2,324 matches
-
că n-a interesat-o niciodată să facă victime. Nu i-au plăcut, însă, bărbații care i-au căzut în genunchi. ,, Fiindcă au fost și din ăștia, a adăugat- amuzată, or eu fac parte dintre femeile care respectă, mai degrabă, biciul". După care a redevenit serioasă, atrăgîndu-mi atenția, pe un ton aproape supărător de data aceasta, că nu recunoștea nimănui dreptul de a se amesteca în viața ei. "Nici chiar mie?" am întrebat-o. A stat o clipă pe gânduri, pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
atinseseră de trandafirii maicii starețe. Bine, avea dreptate; dar acum era prea tîrziu, călugărița n-o să mai apară, desigur, parcă intrase În pămînt cu minge cu tot; nedreptatea strigătoare la cer, frica, strigătele acelea care-i arseseră deodată ca un bici, toate Împreună erau greu de suportat, Arzubiaga izbucni În plîns... Cu toate că era În clasa a treia, că era unul din elevii cei mari și că la anul urma să treacă la Santa Maria. Grasul Martinto Îi spuse că dacă maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
au rămas multe zile. 13. Paștele Iudeilor erau aproape și Isus S-a suit la Ierusalim. 14. În Templu a găsit pe cei ce vindeau boi, oi și porumbei, și pe schimbătorii de bani șezînd jos. 15. A făcut un bici de ștreanguri, și i-a scos pe toți afară din Templu, împreună cu oile și boii; a vărsat banii schimbătorilor, și le-a răsturnat mesele. 16. Și a zis celor ce vindeau porumbei: "Ridicați acestea de aici, și nu faceți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
datoria față de sufletul lui Gheorghe. Dea Dumnezeu s-o scoatem cu bine la capăt!” Dacă au făcut cel mult un kilometru, când au observat că zăpada cădea și mai abitir ca mai înainte. Ba, mai mult, crivățul își pusese toate bicele în funcțiune și-i plesnea drept în față pe toți cei ce voiau să mai înainteze. Nu era chip să mai facă un pas. De făcut pârtia era imposibil, aproape că nici înapoi nu se mai puteau întoarce. “S-o
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
uni cu ele prin căsătorii, și dacă veți intra în legături cu ele, 13. să fiți încredințați că Domnul, Dumnezeul vostru, nu va mai izgoni aceste neamuri dinaintea voastră; ci ele vă vor fi o cursă și un laț, un bici în coaste, și niște spini în ochi, pînă veți pieri de pe fața acestei țări bune, pe care v-a dat-o Domnul, Dumnezeul vostru. 14. Iată că astăzi eu mă duc pe calea pe care merge tot ce este pămîntesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
aflate În primele rînduri ale escadronului de motoare, care fuseseră martore la accident, refuzau acum, narcotizate de groază, să se „declanșeze“, așa cum se cuvine să facă orice mașină bună. Dar, după o clipă de Încremenire, reintrară În acțiune mînate de biciul unui polițist voinic, care stătea În mijlocul străzii și-și mișca brațul lui puternic Înainte și Înapoi, ca pe un gîrbaci, umplînd aerul cu Înjurături copioase, bolborosite pe sub buza lui groasă, ca de maimuță. Așa Încît lumina verde se aprinse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se leagănă și se trîntesc din balamale, chiar cînd rîul își arată fața rece, mînioasă cu valuri rostogolindu-se și creste albe de spumă și șfichiuri de vînt și apă, apă care din cînd în cînd lovește platforma ca un bici, chiar acum percep rîul mai mult ca pe un aliat decît ca pe un dușman. Pentru că fața rece și mînioasă este și a mea și, ca și mine este încă în mișcare, chiar dacă se apropie de punctul în care această
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
tovărășia. Residential community. Voința de a fi în gașca aceea care crede în sine din privire, din felul în care se mișcă, din felul în care își poartă țoalele, din negrul cămășii, din franjurii blugilor, din lanțuri, piele neagră, latex, bici, tricoul negru, satanism, hip-hoperii și hauserii cu tricouri Cannibal Corpse din material lucios. Gășcarii au o viziune în comun că de aceia fac parte din intentional community, ce puii mei vreți? Colocuirea, casa cea mare, cohousing cu management, proprietate și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
