8,109 matches
-
informații găsim în scrisul lui M. Eminescu următoarele consemnări despre Satu Mare: "Samus se chema în timpul romanilor ținutul Someșului"15. D. Vatamaniuc identifică datele după lucrarea istoricului austriac Julius Jung (Roemer und Romanen in den Donaulauder, Innsbruck, 1877). Iar după cronicarul bizantin Salvianus (Historia gothorum) M. Eminescu mai are trei note despre Sătmar: Maramureșul se învecinează cu "Sătmar și Ugocia" (ms. 2263, 2-3, 29) iar în Fragmenta rium la p. 613: "La sud Ardealul, la ost Bucovina și Galiția, la nord Galiția
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
dea răspuns realităților în tot mai marcată schimbare pe continent; atașamentul decis al puterii imperiale față de islamism provoacă o polarizare a reacției sociale și politice în jurul bisericii ortodoxe, care, cum a spus-o Hans Georg Beck, devenise după prăbușirea Imperiului Bizantin „o biserică a oprimaților”. Acesta a fost un element de foarte mare importanță pentru politica externă a Rusiei în sud-estul european, și ea a știut să-l exploateze. Dar, repetăm, bazele, mobilurile și direcțiile raporturilor politice internaționale în această zonă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și acordă locul cuvenit. Pentru Francesco Ercole, esența chestiunii orientale se compune dintr-o totalitate de aspecte variate: politice, etnice, economice, religioase, relative la regiunile care, după ce au încetat să facă parte din Imperiul Roman de Răsărit și din Imperiul Bizantin, au format în secolele XV și XVI baza teritorială a Imperiului Otoman. Pentru Constantin Șerban, chestiunea orientală înseamnă, în ceea ce privește popoarele sud-est europene, „emanciparea politică și economică și crearea unui climat favorabil pentru desăvârșirea unității lor statale”. După opinia sa, chestiunea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Dorim să precizăm că - notează el - din punctul nostru de vedere, întreaga istorie a Imperiului Otoman - penetrația în Europa, ocuparea unor poziții cheie în Peninsula Balcanică, încercarea nereușită a Apusului de a stăvili la Nicopole (1396) ofensiva Porții, lichidarea Imperiului Bizantin (1453), succesele militare răsunătoare din veacul al XVI-lea, ce au generat ostilitatea lumii creștine față de pericolul islamic - poate fi înscrisă în «problema orientală» și nu trebuie uitat că interesele politice și rațiunea de stat au primat, chiar în momentul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de instituții, prin care s-au propagat cunoștințele și studiul istoriei universale și al istoriei relațiilor internaționale ale țării noastre. Institutul de Studii Sud-Est Europene (1914), Școlile Române din Paris și Roma (1921), Casa Română din Veneția, Institutul de Studii Bizantine (1934) și Institutul de Istorie Universală (1936) sunt tot atâtea creații legate de numele lui N. Iorga. În ceea ce-l privește pe istoricul N. Iorga, el întrunea în cel mai înalt grad însușirile cercetătorului ideal al istoriei relațiilor internaționale: o
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
l'évolution. Essai sur Jakob Boehme, Paris, Le Félin, 1988; a 2-a ediție: L'homme et le sens de l'univers. Essai sur Jakob Boehme, Paris, Philippe Lebaud, 1995. 10 Ion Vlăducă, Mic dicționar de apologetică ortodoxă, București, Editura Bizantină, 2002, pp. 152-154. 11 Thierry Magnin, L'importance de la philosophie morale dans le dialogue entre science et théologie, Teză de doctorat în Teologie, Universitatea Catolică din Lille, sub direcția lui P. Louis Desrousseaux, Lille, Presses de l'Université de Lille
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
