7,814 matches
-
după alte câteva în deceniu, / încă una a încercat să traverseze / vinovăția transparenței tale, lăsând pe geam / semnul poate sinucigaș al ființei sale, / semnând cu aripa ei stângă, deschisă, / deaupra ghemului de ceață al izbiturii./ Nu vijelia îi forțase zborul - / biet bolovan de pene. Ce să-nsemne / năvala ei asupră-ne? E oare un semn / ce ne privește, un avertisment? Întârziu la fereastră căutând / unghiul sub care văd mai bine / perfecțiunea aripii zdrobite." Ce să însemne, domnule Ilie Constantin, faptul că
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
O scrisoare pierdută: "Oamenii lui Caragiale nu sunt conștienți de ridicolul pe care-l duc în cocoașă. În inocența olimpiană a mediocrității lor stă de altminteri toată seva comică și omenească din Caragiale." Și, în crescendo, mai departe: "Ridicoli, acești bieți oameni? Se poate. Dar atât de senini, atât de nevinovați, atât de umani!" (p. 29). Rîsul, e carevasăzică, o demi-tristă consolare. Ca și uitarea, fărîma de hipnoză promisă de un anestezic slab. Care se duce, lăsînd în loc voluptatea amînată a
Bucuria descoperirii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7464_a_8789]
-
înduioșător, în cea mai teribilă aventură a vieții lor. Ei sînt singurii care visează, iar visul, pentru ei, devine cea mai palpabilă realitate în care talentul și masculinitatea sînt prelungirea firească și dintotdeauna a ființelor lor. Transformarea de la anonimi și bieți meșteșugari, la artiști-staruri este un prilej de actorie de cea mai înaltă clasă. Gesturile, expresiile, detaliile fiecărui actor în parte sînt vulnerabile, emoționante, realizate minimalist, cu o fantezie bine controlată. Am rîs cu lacrimi la fiecare apariție a lui Ionel
Vise și visuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7938_a_9263]
-
un anume sens viața ta, clarviziunea pe care el o dobândește, confruntat fiind cu iminența morții, îți scoate ție la iveală abisurile de vinovăție ascunse dincolo de ceea pare a fi corect și decent, conform opiniei generale; și tu, ca acest biet Ivan Ilici, ai trăit adeseori nu așa cum ar fi fost bine, ci cum au crezut alții că trebuie. Această răsturnare a tuturor certitudinilor comune îți produce și ție, ca lui Ivan Ilici, multă durere, dar, totodată, și un sentiment cu
Cărți vorbite... în trafic by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7947_a_9272]
-
Simona Vasilache Greșește cine spune că literatura nu-i cu socoteli. Dimpotrivă, calculele ei, de la ecuațiile în veci nerezolvate ale hazardului la bietele potriviri de sorți pe o tablă cît o copertă își cer, nu o dată, dreptul la decont. Unul intempestiv, în răspunsuri la polemici sau în notițe anonime în josul unei pagini, deodată cu cel temeinic, deseori în mai multe volume, care încearcă
Deconturi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7964_a_9289]
-
care istoria îl uitase aproape cu totul. Atmosfera aceasta de evocare culturală putea să fie atît de pregnantă încît uneori căpătam iluzia încălecării planurilor de realitate, ca și cum adevărații protagoniști nu am fi fost noi, oamenii aflați din încăpere, ci acei bieți scriitori răposați, care, coborînd din paginile cărților și întruchipîndu-se sub ochii noștri, participau la o inedită procesiune mireană. Și, în timpul acesta, noi, intrați în pielea pasivă a unor martori neputincioși, le contemplam defilarea cu o secretă spaimă, căci intuiam că
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
frumos, pentru că el a fost dezinteresarea și pasiunea, fervoarea și poezia celor optsprezece ani ai mei, ai celor nouăsprezece ani, al celui de al douăzeci și cincilea an. Literalmente, el m-a învățat să am sentimente - nu avusesem decât idei, biete idei despre toate, și imaginație fără dragoste! Ce eram eu înainte de a-l fi cunoscut? El m-a împăcat cu viața, în momentul în care voiam s-o părăsesc. Și n-am putut face nimic pentru el! Dar tu însuți
Martha Bibescu în corespondență by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7973_a_9298]
-
centrul continentului, cînd în partea lui de nord, ba o dată chiar în India. Blana, cu anii, jerpelindu-se, Țeposu o dă la reparat, de unde o scoate peticită jalnic. " - Uite cum și-a bătut joc de jaguarul meu!, mi se jelui bietul droghist, aproape disperat. - Cine-i prostul care ți-a stricat așa de rău blana? - Tot șarlatanul care mi-a vîndut-o!... - De ce șarlatan? - Pentru că m-a păcălit!... Ție pot să-ți spun drept... jaguarul era fals... Cu banii care i-am
Epistolă către Odobescu (XI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7689_a_9014]
-