până acum. - Ashargin, trândavule, coboară și aranjează chingile ăstui drull. Sări iute din brișcă. Cu degete nerăbdătoare, strânse cureaua slăbită de la gâtul masivului animal, asemănător unui bou. Fără să se gândească. Conducătorul, un preot în ținută de lucru, plesni din bici. Șareta se clătină și o ocoli prin curte. Gosseyn se zbătea să înțeleagă obediența servilă care-l făcuse să se activeze ca un automat. Era dificil de gândit. Atâta confuzie! Dar până la urmă se născu o anumită înțelegere. Acest corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ieșiră în fața unui aerobuz. Mai mulți oameni în uniforme negre de preoți și un individ îmbrăcat somptuos, stând în picioare în iarbă, lângă avion, așteptau șareta. Preotul lucrător se aplecă, agitat, și-l împinse pe Ashargin cu capătul tocit al biciului, cu un gest brutal de nerăbdare. Zise degrabă: - Închină-te. E însuși Yeladji, paznicul criptei Zeului Adormit. Gosseyn simți o impulsiune violentă. Se răsuci și se lipi de fundul șaretei. Așteptă, acolo, mirat, și-și dădu seama, puțin câte puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
decizia persista. Își reprezenta aici o oportunitate prea importantă pentru ca să se opună cineva. Inima aceasta slabă de adolescent trebuia să fie convinsă, trebuia să fie sedusă, trebuia să fie determinată să facă acest efort suprem. Era posibil. Se poate da bice sistemului nervos uman până-l faci să accepte acțiunea extatică și sacrificiul fără limite. Ar trebui să fie cu băgare de seamă. În momentul desfășurării omorului, ar exista un pericol mortal; iar problema întoarcerii lui Gosseyn în propriul său corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
porcului. — Bun, zise el. Care e pricina? Thaw începu să vorbească repede, iar explicația îi era întreruptă de înghițituri și bîlbîieli; se opri doar cînd își dădu seama că îl umflă plînsul. Coulter nu spuse nimic. Domnul Macrae luă un bici cu mai multe fîșii din piele și le zise: — întindeți palmele. Fiecare își întinse palma și încasă o scatoalcă al naibii de dureroasă. — încă o dată! încă o dată! încă o dată! zise domnul Macrae. Apoi: Dacă mai aud că vă mai bateți, o să aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dezgustată. — Spune-ne. — Aș vrea să... nu vă pot spune. O să rîdeți. — Riscă. — Aș vrea să mă urîți și să vă fie teamă de mine, dar să fiți incapabile să scăpați. Aș dori să fiți prinse și legate, să așteptați biciul meu, fierul meu înroșit, fără speranță și cuprinse de spaimă. Și apoi, în punctul culminant al terorii, ce vă pătrunde sînt doar eu, gol-goluț... ah! Ar trebui să fiți în...cîntate. Atunci. Pămîntul și temliile se topiră iar el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lanark auzi vocea lui Weems. — Pentru mine, aceasta este o situație ciudată. Bărbatul din stînga mea este cel de-al douăzeci și nouălea lord Monbodd. în viața lui s-a ocupat de multe: a fost muzician, vindecător, stăpîn de dragoni, biciul ceasului decimal, un enfant terrible al vechiului proiect de expansiune, stupor mundi în timpul dezbaterilor din consiliu și institut. L-am cunoscut și pe el și lucrurile pe care le-am enumerat și m-am opus lui și tuturor acestor lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întregul trup, alunecând dealungul ramificațiilor sistemului nervos O ghiară nevăzută îi încleșta spatele. Aproape fără să-și dea seama, păși înainte. "Gosseyn, când ajungi la firida de lângă ușă, intră înăuntru. Acolo vei fi în siguranță". Tresări ca atins de un bici. Nimeni nu scosese nici o vorbă și totuși cuvintele îi răsunaseră atât de clar în minte, de parcă el însuși le pronunțase. "Gosseyn, plăcile de metal ale fiecărui coridor și ale fiecărei camere includ un reflector de energie prevăzut să reziste la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
până acum. - Ashargin, trândavule, coboară și aranjează chingile ăstui drull. Sări iute din brișcă. Cu degete nerăbdătoare, strânse cureaua slăbită de la gâtul masivului animal, asemănător unui bou. Fără să se gândească. Conducătorul, un preot în ținută de lucru, plesni din bici. Șareta se clătină și o ocoli prin curte. Gosseyn se zbătea să înțeleagă obediența servilă care-l făcuse să se activeze ca un automat. Era dificil de gândit. Atâta confuzie! Dar până la urmă se născu o anumită înțelegere. Acest corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ieșiră în fața unui aerobuz. Mai mulți oameni în uniforme negre de preoți și un individ îmbrăcat somptuos, stând în picioare în iarbă, lângă avion, așteptau șareta. Preotul lucrător se aplecă, agitat, și-l împinse pe Ashargin cu capătul tocit al biciului, cu un gest brutal de nerăbdare. Zise degrabă: - Închină-te. E însuși Yeladji, paznicul criptei Zeului Adormit. Gosseyn simți o impulsiune violentă. Se răsuci și se lipi de fundul șaretei. Așteptă, acolo, mirat, și-și dădu seama, puțin câte puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
