14,229 matches
-
și așa o confirmă și judecata dictată de sentimentul propriei conștiințe de sine: o astfel de viață este resimțită cu o mulțumire sau cu o fericire totală. Dar cum o viață umană nu este posibilă În izolare cel mai mare bine al individului se află pus În cuprinderea Întregului social căruia Îi aparține, orașul sau totalitatea cetățenilor, În care trăiește ca element al lor. Astfel - relevă cu realism Paulsen - etica se varsă În politică; Îndrumarea spre realizarea vieții desăvârșite, pentru individ
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
realizarea vieții desăvârșite, pentru individ, continuă și se completează În mod necesar, În Îndrumarea spre realizarea statului perfect (vezi Aristotel - Statul atenian) al cărui bun sunt cetățenii desăvârșit de capabili și de activi, statul În chestiune devenind, prin aceasta chiar, binele supraordonat”. Fr. Paulsen și-a construit etica drept o deontologie, În completarea Metafizicii moravurilor și a Criticii Rațiunii Practice ale lui Kant. Deontologia sa este orientată către Aristotel - ca un complement funciar, organic al formalismului kantian, axat pe opoziția superior-inferior
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
internă Între legea morală și bunul suprem, Între valorile stabilite de norme și valorile determinate de scop. Ea susține și Încearcă să dovedească În primul rând că: respectarea legii morale de către o ființă care acționează voluntar acționează În sensul realizării «binelui suprem» iar desconsiderarea acestei legi acționează În sensul nimicirii sale. Iar aici ea pune, cu Aristotel, binele suprem În «perfecțiune», nu În plăcere sau În fericire”. Modul de gândire isoric-evoluționist apără concepția teleologică, adică deduce obiceiul și dreptul din valorile
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Ea susține și Încearcă să dovedească În primul rând că: respectarea legii morale de către o ființă care acționează voluntar acționează În sensul realizării «binelui suprem» iar desconsiderarea acestei legi acționează În sensul nimicirii sale. Iar aici ea pune, cu Aristotel, binele suprem În «perfecțiune», nu În plăcere sau În fericire”. Modul de gândire isoric-evoluționist apără concepția teleologică, adică deduce obiceiul și dreptul din valorile esențiale ale vieții individuale și sociale, Întemeindu-le valabilitatea , deci morala obiectivă. Altfel spus - observă esențial Paulsen
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
teleologică paulsiană nu opune morala dispoziției (a modului de a gândi sau a caracterului) moralei succesului! Luând În seamă cele două coordonate - subiectivă și obiectivă - prezente În orice morală și orice sistem de legi juridice, filosoful dezvăluie impecabil relația dintre bine și satisfacție, dintre rău și suferință urmărindu-le istoric și logic: În iudaism și În creștinism, În filosofia greacă și filosofia modernă. Numai după parcurgerea În detaliu a dimensiunilor pozitive și negative ale acestora, Paulsen propune În partea a IV
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
bunăvoința, dreptatea, iubirea aproapelui, spiritul de solidaritate, autoconservarea și sacrificiul de sine. Sub aspect negativ, schema deontologică a lui Paulsen cuprinde: egoismul, depersonalizarea. Paulsen consideră că sistemul datoriilor trebuie dezvoltat din sarcinile care rezultă pentru viața morală din relația cu binele suprem. Se deosebesc două grupuri: datorii individuale și datorii sociale. Virtuțile sunt diferite laturi ale vieții morale sau capacități ale caracterului, care dau putința de a rezolva acele sarcini. Aici se disting, de asemenea: virtuți individuale și virtuți sociale. Primele
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sa decât la o conștiință complet evoluată. Evident, diferențe vor exista mereu, dar nu trebuie să se confunde niciodată manifestările contingente, din istorie, cu această ordine de valori, care le este superioară, ca realități empirice În general. Criteriul suprem al binelui și răului, al dreptului și nedreptului, nu este deloc ce a plăcut sau ce place unui legislator, unei organizații sau unei succesiuni care decretează, atunci când acestea sunt Împotriva acelor decizii umane care, tacite sau exprese, izolate sau colective, trebuie să
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
către un scop, prin atingerea căruia este satisfăcută voința. Fiind vorba despre individul uman, este evident că vorbim despre voința rațională conștientă care Își propune, de fapt, scopul. Dar, până unde se poate ajunge? Care este, În fond, scopul final, binele suprem către care se Îndreaptă voința umană? Spre deosebire de a vrea, a trebui apare ca un eveniment tulburător și caracteristic vieții umane. De precizat, diferența dintre Sollen („a trebui”) și Müssen („a fi obligat să” / „a fi silit”). Apoi, omul știe
