1,527 matches
-
de aburi! Uiii! AL DOILEA BĂRBAT (Făcându-și vânt cu pălăria.): Așa da! Ți-am spus eu c-o să se-ntâmple ceva groaznic? PRIMUL BĂRBAT: De aici nu mai iese nimeni viu. (Păsările urcă din groapă.) AL DOILEA BĂRBAT: Bestiile! Bestiile! (În extaz.) Au început să zboare! PRIMUL BĂRBAT: Unde or fi învățat? AL DOILEA BĂRBAT: Gata! Gata! S-a terminat cu buboiul! O să avem apă! O să ne putem plimba cu barca. (Țopăind în jurul gropii.) S-a copt groapa, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
zboare. AL DOILEA BĂRBAT: Să zboare! Să zboare groapa! PRIMUL BĂRBAT: Hi-hi! Ți s-a lăsat pe umeri. AL DOILEA BĂRBAT (Atent cu pasărea care i s-a lăsat pe umăr.): Na, na și ție semințe. PRIMUL BĂRBAT: Așa, hrănește bestia. AL DOILEA BĂRBAT: Vezi că ai și tu una. PRIMUL BĂRBAT (La fel, cu pasărea care i s-a lăsat pe umăr.): Na, na... Glu... glu... glu... AL DOILEA BĂRBAT: Ce bine c-am venit aici! Nu ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
GRUBI.): Ai grijă să nu lovești în spectatori. GRUBI: Care spectatori? Afară cu toții! PRIMUL BĂRBAT: E cea mai stupidă piesă din câte s-a scris. Să vă crape capul! GRUBI: Huo! Huo! Ieși afară, târâtură! De ce-ai mai venit, bestie? AL DOILEA BĂRBAT (Către public): Să cereți banii înapoi. Sunt niște mâzgâliți, niște împroșcați. BRUNO: Lasă oamenii în pace! Ce ai eu oamenii? AL DOILEA BĂRBAT: Sunteți prostiți, vor să vă prostească. N-o să iasă nimic. Piesa asta n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
tot actu’ unu? MAJORDOMUL (Aspru, către BRUNO și GRUBI.): Lasă ca mai vorbim noi despre asta. GRUBI: Pe cuvânt, domnule majordom, n-am fost vinovați cu nimic. MAJORDOMUL: Bine, bine... GRUBI: S-au pus pe capul nostru. Doi fandosiți, două bestii. VIZITATORUL: Despre ce este vorba? MAJORDOMUL: N-ați văzut actul întâi? VIZITATORUL: Nu. MAJORDOMUL: Mai bine. A ieșit o aiureală. VIZITATORUL: Zău? Îmi pare bine că nu l-am văzut. MAJORDOMUL: Chiar nu știți ce se întâmplă în actul întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a vrut-o, pe bune? DOAMNA CU VOAL: A vrut-o, l-am văzut eu cum îi fulgera fața. Absolut c-a vrut-o. (Către BĂRBATUL CU ZIARUL.) Nu? Este c-a vrut-o? BĂRBATUL CU ZIARUL: A vrut-o, bestia, a vrut-o. BĂTRÎNUL CU BASTON: Apoi să știți că este ultima oară când mai încerc. (BĂTRÎNUL CU BASTON se apropie de BĂRBATUL CU VIOLONCELUL, secondat la câțiva pași de ceilalți doi. BĂTRÎNUL CU BASTON își scutură întâi muzicuța de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fapt... nici nu știu dacă are rost să mă grăbesc... Nu? HAMALUL (Către CĂLĂTOR.): Minte! Minte! Nu-i pasă niciodată de călători! Stă toată ziua aici și se gândește la călători. Îi urăște pe toți călătorii... CASIERUL (Violent, către HAMAL): Bestie ordinară! Dacă mai scoți un cuvânt îți rup oasele! HAMALUL (Către CĂLĂTOR): Vedeți? Vedeți? Și eu am fost călător. De aceea mă urăște. CASIERUL (Repezindu-se la HAMAL.): Ai fost tu călător? Poți să spui tu că ai fost călător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de a se apropia; admonestările sale sunt în contradicție vădită cu frica sa în fața celor doi funcționari ai gării; pe de altă parte, aceștia par destul de speriați de prezența șefului, dar nu-și pot refuza ultimele lor persuasiuni asupra CĂLĂTORULUI.): Bestiilor! Mai lăsați-l în pace! HAMALUL (Chicotind.): Hi-hi! (Confesiv, către CĂLĂTOR.) Șeful nostru are un fel de slăbiciune pentru călătorii prin ploaie... CASIERUL: Să nu vă lăsați înșelat. ȘEFUL GĂRII: Scârbe! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum? HAMALUL (Lămurindu-l, confesiv, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CĂLĂTOR.) Șeful nostru are un fel de slăbiciune pentru călătorii prin ploaie... CASIERUL: Să nu vă lăsați înșelat. ȘEFUL GĂRII: Scârbe! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum? HAMALUL (Lămurindu-l, confesiv, pe CĂLĂTOR.): Vrea să rămână singur cu dumneavoastră... CASIERUL: E o bestie, să nu vă lăsați impresionat. HAMALUL: Întotdeauna face așa... CASIERUL: O să vă întrebe o mulțime de lucruri. O să vă întrebe dacă sunteți fericit... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Joc absent.): Dacă sunt fericit? CASIERUL (Plin de vitalitate.): Da, da... Pune o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pentru câteva ore, senzația mersului prin ploaie? Nu? Toate acestea le știați de mult. din clipa în care ați venit aici, vreți să mă faceți să urlu, să mă târăsc prin praf, să-mi smulg pielea de pe față? Sunteți o bestie, domnule, de ce ați venit aici, de ce vreți să ne tulburați viața, de ce? (Tremur al capului, un acces nervos, gesturi haotice.) Unde sunt ploile pe care le-am trăit în copilărie, unde vă este ploaia, domnule? S-a oprit! Ha! S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