decizia persista. Își reprezenta aici o oportunitate prea importantă pentru ca să se opună cineva. Inima aceasta slabă de adolescent trebuia să fie convinsă, trebuia să fie sedusă, trebuia să fie determinată să facă acest efort suprem. Era posibil. Se poate da bice sistemului nervos uman până-l faci să accepte acțiunea extatică și sacrificiul fără limite. Ar trebui să fie cu băgare de seamă. În momentul desfășurării omorului, ar exista un pericol mortal; iar problema întoarcerii lui Gosseyn în propriul său corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
întregul trup, alunecând dealungul ramificațiilor sistemului nervos O ghiară nevăzută îi încleșta spatele. Aproape fără să-și dea seama, păși înainte. "Gosseyn, când ajungi la firida de lângă ușă, intră înăuntru. Acolo vei fi în siguranță". Tresări ca atins de un bici. Nimeni nu scosese nici o vorbă și totuși cuvintele îi răsunaseră atât de clar în minte, de parcă el însuși le pronunțase. "Gosseyn, plăcile de metal ale fiecărui coridor și ale fiecărei camere includ un reflector de energie prevăzut să reziste la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se bișa, să mă scuzați vă rog, de barcă nu mai văzuse în viața lui un cal care se bișă. Io l-am găsit tocma’ când să mă bornesc înaboi, spre oraș. Abia se ținea, mi-era să nu-mi bice jos de be cabră, am zis că-i criță. Nu părea să mai fie ceva de scos de la vizitiu. Îi transmise o comandă pentru cofetar, pentru Ajunul Crăciunului, când era invitat în două locuri, la familia Margulis și la Livezeni
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sâmburi negri, priveau lacom, dar fără strălucire. Cayle se întoarse, involuntar, cu gândul înapoi. La "casa iluziilor" venise o femeie, o femeie încărcată de bijuterii și blănuri, cu o față ca aceasta și cu ochi foarte asemănători. Toate loviturile de bici care îi fuseseră administrate pe spinarea goală, în timp ce îl privea cu ochi lacomi, nu-i frânseseră dorința de a o evita cu orice preț. Printr-un efort mintal realiză că nu e cazul să compare cele două persoane, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
pânză de doliu? De luni până duminică - tot cu țolul în cap și cu ochii în pământ? — De acord, și atunci ce-mi spui tu despre cumințenie? Hm?! Cumințenia lor e Sharia, sunt fricile c-or să le plesnească cu biciul peste mutrele alea boite și prefăcute!... — Ramin, aziz, nu degeaba ai divorțat, omule! De ce lași mânia să-ți scape? Și de ce pui tu petrolul și oamenii laolaltă? Se întrerupseseră doar puțin, cât Omar se urcase în patul de sus, dar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Împrejur, ba fugiseră, ba pieriseră pe tăcute. Celelalte curți păreau moarte în muțenia lor răvășită din când în când de zgomote scurte: poștașul le mai arunca ziarele peste gardurile de zid. Înflorea iasomia și se chircea neudată. Deșertul își întindea biciul de pedeapsă și foc peste sufletele lor credincioase și rătăcite. În Yazd învățase neîndurarea față de propria inimă și râvnea la norocul uitării și al unei călătorii fără întoarcere. Era însă chiar numai un noroc. Zartosht-ii care plecaseră spre Canada, spre
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în Lavasan, târfă! îi strigaseră gardienii, iar ei îi sunase ca o nădejde. „Fă-mă, Doamne, puternică, orice ar fi!“, se ruga neîncetat, măcinând din măsele, dar, când o coborâră din dubă, văzu lume adunată și groapa. Se gândise la bici și la glonț, și aproape că auzise urletele mulțimii, însă ocolise în cap că o să fie ucisă sub o ploaie de pietre. „Doamne, care m-ai îndurat pentru tot ce-am făcut, chiar nu ți-am greșit într-atât, sunt
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
beat? - Latri, ciocoi gulerat! 233 {EminescuOpVI 234} Că de - asară n-am mâncat Și tu zici că eu îs beat! Iar ciocoiul satului Cu năravul dracului Pune-o mână pe oblânc Alt-o bagă-n sân, adânc, Și scoate - un bici plumbuit, Plumbuit, răsplumbuit Și - avîntîndu-l într-o parte Trage la țăran pe spate; Trage una, trage două Trage mereu Pân-la nouă. Iar țăranul satului, Cu năravul dracului, Bagă mâna pe sub scoarță Și scoate - o măciucă groasă, Groasă, groasă, ciotoroasă, Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]