pe care actul lecturii o transpune în experiență. În același fel, flaneurul „citește“ orașul ca alegorie istorică, iar similaritățile pe care le sesizează - unele
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
reprezintă rezultatul unei interpretări subiective, fie ea și infinită, a depășirii actuali tății în vederea unei semnificații supra-istorice sau supra-mundane, ci tocmai asumarea actualității, a suprafeței în caracterul ei de urmă aflată într-o rețea infinită de similarități și corespondențe: „er [Benjamin] im Flaneur einen sozialen Typ sah, den er für geeignet hielt, eine Stadt magisch zu lesen“. Inte resantă este, în continuarea acestei analogii, și o notație a lui Benjamin cu privire la actul lecturii și care o așază pe aceasta într-o
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
urmă aflată într-o rețea infinită de similarități și corespondențe: „er [Benjamin] im Flaneur einen sozialen Typ sah, den er für geeignet hielt, eine Stadt magisch zu lesen“. Inte resantă este, în continuarea acestei analogii, și o notație a lui Benjamin cu privire la actul lecturii și care o așază pe aceasta într-o corespondență vădită cu experiența flaneurului, aceea că o carte nouă se începe, cel mai bine, într-un loc străin: în tramvai, în compartimentul de tren; o carte citită măcar
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
mistic al lecturii și fără legătură cu lumea dialectică a secolului al XIX lea, spațiul virtual și rătăcitorii săi trimit spre detectivul hoi nar al marilor orașe. Web surferul este, pentru Simon Lindgren, flaneurul secolului XXI. Teza autorului este că „Benjamin’s ana lysis of the nineteenth century culture of consumption might contribute to an understanding of the new communal formations and self reflexive subjectivities of the internet in the twenty first century.“ Fenomenul tehnicii, considerat esențial de Benjamin în înțelegerea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
este că „Benjamin’s ana lysis of the nineteenth century culture of consumption might contribute to an understanding of the new communal formations and self reflexive subjectivities of the internet in the twenty first century.“ Fenomenul tehnicii, considerat esențial de Benjamin în înțelegerea modernității secolului al XIX-lea, își atinge consecințele radicale prin formula spațiului virtual și prin noua „comunitate“ pe care o generează. În această comunitate, flaneurul își regăsește și el funcția critică pusă anterior în lumină de Benjamin prin
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de Benjamin în înțelegerea modernității secolului al XIX-lea, își atinge consecințele radicale prin formula spațiului virtual și prin noua „comunitate“ pe care o generează. În această comunitate, flaneurul își regăsește și el funcția critică pusă anterior în lumină de Benjamin prin survolul informației infinite aflate la dispoziție și al societății invizibile a celor care populează spațiul virtual. Lindgren avertizează însă cu privire la necesitatea de a revizui (update) imaginea anterioară a flaneurului, pentru a putea fi compatibilă cu caracterul participativ (participatory) al
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
itself. They are both have voyeuristic tendencies“. Similaritățile formale între cei doi (accentul pus pe imagine ca modalitate de expresie, pasiunea pentru insignifiant, pentru amănunt, compunerea fantasmagorică a realității) trimit la o anumită latură a flanatului, pe care o amintește Benjamin: „intoxicarea“ empatică - cu mărfurile arcadelor, cu mulțimea, cu străzile orașului. Am încercat să arăt mai sus modul în care trăirea imediată (Erlebnis) se transformă în experiență (Erfahrung), în momentul în care „empatia“ devine o modalitate de a privi obiectul din
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]