2,247 matches
-
cu bunul gust al palatului era un artist cu Înaltă conștiință profesională și cînd avea de lucru uita de orice altceva și era absorbit de arta lui, așa Încît lucrurile n-au mers mai departe decît o privire duioasă aruncată bietului Julius, care nu Înțelegea prea bine ce făcea tipul ăsta Înzorzonat ca un păun care dădea instrucțiuni tuturor. Încet-Încet, a priceput, căci pe măsură ce treceau săptămînile, palatul devenea din ce În ce mai frumos, Într-o bună zi Însărcinatul cu bunul gust avea să leșine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ceva mai jos, Într-un colț al sufrageriei, zări ceva care-l făcu să-și Întoarcă privirile. Lui Julius Îi era frică, dar de data asta Îi fusese frică degeaba: Juan Lucas se mulțumi să arunce o privire spre picioarele bietului Universo, care nu reușea să-și acopere cu pălăria de pai ghetele de fotbal scîlciate cu care era Încălțat. „Da, da, spuse: să i se dea ceva de mîncare“. Celso Îl luă imediat de acolo și nu se mai glumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aviație sau comandant de fregată și-o să te Însori și-o să mă iei să stau la tine și nevasta ta o să fie o fată foarte bună și-o să ajung să-mi văd primul strănepot Înainte de a Închide ochii Împăcată. Pe bietul Julius cuvintele bunicuței l-au emoționat atît de tare Încît a pornit-o Într-o goană nebună ca să ajungă la timp și s-o găsească În viață. Îi era frică să nu se rătăcească, dar cum era să se rătăcească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nimic nou despre Cano și despre nimeni altcineva. În schimb, o durere de cap Însoțită de o poftă grozavă de a se culca din nou Îl făcură să se Îndoiască de reușita operației. „Am făcut-o de oaie“, se gîndea bietul Julius și era gata să adoarmă iarăși, cînd un nou strigăt al Țanțoșei Îl sili să se dea jos din pat și să meargă s-o caute. Unde fusese! De un ceas trebuia să fi stat la masă! Cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
buton și se convinse că vizita Începuse și că soneria lui Cano mergea. Nu trebuia să adoarmă sprijinit de catul ușii fiindcă ar fi putut veni bunicuța să deschidă și ar crede că sînt mort și moare de spaimă și bietul Cano rămîne singur pe lume. „Intră, băiatule“, Îi spuse bunicuța, cu părul alb de tot și o privire atît de blînda, că el Începu s-o iubească nespus chiar În clipa cînd astupa o sticlă de coca-cola din cele mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
coșuri. Putem să jucăm pînă se Întunecă. Sărmanul, sub privirile ei Îngrijorate, s-a suit În pom, ea Îi spunea mereu ai grijă să nu cazi, dar Dumnezeu a vrut așa... Da, doamnă, da, doamnă, da, doamnă. Îi curgea sîngele bietului Cano. A căzut de pe creanga de sus și a trebuit să-l ducă la spitalul săracilor. Acolo i-au pus atele și a trebuit să stea cu brațul nemișcat. Julius s-a ținut după bunicuță prin niște coridoare Îngrozitoare unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rîdea și se fălea că frînge inimi... Julius Înaintă spre locul unde sărmana Țanțoșă amuțise, după ce murmurase un firav bună ziua și Își plecase imediat capul În pămînt. — Bună ziua, sau mai bine zis bună seara, fiindcă aici s-au aprins luminile. Bietul Julius, aflat Încă În căutarea fetei care nu o apucase pe un drum greșit ca să-i spună rămîi cu bine, eu am plecat pentru totdeauna, era gata să moară de frică. — Bună seara, repetă glasul rău al omului În negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
curtea exterioară a palatului, ce naiba o fi și asta? Dădu fuga la fereastră: caleașca nouă-nouță, niciodată n-o văzuse cu cai, ieși glonț. Susan și Juan Lucas coborau chiar În clipa aceea. „Nu Închide poarta! strigă jucătorul de golf la bietul Universo, care rămăsese Înmărmurit văzînd că veneau regele și regina. Nu Închide poarta, fiindcă o să vină după cai și-o să-mi aducă mașina!“ Celso ieșea să-i Întîmpine și să-i anunțe că un domn Îi așteaptă Înăuntru. De cum deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la Julius: Hai, du-te la bucătărie și ai grijă să aducă mai repede gheața. — Ce-i povestea asta cu nepoata lui Beethoven? Întrebă Al Capone, În timp ce Julius se Îndepărta trăgînd cu urechea. — O glumă a lui Juan Lucas și bietul Julius... În bucătărie urmăreau cu mult interes conversația. Juan Lucas uitase să apese pe Întrerupătorul microfonului, se prăpădeau de rîs cei din barul de larnă. — De necrezut, spunea Susan. Nu se poate. — Ăsta? insista Juan Lucas, arătînd cu degetul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