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Tocmai de aici se ajunge la Întrebările legate de lege și conținutul ei: care este originea legii? Pe ce se bazează valabilitatea și viabilitatea ei? Care este conținutul cerințelor sale? De unde și sarcina eticii! Pentru a contura un răspuns privind binele suprem ne Îndreptăm spre teoria valorilor morale, Güterlehre, iar o teorie completă a vieții morale va oferi răspuns Întrebărilor. Va cuprinde atât o teorie a valorilor, dar și o deontologie, la care se mai adaugă și teoria privind puterea voinței
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Friedrich Paulsen, În Systematische Philosophie, Încearcă o explicitare a conceptului eticii, considerând etica drept „știința valorilor care dau vieții valoare absolută, a normelor și puterilor voinței și acțiunii, pe care se sprijină realizarea acestora” (p. 283). Teoria valorilor și problema binelui suprem au constituit preocuparea centrală a gânditorilor greci, care a continuat, Însă, suficient de acut și În vremurile moderne. S-a ajuns la un același răspuns: binele suprem pentru ființa umană spre care se Îndreaptă, de fapt, voința omului este
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
acțiunii, pe care se sprijină realizarea acestora” (p. 283). Teoria valorilor și problema binelui suprem au constituit preocuparea centrală a gânditorilor greci, care a continuat, Însă, suficient de acut și În vremurile moderne. S-a ajuns la un același răspuns: binele suprem pentru ființa umană spre care se Îndreaptă, de fapt, voința omului este o viață umană desăvârșită, „o viață care duce la desfășurarea completă și activitatea tuturor predispozițiilor și forțelor umane, adeseori a celor mai Înalte, forțele spirituale-morale ale personalității
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
manifestarea lor completă, Într-o viață „desăvârșită” conferă vieții omului valoarea cea mai Înaltă. S-ar putea spune că o astfel de viață este resimțită cu o mulțumire sau o fericire totală, Însă, individul nu trăiește izolat; aceasta Înseamnă că binele cel mai mare al individului este pus În cuprinderea Întregului social căruia Îi aparține, În acest mod, etica Își găsește locul și În politică. Parcursul spre realizarea unei vieți „desăvârșite”, pentru individ, continuă și se completează În mod necesar În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În politică. Parcursul spre realizarea unei vieți „desăvârșite”, pentru individ, continuă și se completează În mod necesar În Îndrumarea spre realizarea statului perfect, al cărui bun Îl constituie cetățenii activi și capabili În mod desăvârșit, statul acesta devenind, prin urmare, binele supraordonat. Paulsen urmărește cronologic concepțiile relative la aceste chestiuni. Ideilor aristotelice le succed cele ale filosofiei elenistice, cu o arie destul de lărgită dincolo de spațiul atenian reprezentat de Stagirit. Cu creștinismul, apoi, se infiltrează conceptul unității omenirii cu ardoarea sentimentului religios
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
la aceste chestiuni. Ideilor aristotelice le succed cele ale filosofiei elenistice, cu o arie destul de lărgită dincolo de spațiul atenian reprezentat de Stagirit. Cu creștinismul, apoi, se infiltrează conceptul unității omenirii cu ardoarea sentimentului religios. Imaginea Împărăției cerești ca reprezentare a binelui suprem a reușit să se impună definitiv lumii creștine. Formula aceasta trimite la o realitate aflată dincolo de orice posibilă reprezentare concretă: Dumnezeu - ca veșnicul și infinitul bine, În care toate valorile umane sunt conținute pentru totdeauna. Viața „desăvârșită” ar fi
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
trimite la o realitate aflată dincolo de orice posibilă reprezentare concretă: Dumnezeu - ca veșnicul și infinitul bine, În care toate valorile umane sunt conținute pentru totdeauna. Viața „desăvârșită” ar fi, din acest unghi de vedere, formula pentru o viață În sensul binelui suprem! Acestei definiții i se opune aceea dată de hedonism. Dacă În concepția platonico-aristotelică se pune supremul-bine Într-o formă oarecum obiectivă a ființei umane și Într-o activitate determinată de ea a capacităților sau a virtuților, În concepția sau
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o nimicește În rădăcinile ei; el anulează În genere deosebirea dintre bine și rău, și pune În locul acesteia diferența dintre chibzuință și nechibzuință. O asemenea morală numai a Înțelepciunii este Însă Într-o contradicție de neîmpăcat cu judecata morală necoruptă; binele și răul sunt acțiuni, așa spune fiecăruia conștiința morală neîncurcată În prealabil de teorii sofistice, fără a ține În nici un fel seama de efecte și scopuri sau valori, ci numai de forma determinării voinței, de modul de a orienta voința
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
internă Între legea morală și bunul suprem, Între valorile stabilite de norme și valorile determinate de scop. Ea susține și Încearcă să dovedească În primul rând că respectarea legii morale de către o ființă care acționează voluntar acționează În sensul realizării „binelui suprem”, iar desconsiderarea acestei legi acționează În sensul nimicirii sale. Aici ea pune, ca și Aristotel, binele suprem În „perfecțiune”, nu În plăcere sau În fericire, așa cum, potrivit afirmației lui Kant, ar fi exclusiv admisibil. Kant considerând opinia teleologică indisolubil