la Kiev, capitala actuală a Ucrainei. În secolele X-XI, sub domnia lui Vladimir I. SVEATOSLAVICI (980(1)1015) și a lui Iaroslav I cel Înțelept (1016-1018 și 1019-1054), statul kievean atinsese apogeul puterii sale. În acel stat, creștinismul, de tip bizantin, devenise religie de stat. Ulterior, în secolele XII-XIII, Rusia Kieveană s-a destrămat în câteva cnezate, situație care a determinat acțiuni de cucerire din partea mongolilor, lituanienilor și a polonezilor. Unificarea Rusiei s-a realizat într-o perioada relativ lungă în
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Voiculescu) semnificând misterul „comunicării” religioase, care este comuniune, trăire prin identificare. Următorul volum, File de acatist (1976), conține poezie religioasă: două acatiste, unul dedicat Sfântului Mucenic Ioan Valahul, celălalt Sfântului Calinic de la Cernica. Acatistele, păstrând tonalitatea tradițională și prozodia imnului bizantin, surprind prin poeticitatea lor: „Vezi toamna cum se-mbracă în trup pogorâtor/ Acoperindu-și moartea ca iarba-n rădăcină./ La râul Babel plânsem. Din floarea ce se-nchină/ Acestei triste pravili mai stăruie un dor/ Horit în neodihna miresmelor: lumină
ANANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
va mai trece mult timp până când ne vom elibera. Discutând despre economia occidentului medieval, Jacques le Goff o numește "o lume mai slab echipată. Ai fi ispitit să-i spui subechipată"547, chiar în comparație cu lumea musulmană, China și cu lumea bizantină. "Ceea ce caracterizează universul tehnic medieval este caracterul său rudimentar"548. Autorul nu se sfiește să vorbească despre "starea primitivă" a viitorului centru de cultură și civilizație. Este indubitabil că epoca popoarelor migratoare a creat un recul al civilizației, care va
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
și bisericești. Scos din funcție de același Nectarie, ajuns mitropolit al Ungro-Vlahiei, se retrage la Craiova. Restul vieții trăiește modest, ca „dascăl slavonesc”, traducător de documente și caligraf. Principala lui operă este un Hronograf scris în 1814. D.E. reia vechea specie bizantină într-o epocă târzie, de tranziție între veacuri și mentalități, hazardându-se a da, naiv și fantezist, o viziune europeană asupra evenimentelor istorice. Are la îndemână doar scrieri minore, de propagandă antifranceză, tipărite la Viena, Buda sau Moscova, buletine și
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
de fluviu. Mărturii despre existența populației autohtone la nordul Dunării ne-a transmis, la sfârșitul secolului al VI-lea și începutul secolului al VII-lea, împăratul Mauriciu, care vorbește despre "transfugii" romani din nordul Dunării folosiți drept călăuze de armata bizantină. La sfârșitul secolului al VI-lea, istoricul bizantin Teophanes amintește cu prilejul luptelor din câmpia munteană despre un "gepid creștin" (autohton) care arăta drumul armatei romane.23 Dacă informațiile scrise sunt puține, în schimb, evoluția societății autohtone în spațiul carpato-dunăreano-pontic
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
unelte din fier: brăzdare, săpăligi, topoare, seceri, cosoare, ciocane, nicovale, clești, cuțite, cârlige, scoabe, cuie, ace, obiecte din os (răzuitoare), din lut (greutăți, tuburi), din piatră (tipare, râșnițe), greutăți din lemn. În cadrul relațiilor dintre autohtonii de la nordul Dunării și lumea bizantină, circulația monetară a jucat un rol important. S-au descoperit multe monede din bronz sau argint, izolat sau în mici tezaure (sute de exemplare), multe fiind descoperite în așezări. Monedele sunt puține, în a doua jumătate a secolului al V
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
monede din bronz sau argint, izolat sau în mici tezaure (sute de exemplare), multe fiind descoperite în așezări. Monedele sunt puține, în a doua jumătate a secolului al V-lea și începutul secolului al VI-lea, dar intensificarea circulației monetare bizantine în regiunile extra-carpatice are loc în prima jumătate a secolului al VI-lea, sub domnia lui Justinian. Folosirea monedelor bizantine era firească la populația romanică din nordul Dunării, care întreținea legături comerciale și etno-lingvistice cu romanitatea sud-dunăreană. S-au descoperit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
