2,430 matches
-
ordonanța mea credincioasă, devotată până la sacrificiu. Se pare că e ceva bun, dar mai trebuie lucrat - apropiindu-l de realitatea și atmosfera specifică anilor de război.” În orele serii am văzut la TV partea a II-a a filmului „Regii blestemați”, după romanul cu același nume. Era tot o revedere a filmului acesta. Bun scenariu, decoruri și interpretare pe măsură. Pe 19 aprilie 2007 consemnez despre activitatea parlamentară. La ora 930, în urma unei mobilizări cu totul deosebite și interesate, are loc
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
s-a sfârșit pentru ea... „Și rând pe rând ne ducem toți”, vorba poetului. Și o căldură încât în cameră temperatura urcă incredibil la 29 de grade. Un singur chibrit și lumea e în stare să piară de această caniculă blestemată! Oare cât va mai ține? Încerc să concretizez o recenzie a volumului „Acorduri pe strune de suflet”, dar probabil marcat de decesul finei Văleanu, lucrez fără spor și apoi sunt nevoit să amân finisarea acestei recenzii. Creația literară cere dispoziție
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
21. Pîrîul Chison i-a luat, pîrîul din vremurile străvechi, pîrîul Chison! Suflete, calcă-n picioare pe viteji! 22. Atunci copitele cailor au răsunat, de goană, de goana năbădăioasă a războinicilor lor. 23. Blestemați pe Meroza, a zis Îngerul Domnului, Blestemați, blestemați pe locuitorii lui, căci n-au venit în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului, printre oamenii viteji." 24. Binecuvîntată să fie între femei Iael, nevasta lui Heber, Chenitul! Binecuvîntată să fie ea între femeile care locuiesc în corturi! 25. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
au zis: "Cei ce au mai rămas din Beniamin, să-și păstreze moștenirea, ca să nu se șteargă o seminție din Israel. 18. Dar noi nu putem să dăm pe fetele noastre după ei, căci copiii lui Israel au jurat, zicînd: "Blestemat să fie cine va da o nevastă unui Beniamit!" 19. Și au zis: "Iată, în fiecare an este o sărbătoare a Domnului la Silo, care este la miază-noapte de Betel, la răsăritul drumului care suie din Betel la Sihem, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
Traficant a împrăștiat heroină pe străzi Din mâna Sa îngrijită, aruncă în stânga și-n dreapta O dă gratuit la borfași Dependenții se întind pe asfalt În șir , ademeniți: bătrâni, femei și copii Înspiră în ei Inspiră-n plămâni, Un praf blestemat Al Mortii eterne, (sau nu) Intrați în sevraj, rostesc cuvinte -ncâlcite Căzuți în genunchi, cu ochi bulbucați și roșii de veghea prelungă sunt fericiți în sfârșit, că Zeul Suprem și-a coborât si-ntors a Sa față către ei aruncând în
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93403]
-
urcat scările, genetica a avut ultimul cuvânt. Dacă tata s-ar fi însurat cu o femeie micuță, plăpândă, poate că viața mea ar fi arătat cu totul altfel. Și cu siguranță că aș fi avut altfel de coapse. Așa, eram blestemată să-i aud pe oameni spunând despre mine „E o fată zdravănă“. După care adăugau întotdeauna în grabă „Ei, nu zic că e grasă“. Ceea ce se subînțelegea era că, dacă tot eram grasă, cel puțin puteam să fac ceva ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pastile în palmă, după care m-am răzgândit și am mai adăugat două. Ce chin! îl uram pe Luke fiindcă mă sunase, fiindcă mă obligase să trec prin asta. De ce viața mea era o înșiruire de evenimente neplăcute? Eram oare blestemată? 17tc "17" Am fost trezită, în mijlocul unui vis minunat, de o femeie ciudată care-mi băga în ochi lumina unei lanterne. —Rachel, a zis ea, e timpul să te scoli. în cameră era întuneric beznă și un frig de înțepeneai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