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Ea susține și Încearcă să dovedească În primul rând că respectarea legii morale de către o ființă care acționează voluntar acționează În sensul realizării „binelui suprem”, iar desconsiderarea acestei legi acționează În sensul nimicirii sale. Aici ea pune, ca și Aristotel, binele suprem În „perfecțiune”, nu În plăcere sau În fericire, așa cum, potrivit afirmației lui Kant, ar fi exclusiv admisibil. Kant considerând opinia teleologică indisolubil legată de doctrina plăcerii, „pentru ca să o frângă cu atât mai ușor prin rezistența conștiinței morale față de aceasta
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Kant considerând opinia teleologică indisolubil legată de doctrina plăcerii, „pentru ca să o frângă cu atât mai ușor prin rezistența conștiinței morale față de aceasta din urmă” (Friedrich Paulsen). Ea mai susține, În al doilea rând, că tocmai pe relația normelor morale cu binele suprem se Întemeiază valabilitatea lor obiectivă: legea morală, la fel ca sabatul, de dragul vieții și anume al vieții desăvârșite, nu viața de dragul legii morale. Reiese evident că modul de gândire istoric evoluționist poate să ia poziție numai În favoarea concepției teleologice
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
simplă mișcare mecanică și va fi absurd să fie judecată din punctul de vedere al valorii morale sau juridice. În morală, judecata se face asupra unui act interior; este deci scopul subiectiv al agentului ere trebuie să fie el Însuși binele, așa cum agentul poate să-1 conceapă cu toată sinceritatea. În cazul dreptului, dimpotrivă, judecata se face asupra acțiunii exteriorizate În integralitatea ei, inclusiv asupra scopului său; deci acest act, În totalitatea și finalitatea sa obiectivă, trebuie să constituie dreptatea! Diferența care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
afirmare etică n-ar reprezenta decât o simplă „prejudecată”. Conștiința etică, explicabilă prin cauze de natură socială, nu ar fi de sine stătătoare și nu s-ar impune prin ea Însăși activității noastre. Credința noastră obișnuită În justiție și În binele moral, ar fi produsul unei simple iluziuni. Or, această teză, inspirată În mare parte de ideile școlii lui Savigny și Puchta, este foarte apropiată de unele concluzii la care a ajuns sociologia contemporană, prin scrierile lui L. Levy Bruhl, Bayet
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de poliție. Dar această formulă a fost Înțeleasă mai Întâi Într-un sens riguros și pur negativ: de unde anumiți autori au susținut că statul trebuie să-și reducă activitatea sa la minimum și să se abțină chiar de la a promova binele sau fericirea universală, pentru a nu invada larga sferă a libertății rezervată fiecărui particular. Neîncrederea față de formule ca «Stat providență» sau «regim paternalist», care tindeau să atribuie Statului o putere nelimitată, nu era desigur nejustificată, o lungă serie de experiențe
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dar nu pentru a oprima, „ci pentru a recunoaște și garanta drepturile fundamentale ale persoanei, al cărei drept primar este libertatea conștiinței”. Numai În astfel de condiții, Statul poate, și trebuie să-și Îndrepte acțiunea către Scopul suprem care este „binele comun sau universal, fără nici o restricție sau excepție”. Filosoful amintește de Învățătura platonico-aristotelică (Republica și Statul athenian, Etica Nicomachică) și, de asemenea, pe aceea a lui Thomas d’Aquino, În care drepturile individuale nu erau, Încă, relevate ca Într-o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
arată del Vecchio - și nu ar putea fi conceput, după vechea formulă, ca un jus utendi et abutendi. Limitele acestui drept decurg rațional din scopul dreptului În general, care este esențialmente social și trebuie să armonizeze posibilitățile fiecăruia cu cerințele binelui comun. De asemenea, dreptul la muncă - insistă exegetul italian - nu rămâne o formulă goală, vidă de orice conținut. Este indispensabil ca fiecare să primească, la vârsta cerută, un anumit grad de instrucție și educație. Statul trebuie, În același mod, să
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
care și-a găsit cea mai puternică expresie În Revoluția franceză. În același timp și În același sens, Kant conform căruia, Statul are ca scop numai ocrotirea Dreptului și garantarea libertății. Statul, spunea Kant, nu trebuie să se ocupe de binele general, de fericirea sau utilitatea comună; Statul are o Însărcinare negativă, trebuie să fie pur și simplu un „păzitor al ordinii juridice”, cu unica misiune de a asigura aplicarea dreptului și a Împiedica violarea lui. Acest concept kantian se exprimă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]