și găina moartă, altundeva, gheata asta văcsuită poate însemna, sic, poezie. Și încă ce poezie, în vremea cînd trandafirul e "un simbol compromis." Plină de simboluri și îndopată cu revolte. Care ating, cu norii și cu jocurile ochilor, lucirea unei biete ghete. Jurnal de sat e-o mînă de poezii pe care i le-ai recunoaște oricui, numai nu lui Gellu Naum. Cum sună: "un început de poem/ despre politica partidului la sate"? Să trecem... Să trecem? Cîntece-le de dragoste pentru
Soare și hazard by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7696_a_9021]
-
ai citi cu ochii închiși cuvintele scrise de celălalt și ascunse cu grijă, sau cu ochii deschiși, dar într-un întuneric total, și tu continui să joci jocul celui care nu înțelege, nu știe, nu vede nimic altceva decât celelalte biete cuvinte lăsate la vedere, deși vezi totul. Este o viziune de dincolo de cuvinte, dar la îndemâna cuvintelor", scrie Sebastian Reichmann pe singura pagină a cărții care nu se află sub protecția anonimatului. Câteva rânduri mai jos, Dan Stanciu îl infirmă cu
Manierisme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6838_a_8163]
-
Ștefan Cazimir Unii "vînători", precum văzurăm, își dobîndesc trofeele contra cost. Sînt, la drept vorbind, niște bieți farsori, care își construiesc reputația prin fraudă, riscînd însă, cînd li-i lumea mai dragă, să alunece în ridicol. Căci, vorba francezului: "ŕ trompeur, trompeur et demi". Un grup de vînători îl dau de gol pe un coleg necinstit tăind
Epistolă către Odobescu (XII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7574_a_8899]
-
Vintilă vodă nu mai trebuie relevată, mijloacele însă au devenit mult mai rafinate. Evul modern nu va tăia șirul crimelor comise la vînătoare, în circumstanțe mai mult sau mai puțin dubioase. "întîmplarea la care făcea aluzie nenea Iorgu era moartea bietului colonel Steriu, împușcat din greșeală de un țăran, vînător, fost ordonanță la el." (I.Al. Brătescu-Voinești, Taină) Ucigașul fără voie, Marin Dorobanțu, făcuse o lună de închisoare, apoi căzuse în darul beției și murise în urmă cu două săptămîni. Datele
Epistolă către Odobescu (XII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7574_a_8899]
-
împinge pe orice spectator la nebunie: "E atâta nepace în sufletul meu/ bătut de alean și de umbre cuprins..." (Un dor fără sațiu). O pîlnie de ciclon, urcînd la cer cu toată mizeria nevoinței, zbătîndu-se să scape și luîndu-și, totuși, biata forță din ea, e acest suflet jucat de vîntoase: "Dincolo de morți, departe de vii,/ prin câte veacuri, hai?,/ arătare noptoasă, ruptă din rai,/ ai trecut pân' să vii?" (Cerb). Suflet care, neștiind a muri, nu se-nvață cu viața. Se
Urcarea la cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7584_a_8909]
-
regăsire, printre firi de lucruri muritoare, deși toată lumea noastră le știe veșnice, sau e, sensibil, desenat de-o mînă delicată, filtrat de-un ochi care vede mai mult, un afiș de spectacol. O demonstrație de superioritate prăpădită, făcută să conserve bietele iluzii cu care toți ne naștem și murim. O revanșă a omului simțitor în fața cerurilor nepăsătoare, ca în acest lamento pentru o stea: "Despre steaua ce murise nu știa nimeni,/ orice știință era dată uitării,/ parabola rugului n'o știa
Urcarea la cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7584_a_8909]
-
nejustificată, de a cumpăra, de la o cunoștință întâlnită în tren, nici mai mult, nici mai puțin decât o epigramă, pe care o va semna, apoi, perfect acoperit juridic, în nume propriu. Din păcate, nici amicul cu pricina nu e autorul bietului catren, așa că trocul va degenera, în scurt timp, într-un scandal de plagiat cu teribile implicații morale. E motivul pentru care plastograful prins - și, pe cale de consecință, negustorul necinstit - se va expatria în Georgia sub pretext, ce-i drept, academic
Cruzimi în Georgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7590_a_8915]
-
pasiuni care să-i tulbure liniștea. Există doar consensul obosit al celor care îi cercetează catastifele din nevoia de a-i reface istoria declinului. Dar o mistuire vie, de-a dreptul pătimașă, provocată de prezența instanței transcendente - numele tehnic dat bietului Dumnezeu - nu mai întîlnim azi la nimeni. Transcendentul a încetat să mai fie o problemă teoretică; ceea ce înseamnă că a părăsit metafizica și s-a refugiat în religie. S-a lepădat de teorie și s-a furișat în rugăciune. Și
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