XIII-lea și mămica Îl ruga să nu-l strice. O costase o avere. Julius Încercă să-i comunice mesajul, dar fu Întrerupt mai Întîi de zgomotul unei cărți pe care Bobby o rupea tocmai cînd el Începea să vorbească, bietul Mark Twain și apoi de Juan Lucas: „hai, acum șterge-o; numai eu mai pot să-l potolesc“. Hei, băiete... — Duceți-vă cu toții la dracu! — Du-te, te rog, Îi spuse Juan Lucas lui Celso, care urmărise scena cu tava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o jumătate de sticlă. CÎnd ne Întoarcem, probabil c-o să-l găsim blînd ca un mielușel. După douăzeci și patru de ore, foamea l-a silit pe Bobby să deschidă ușa, cînd aproape toată lumea se săturase să se mai ocupe de el. Bietul de el mergea trist pe coridorul imens, mînia Îi trecuse cînd n-a mai avut ce strica În dormitor. Și-a dat seama singur de asta cînd a răspuns inconștient printr-un da la Întrebarea pe care i-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu l-a lăsat vreo fată ca pe mine, s-ar putea să se strice de rîs dacă-i scriu tot ce simt, s-ar putea să-mi spună du-te dracului și mergi să te bocești lîngă fustele mamei. Bietul Bobby Încerca de cîteva ore să-i scrie fratelui său, Începuse să se sature să stea mai departe acolo, uitîndu-se la foaia de hîrtie Încă albă și la creionul de pe masă. De fiecare dată cînd Îl lua În mină nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
își luau farfuriile cu budincă și-o roiau în dormitor. Începuserăm și noi să-i urâm, văzând atâta ostilitate. Cum ne era tot mai greu să-i prindem, ne răzbunam pe ei în efigie, inventând feluri de mâncare în care bieții noștri subiecți ar fi fost ingrediente esențiale: „Ce-ați zice să ni se aducă acum o copiladă bine fezandată, unsă cu mujdei?“ ne ispitea Romulus în cunoscutul lui stil sado-maso. Copilada era, chipurile, ruladă de copil! Nu ne miram. Nu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
este povestea trăită de Dumitru Alexandrescu, închis pentru șapte ani (cifră fatidică) pentru că un consătean l-a pârât cui nu ar fi trebuit, dar fabricanții de hârtii denunțătoare au avut grijă să toarne acolo o mulțime de minciuni în virtutea cărora bietul om nevinovat a devenit un individ periculos pentru regim. Pe patul morții denunțătorul își cere iertare, dar fostul condamnat e și el cu un picior în groapă, pentru că în timpul crudei detenții s-a îmbolnăvit grav de plămâni. Urmările sunt tragice
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
că am rezolvat toate problemele, pe măsură ce apăreau. Așa se pare, spuse Weber. Doar că presiunea intracraniană ar fi trebuit rezolvată înainte să apară. Doctorul Hayes clipi spre el, poate ofensat că o celebritate națională fusese chemată să-i ajute pe bieții localnici. Weber își mângâie barba. Nu cred că eu aș fi procedat altfel. Cercetă cu privirea biroul doctorului Hayes. Toate revistele potrivite pe rafturi, în ordine și la zi. Diplomă înrămată de la Facultatea de Medicină Rush și de la Colegiul Medicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
prin cotloanele internetului, fiecare amănunt cu o lipsă de pudoare voioasă, care pe mine personal mă face să vomit mai ceva ca progesteronul pe care trebuie să-l înghit zilnic. Aceste mămici vor să facă totul natural, până acolo unde bieții ginecologi sunt nevoiți să asiste la nașteri cu lumina stinsă și cu gestanta așezată în patru labe, căci așa nasc ani malele. Nu râde, Herr Doktor, e adevărat, sora mea, medic cum știi, are mulți prieteni ginecologi și unul dintre
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
spate și privesc în sus unde totul e la fel de negru ca în jurul meu. Cînd se vor reîntoarce avioanele din est, mîine, obosiții oameni ai aerului vor vedea din cabină zori de ziuă și lumina mișcîndu-se dinspre est spre vest peste bietul ținut. Vor vedea primele săgeți de lumină poleind unele locuri cu argint. Un lac, un iaz, un canal, o porțiune a rîului care îmbrățișează orașul ca un braț de copil. Și cînd noaptea se transformă în zi, totul devine dublu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