puține, în a doua jumătate a secolului al V-lea și începutul secolului al VI-lea, dar intensificarea circulației monetare bizantine în regiunile extra-carpatice are loc în prima jumătate a secolului al VI-lea, sub domnia lui Justinian. Folosirea monedelor bizantine era firească la populația romanică din nordul Dunării, care întreținea legături comerciale și etno-lingvistice cu romanitatea sud-dunăreană. S-au descoperit tezaure monetare din secolul al VI-lea, la Hotin (Basarabia), Trebiscăuți (Edineț Basarabia), Cudalbi și Movileni (județul Galați), Horgești (județul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunării, în Moesia, se îndreptau spre Italia, în 488, unde au constituit un regat propriu. Plecarea neașteptată a ostrogoților ar putea fi rezultatul apariției la Dunărea de Jos, încă din 480, a protobulgarilor, în fruntea unor neamuri asiatice, sub împăratul bizantin Zenon (474-491).27 Revirimentul în Sciția Mică, ca și în întreg Imperiul, s-a produs în vremea lui Anastasius (491-518). Bun administrator și gestionar al finanțelor statului, el scoate Bizanțul din marasmul în care căzuse, încât la sfârșitul domniei sale, statul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
construcții. Astfel, în Sciția Mică, Anastasius este implicat în construcția de cetăți, basilici, apeducte, terme, porturi, s-au descoperit inscripții la Dinogetia, Histria, Tomis, cu numele împăratului. În același timp, presiunile bulgarilor pe linia Dunării au dus la slăbirea apărării bizantine, bulgarii s-au stabilit chiar în sudul Dunării. În urma atacurilor din 493-505, mulți bulgari sunt primiți în Tracia, dar nemulțumiți de suprimarea subsidiilor, ei s-au revoltat ajutați de huni și localnici. Nemulțumirile sociale aveau o coloratură religioasă: revolta era
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bulgari sunt primiți în Tracia, dar nemulțumiți de suprimarea subsidiilor, ei s-au revoltat ajutați de huni și localnici. Nemulțumirile sociale aveau o coloratură religioasă: revolta era condusă de un ofițer, Vitalianus, între 513-514, fiind amenințată chiar capitala Constantinopol. Trupele bizantine sunt înfrânte la Acres Castellum-Caliacra (sudul Dobrogei), iar Vitalian asediază Constantinopol pe mare, dar flota sa este distrusă de "focul grecesc". După moartea lui Anastasius, succesorul său, Justin I (518-527), înfruntă la Dunărea de Jos un nou pericol, acela al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
VI-XI de la Dodești-Vaslui, Iași, 1984, p. 11-48; Istoria Românilor, vol. II, p. 641-642. 25. Centre meșteșugărești din secolele V-VI în București, în București 9, 1972, p. 73-97; Istoria Românilor, vol. II, p. 642-652. 26. C. Preda, Circulația monedelor bizantine în regiunea carpato-dunăreană, în SCIV 23, 1972, 3, p. 375-417; Istoria Românilor, vol. II, p. 467-474. 27. D. Tudor, Legături dintre Imperiul romano-bizantin și teritoriul din stânga Dunării în sec. IV-VI, în Istoria României, I, București, 1960, p. 647-655; Istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
În continuare, inspirați de literatura apocrifă și cultă, Simeon Metaphrastul (secolul X) și Callistos Xantopulos (secolul XIII) au menționat predicarea Evangheliei de către Sf. Andrei în "pustiurile scythice" Dobrogea, părțile răsăritene ale Daciei sau sudul teritoriului ei. Apoi, simplu, din literatura bizantină, tradiția scitică a trecut în literatura populației supuse Constantinopolului. Tradiția apostolatului Sf. Andrei în Scythia, neverificată, a generat, la rândul ei, legenda creștinării de către acesta a românilor, rușilor, gruzinilor și altor popoare din zona Mării Negre. Pe de altă parte, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