naționalitatea română a autorului se pune o întrebare logică: cum stau lucrurile cu identitatea lui Gulliver, acest alter-ego al scriitorului? Naționalitatea engleză a povestitorului se adeverește a fi o pură convenție literară. În realitate, el se simte extrem de apropiat de bieții cetățeni ai Kukuniei, îi compătimește și le dorește o soartă mai bună. Această atitudine reiese clar, de pildă, într-un pasaj destinat copiilor: "...copiii care prin părțile noastre fac atâta larmă pe străzi, atâtea ghidușii, și poartă cu ei atâta
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
acesta descrie și ceea ce vede în jur, și ceea ce el însuși simte, cu nuanțe de implicare, dar și cu o detașare "tehnică". Enervat tot mai mult de avansurile făcute de instructor soției lui, ca și de cochetăria tovarășei de viață, bietul scafandru ar vrea să iasă odată din toată tărășenia, renunțând la noua și pasionanta experiență. Din jenă, dar poate și dintr-o masochistă curiozitate, el nu mai dă însă înapoi: "- Let's go! Și ne-am îndepărtat toți șase de
Din dragoste by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7542_a_8867]
-
împins undeva în marginea din care zăresc totul, fără să poată lupta pentru nimic. Dar, în definitiv, cui îi pasă de fapte? Nicidecum acestor umbre descîntate la oră tulbure, a căror elegantă abdicare de la glorie te face aproape să compătimești biata zbatere a eroilor canonici. Un voievod fără nume trece de la agonie la datoria întărită prin blestem, în cîteva versuri smulse unei nopți infernale: Trecând ca o nălucă, prin vifor, prin noroi/ El fuge 'nvins și besna pădurilor l-nghite;/ Nu
Iluzia luptei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7557_a_8882]
-
grav ar putea fi, la o adică, să trecem de la spiritul excluderilor retorice la practica unor excluderi în carne și oase. Și, iată, toată tevatura vine doar din faptul că nimeni nu vrea să se bată pentru a explica un biet paradox: Ioan Paul al II-lea nu a vizitat pămîntul românesc, ci sufletele creștinilor de pe acest pămînt. De două mii de ani, acest paradox face istorie, deși e făcut să facă altceva: istoria mîntuirii. Mintea noastră este mult mai îndărătnică decît
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7307_a_8632]
-
ființa însăși. Primejdia prin excelență se ascunde în abis, iar pentru a o depista, este nevoie de acei muritori care ei, mai întâi ating abisul: În rest lumea-i plină de zei tocmiți cu ora/ pentru umilința noastră/ și rugăciunea: biată torță plimbată prin ploaie./ În rest apocalipsa de fiecare zi/ pe când adevărata moarte vine enervant de încet." În această vârstă a lumii scufundată în beznă, abisul lumii trebuie să fie cunoscut și îndurat până la capăt. Dar pentru aceasta trebuie să
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
în artă etc. În cartea sa Literatura sub comunism, Eugen Negrici făcea observația că, spre deosebire de proză, care după moartea lui Stalin și Congresul XX al PCUS, a reușit să se delimiteze de șabloanele artei oficiale (prin apariția unor romane precum Bietul Ioanide, Toate pânzele sus!, Moromeții, Străinul, Cronică de familie, Groapa), poeziei îi va lua mult mai mult timp să-și recâștige autonomia. Dacă este să luăm în calcul exclusiv calitatea produsului finit, lucrurile stau întocmai, însă poate că nu este
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
moșului", îți vei concedia textierul, sau vei fi tu însăți mai atentă la "păsăricile" pe care le scoți pe gură și vei căuta rime corecte din punct de vedere gramatical. Sau vei merge mai departe fără să pleci urechea la biata mea scrisoare. Ai grijă, însă, că va trebui să dai și tu Bac-ul. Și profesorii ăia din comisie, cu mai puțini bani și fără renume ca tine, dar școliți bine în zeci de ani de tocit cărțile, nu vor
Nicole Cherry, criticată. Dan Cruceru: Pentru tine, Bac-ul ar putea fi un obstacol prea greu de depășit! by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/71169_a_72494]
-
parcat mașina la "Atlantic House" și am hoinărit, visător, prin oraș. Și în timp ce eu hoinăream prin ceață deasa din Provincetown, Sânto mi-a luat mașină. S-a dus întâi la Stella Brooks, convins că m-a ademenit în bârlogul ei. Biată Stella mă cunoștea prea bine pentru așa ceva. Sânto i-a ars o labă peste ochi și i-a întors casă pe dos. Eu m-am dus la "Atlantic House" și văzând că Pontiacul meu dispăruse, am pornit spre casă pe
Tennessee Williams - Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7113_a_8438]
-
Din sîrguința de a vedea, chiar cînd începi să repeți o ereditară, spuneam, oboseală. În negru, de bunăseamă: "Cineva întreba Ce faceți acolo jos în întuneric" (p. 77). E rîndul care încheie cartea. Și care poate fi citit subversiv, concesiv (biata realitate!), absurd. Piatra de la ușa unei lumi mai aproape, decît de peștera lui Platon, de peștera lui Ali-Baba.
Greul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7327_a_8652]