este al profesorilor și abia apoi al elevilor și studenților. Așa se explică încărcarea schemei educaționale cu școli fantomatice și cu profesori universitari asemenea, în instituții care se denumesc academice prin fraudă științifică. Din aceleași motive, există supraîncărcarea didactică a bieților "subiecți ai educației", cum pompos li se spune elevilor și studenților, în timp ce le este amanetat timpul liber și opțiunile de studiu din necesități de asigurare a supraîncărcării "curriculare" în beneficiul dascălilor. Fenomenul este asemănător fabricilor de stat care, și ele
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Traian Băsescu va fi, preț de două luni, cetățean. Nu știu dacă cei din preajma lui Geoană, Voiculescu, Tăriceanu, Norica Nicolai sau Dinu Patriciu, au avut curiozitatea să-și imagineze ce-ar fi să fie cu Băsescu suspendat. Cum vor răspunde, bieții de ei, la campania furibundă pe care o va declanșa cetățeanul suspendat în toată țara. Le spun cu îngrijorare că Traian Băsescu nu are altă șansă decât atacul pe viață și pe moarte, cum se spune. Eu mă tem și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Mama abia își ține firea, în clipe din astea, dar nici papa nu-i mai brav, și doar e doctor și bărbat. Așa că ne-a prins bine venirea polițaiului nostru, cu vești din târg. Ne-a împuiat capul cu duelul bietului Lahovary, cu acuzațiile de omor intenționat ale celor de la Indépendance Roumaine, și cu presiunile politice, fiindcă mulți vor să creadă c-ar fi crimă pusă la cale de foștii prieteni, acum adversari, și, ceva mai picant, cu procesul Bastaky, amantul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
el a hotărât demolarea bisericii Sărindar, ții minte ce praf înghițeam când veneam încoace, iar cei de la Adevĕrul, deși își aveau pe-atunci redacția în Pasajul Vilacross, au găsit prilej să facă iar mare scandal. Dar, când mă gândesc că bietul Lahovary era exact de vârsta mea și când îmi amintesc ce om dintr-o bucată și plin de voie bună era, îmi doresc din suflet ca Filipescu să fie condamnat. Dar de ce? se înflăcără Pavel, cu vocea un pic mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
înapoi, și toamna, într-o zi blândă, s-a stins ușor, ca lumânarea. L-au expus la biserica Sărindar - nici ea nu mai există -, a venit puhoi de lume, actori din toate generațiile și spectatori, să-l mai vadă pe bietul Pascaly, în ultimul lui rol, care e la noi toți același. Am intrat într-o clădire de care atârna o firmă mică: Dr. Leon Margulis - medic primar, etajul I, și mă ntrebam, înfiorat, cine e gazda și cine invitatul. Fiindcă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Doar el putea să-l pună pe urmele mele. N-am recunoscut nimic. Nu, nu, Mirciulică, jur că nimic! Ei nu trebuie să cunoască micile noastre năzdrăvănii. Și asta, mai ales acum, când punem la cale o combinație... Cum zicea bietul Lupu, deși el n-a fost niciodată un bărbat prea isteț: "Dragă Melania, dacă ai de gând să înșeli pe cineva, nu i-o trânti în față". Ți-am spus doar, n-avea cine știe ce spirit... Încă o linguriță de rom
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
domnul Raul Ionescu, o persoană pe care tu n-ai avut încă ocazia s-o cunoști. Un domn tânăr, dragul meu, plin de ceea ce numesc cu în general bărbăție. E hotărât și îndemînatic. Apreciez aceste însușiri enorm. Mi-amintesc de bietul Lupu... Nu era în stare să bată un cui fără să-și strivească două degete și uneori toată mâna. În schimb, jucă admirabil bridge, iar lucrul are importanța sa. Vom apela deci la domnul Raul. Evident, mai am în vedere
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
De unde... ― Îmi provoci decepție după decepție! Cârpaci, candid... și mai ce? ― S-ar puțea să mă enervez, domnișoară! ― Ți-ar plăcea, dar nu-ți dă mâna. Pe mâine. Bătrâna puse receptorul în furcă. Umerii mici i se zguduiau de râs. ― Bietul prostuț! Cu ce gogoriță își închipuie că a discutat! Dar va veni. Fii convinsă, draga mea. Va veni! Va veni! Va veni! Luă sticla cu apă fierbinte pregătită în bucătărie și urcă în pat. Motanul adormise în fotoliu. ― Ce să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]