facem loc, să-l facem să aibă loc, o să-l doară picioarele... Ha! Să-i facem loc, na, așteaptă ploaia, na, ia și așteaptă ploaia... Aruncă scaunele unul câte unul pe fereastră.) Na, așteapt-o, na, na... Acum ai loc? Ai? Bestie ordinară! Vrei să mai aștepți? Cât vrei să aștepți? Na! Na! (HAMALUL, CASIERUL și IOANA, înfricoșați, îl pândesc o vreme, apoi se apropie de el încercând să-l liniștească.) HAMALUL (Amețit de alcool.): Se duce dracului. Totul s-a scurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
N-o să mai rămână nimic. Brrr! IOANA (Naivă și înfricoșător de aeriană.): Tata a înnebunit. Ce rău îmi pare... HAMALUL: Domnule... V-ați prostit de tot? ȘEFUL GĂRII (Observându-i și reacționând și mai violent la vederea lor.): Afară, afară! Bestiilor! În genunchi! În genunchi! IOANA: Tata vrea să stăm în genunchi... CASIERUL: O să crape. O să-i dea sângele pe nas. HAMALUL (Către călător.): Întotdeauna face așa. V-am spus c-o să se termine prost? CASIERUL (Către călător.): Nu-i poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fotografice, în răstimpurile scurte când luminile proiectate de ferestrele gigantice trec peste ei.) IOANA: Nu vreau! Nu... HAMALUL: Ce face ăsta? Nu oprește? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Alergând dintr-o parte în alta.): Opriți! Opriți! IOANA: De ce nu oprește? De ce? CASIERUL: Bestiilor! (Aleargă înnebunit, se aruncă pe șine.): Unde sunteți, bestiilor? ȘEFUL GĂRII: Am știut! Am știut! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Îngrozit, aleargă în jurul celorlalte personaje): Ce i-ați făcut? De ce nu-l opriți? Opriți-l! IOANA (Lovindu-l pe ȘEFUL GĂRII: Oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
gigantice trec peste ei.) IOANA: Nu vreau! Nu... HAMALUL: Ce face ăsta? Nu oprește? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Alergând dintr-o parte în alta.): Opriți! Opriți! IOANA: De ce nu oprește? De ce? CASIERUL: Bestiilor! (Aleargă înnebunit, se aruncă pe șine.): Unde sunteți, bestiilor? ȘEFUL GĂRII: Am știut! Am știut! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Îngrozit, aleargă în jurul celorlalte personaje): Ce i-ați făcut? De ce nu-l opriți? Opriți-l! IOANA (Lovindu-l pe ȘEFUL GĂRII: Oprește-l! Oprește-l! ȘEFUL GĂRII (Descompus, râde înnebunit.): Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mai și enervase de vreo două-trei ori pentru că, Întrebat fiind de câțiva tovarăși de călătorie cât e ora, fusese silit să ridice din umeri și să explice că obiectul de la mână Își limitase fără jenă funcțiile la aceea pur decorativă, bestia! A ajuns la destinație cu precizia matematică pe care o asigură doar transportul feroviar al țării unde ministrul de resort și-a dat demisia pentru că, timp de un an, trenurile de pe toate rutele cumulaseră o Întârziere de vreo două minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Însoțit de Eveline; am fi găsit poarta la perete și lumina aprinsă - veselie mare: explicații, anchete, poate chiar mult mai rău. Am rămas nemișcat, holbându-mă către locul unde colosul metalic se resorbise fantomatic În perete. Ce avea de gând bestia? Mi-am tras În gând o palmă morală și un perdaf scurt: așa-ți trebuie, domnu’ Adam, ai vrut aventuri nocturne, poftim aventuri, iar altă dată, fă bine și vezi-ți de treaba ta, dacă ai vreuna. Dacă nu, caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
plecat, mi-am șuierat În sinea mea, tremurând de Încordare. Concentrează-te pe acest C de la Centru, aici e cheia. Să fie vorba de al treilea grup de rafturi? C este a treia literă din alfabet, deci... Totuși, nu: dacă bestia de enigmist ocazional ar fi raționat așa, consecvența Îl obligă să inscripționeze și grupurile de rafturi În chip similar cu corpurile. Eventual, folosind litere mici: a, b, c, d... Or, grupurile nu erau marcate În nici un fel. Însemna că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sens avea să accepte dinainte un calvar atît de amar ca al lui, cînd avea profunda convingere că nu exista o viață după moarte care să compenseze o acumulare atît de teribilă de suferințe? El, Oberlus, Iguana, fiul lui Scaraoțchi, bestia Împuțită pe care toți o renegau, știa că nu existau nici Dumnezeu, nici Iad care să justifice măcar o singură lacrimă a