zonă, iar slujba (liturghia) se făcea în limba latină, limba majorității locuitorilor de la Dunăre. Cele 19 episcopii din valea Dunării s-au aflat până în vremea lui Justinian (527-565) sub jurisdicția superioară a papei (episcopului Romei) și nu a ierarhilor greci (bizantini) din Răsărit. În Moesia Inferior și în Scythia Minor, numele ierarhilor și limba inscripțiilor sunt deopotrivă latine și grecești, episcopia de Tomis depindea de scaunul de Constantinopol. Aceste episcopii numeroase, fiecare cu teritoriul ei, reprezentau o populație latină foarte densă-ele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
spunea că frontierele Imperiului s-au întins și în nord: "locuitorii de pe ambele maluri ale Dunării cercetează acum orașele noastre, și atât Viminacium, cât și Recidiva și Litterata, care sunt dincolo de Dunăre, se află iarăși sub stăpânirea noastră". Și istoricul bizantin Procopius din Caesareea, în De Aedificiis, scrie că Justinian a ridicat "o mulțime de cetăți" în stânga Dunării, aspect confirmat și de investigația arheologiocă. Extinderea puterii bizantine pe malul stâng a dus și la extinderea jurisdicției bisericești a arhiepiscopiei Justiniana Prima
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și Litterata, care sunt dincolo de Dunăre, se află iarăși sub stăpânirea noastră". Și istoricul bizantin Procopius din Caesareea, în De Aedificiis, scrie că Justinian a ridicat "o mulțime de cetăți" în stânga Dunării, aspect confirmat și de investigația arheologiocă. Extinderea puterii bizantine pe malul stâng a dus și la extinderea jurisdicției bisericești a arhiepiscopiei Justiniana Prima. Trebuie să precizăm că jurisdicția canonică a titularului acesteia presupunea hirotonia de mitropoliți și episcopi pentru scaunele vacante, controlul întregii vieți și administrații bisericești în aria
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunării. Așa cum am arătat, Justinian a refăcut o bună parte a fortificațiilor de pe linia Dunării și din interiorul Dobrogei. Este vorba despre capete de pod mai vechi de pe malul stâng: Litterata, Dierna, Drobeta, Sucidava, Constantiniana Daphne ș. a. Refacerea fortificațiilor, descoperirile bizantine din secolul al VI-lea, precum monede și ceramică, denotă faptul că populația daco-romană din așezările urbane și rurale se afla în strânse legături cu malul drept al Dunării. În aceste condiții, era inevitabil ca arhiepiscopia de Justiniana Prima să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
răsăritene ale Imperiului. Românii au rămas legați de creștinismul răsăritean și de organizarea lui încă din vremea lui Justinian (527-565), arhiepiscopia Justiniana Prima își extindea autoritatea și asupra cetăților și satelor din nordul Dunării. Legarea creștinismului autohton (românesc) de răsăritul bizantin a fost înfăptuită încă înainte de venirea slavilor, iar după 602, aceasta a devenit definitivă. În concluzie, creștinismul daco-roman, de factură populară certă, s-a răspândit treptat de la o comunitate la alta, din om în om, prin preoți ori predicatori locali
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
canonice cu Roma și Constantinopol, a avut loc slavizarea aproape completă a unor regiuni, dar au supraviețuit grupuri (nuclee) creștine pe țărmul pontic și adriatic, chiar în interiorul peninsulei, aceasta a fost o realitate, fundamentul reorganizării structurii bisericești în momentul reconquistei bizantine (secolele IX-XI). Au fost nuclee "neoficiale" (în catacombe) de iradiere a creștinismului printre slavi și apoi bulgari, populații păgâne. Existența unor biserici " în părțile barbare" e dovedită de actele conciliilor V-VI (691-692). Prin urmare, nu a existat o discontinuitate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]