fiului său și, prin urmare, el, Oberlus, Iguana, Își aroga dreptul de a evita aceste suferințe gratuite. Strigătele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe toți ceilalți, acea Împrejurare se schimbase și acum nici rochia gri cu dantelă neagră, nici toate vicleniile femeiești nu i-ar mai fi fost de folos Înaintea unei ființe care se transformase din nou În ceea ce fusese Întotdeauna: o bestie cu o inteligență ascuțită și cu inima de gheață. O bestie care, pe lîngă toate celelalte, ca o perfectă demonstrație de sadism rafinat, nici măcar nu se mai arăta brutală și tiranică cu ea și nici nu o mai viola, maltratînd-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
gri cu dantelă neagră, nici toate vicleniile femeiești nu i-ar mai fi fost de folos Înaintea unei ființe care se transformase din nou În ceea ce fusese Întotdeauna: o bestie cu o inteligență ascuțită și cu inima de gheață. O bestie care, pe lîngă toate celelalte, ca o perfectă demonstrație de sadism rafinat, nici măcar nu se mai arăta brutală și tiranică cu ea și nici nu o mai viola, maltratînd-o ca odinioară, ci se mărginea la a o poseda, cu autoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se aflau la celălalt capăt al lumii. Era plăcut, aproape senzual, să se lase sedusă de vraja unei morți liniștite, care să pună capăt acelei suferințe. Era liniștitor să se știe eliberată pentru todeauna de prezența acelui abominabil chip al bestiei. Era reconfortant să-și imagineze mînia și umilința lui cînd avea să priceapă că ea - ca toți ceilalți - preferase să moară decît să mai suporte În continuare să-l vadă. - Adio, monstrule, adio! PÎnă și coasa morții mi-e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că aveți un sex impresio nant!“ În pofida geniului său, marele Sigmund nu a reușit să o elibereze pe Marie Bonaparte de frigiditate. Psihanaliza, ce mană cerească pentru ea! Într-o scrisoare către René Laforgue, Marie mărturisește: „Inconștientul meu este o bestie feroce, care mugește, zgârie și își înfige dinții, în fine, e tot ce se poate închipui mai înspăimântător! Noroc că animalul ăsta abominabil și-a găsit îmblânzitorul.“ „Îmblânzitorul“ era Freud. În preajma lui, Marie Bona parte își află rațiunea de a
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
iar despre moarte din știrile prime time. Am pierdut contactul cu animalele reale, fie ele sălbatice sau domestice - constată Francis Wolff. În locul lor, societățile noastre post domestice au făcut din animale fie o victimă, fie un fetiș. O victimă a bestiei umane, care le măcelărește, sau un fetiș al oamenilor cu suflet bun, care le îngrijesc. Peste 71 de milioane de familii americane trăiesc cu un animal de companie, pe care au cheltuit în 2008 peste 43 de miliarde de dolari
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
din el o ia înainte, alta rămâne gură cască pe loc. Intuiția țâșnește dintr-un creier incandescent. Omul, singura viețuitoare fulgerată de întrebări. Întrebările ne complică dar ne și înfrumusețează viața. Victima nu este întotdeauna inocentă și nici agresorul mereu bestie. Uneori introspecția pare o necropsie spirituală. Curiozitatea exagerată i-a făcut pe mulți creatori geniali să-și piardă paradisul. Mă tem să rămân cu mine însumi. Întotdeauna e bine să ai și un martor. Nu ne regăsim pentru că am devenit
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
operetă așa cum s-a crezut. Marile puteri nu oferă țărilor mici decât șansa să opteze între ciumă și holeră. Doar trei etape zdruncină ființa umană : trecutul, prezentul și viitorul. Comunismul și fascismul au fost niște promisiuni. Dar au mizat pe bestii. Unele popoare sunt strânse în brațe de istorie până la sufocare. Cinci secole s-au străduit turcii și tătarii să ne explice cam cum va arăta venirea comuniștilor. Puțini dintre diplomații lumii prind trenul istoriei. Ne-am obișnuit să așteptăm surprizele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Unii țărani ce iau pe mere dau pe bere. Și alți medici s - au culcat cu pacientele lor, dar tu ești veterinar. Majoritatea obedienților au miros pecuniar. Ne vindecăm din ce în ce mai repede de durerile altora. Egoismul îl împinge pe om spre bestie. Sărăcia este umilitoare, luxul - dezgustător. În cel învins, umilința intră ca toporul în varză. Viciile sunt asemenea buruienilor. Se descurcă și singure. Există creatori de artă care se străduiesc să conserve arta în alcool. Nici un zeu nu a avut mai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]