hotărât că nu-mi mai plăcea. La miezul nopții m-am trezit cu niște dureri atroce. Din cauza ciclului. Ce s-a întâmplat, păpușo? a murmurat Luke în timp ce eu mă perpeleam în agonia crampelor. Am tăcut. Cum să-i spun? „Sunt blestemată“? Poate că n-o să înțeleagă. „Sângerez“? Helen folosea expresia asta. Chiar și atunci când vorbea cu bărbații. M-am decis asupra formulei „Mi-a venit ciclul“. Scurt, la obiect, nu era loc de confuzii, dar nici nu suna atât de medical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de fapt. — Eu credeam că sunt chestiile pe care le iau bărbații ca să le facă sula tare, zise Eva. Wilt se uită la ea plin de dezgust. — Te-ai procopsit cu niște expresii foarte selecte de când i-ai cunoscut pe blestemații ăia! Să le facă sula tare! Nu pot să pricep ce te-a apucat. — Nu, nu poți. Sunt sigură de asta, îi răspunse Eva și se duse întins în baie. Wilt se așeză pe pat și se uită la invitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
putut să planifice, să comită și să ducă la bun sfârșit o crimă adevărată și să mai aibă și o speranță, cât de mică, să reușească. Trebuia să fi fost nebun să-și închipuie una ca asta. Era numai din cauza blestematului ăla de gin! — Așa, dă vina pe gin! bombăni Wilt pentru sinea în timp ce se târa înapoi spre mașină. Ai avut în cap ideea asta de o grămadă de luni! Se urcă în mașină și rămase acolo, în întuneric, așezat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
luni, uriașul șchiop și glumeț, Matus, misionarul sceptic, terorist și bețiv. Blând, dar neînduplecat în proiectele care amestecau metafore biblice cu o copleșitoare vitalitate laică, pragmatică. Amețeala puerilă și bărbătească si irezistibilă a pierdut-o pe vesela surioară, floarea familiei blestemate, frumoasa frumoaselor și îngerul gata să-și ardă aripile la focul veneticului. Farfurii de porțelan vechi, tacâmuri de argint, grele, pahare de cristal subțire. Decorul sfârșitului. Să-și aducă aminte mereu, cu toții, și nemțoaica proaspăt căsătorită cu fiul jidovului rătăcitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
verde cu fotografii din tinerețe: Tavi licean, Tavi funcționar, Marga, Gafton, Sonia, Claudiu. Ofițeri, cazarme, afișe rasiste. Jandarmi îngrămădind deportații în vagoane de vite într-o ploioasă dimineață de toamnă. Iarăși Matus, Claudiu și Tolea, da, Tolea pe bicicleta aia blestemată.Dida și Marcu Vancea la proces. Casa Vancea, într-o sâmbătă seara, la masă. Fotografiile îl năuciseră,până aproape de leșin... smulsese, posedat, cu frenezia cleptomanului, carnețelul ascuns între imaginile trecutului. Îl strecurase, în transă, în geantă. Avusese timp să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai bine cărțile pe față. Dă-le, neică, să vedem. Ei? — Ei? — Care scrisoare? Care becher? — Moftologul! Nifilistul! Becherul, bibicul. Sucit, bâlbâit, ca orice îndrăgostit. Că era înamorat lulea și simțea că o pierde pe frumoasa cea blestemată din neamul blestemat. Venise ăla, de-a luat-o... Și-atunci, pac... ultima încercare. Plastografie. A copiat lozincile din ziarele alea verzi și puturoase. Curaj? Anonimă! Da, iscălim toți, da’ să fie anonimă. Și a pus capul ăla în trei părți, în loc de iscălitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
venit vremea să plec din casa asta nenorocită. Poate a venit vremea ca paraziții să plece, pentru ca tu să rămâi doar cu gândurile tale curate, cu limba ta curată și cu cretinul tău de Dumnezeu mut. Asta e, preasfinte. Clipa blestematului de adevăr. A sosit, în fine, și ziua mea norocoasă și acum unchiul Nat o să mă scoată de-aici. Nu-i așa, unchiule Nat? O să plecăm cu mașina ta și, până să răsară soarele mâine dimineață, o să fiu iar lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
toate, mi-a fost teamă că Îi jignesc În bloc. Dar cel puțin i-am avertizat: „Fiți atenți”, le-am spus, „ar fi o curată nenorocire dacă sfârșiți prin a rupe până la urmă fermoarul valizei!”.Parcă aș fi avut gura blestemată! Peste nici zece minute, aud șoapte furioase. Când am Întors capul, s-a făcut deodată liniște: fiecare Încerca să se retragă cât mai discret de lângă valiza mea. Îi rupseseră Într-adevăr fermoarul și numai Cel de Sus ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
exageră el cu un impresionant aplomb oratoric - dacă acest om ar fi continuat să lucreze în favoarea ei, așa cum a făcut-o până la îndepărtarea lui. Dac-ați ști, madame, ce furie imensă port în suflet numai când mă gândesc la acel blestemat eveniment! Unda de scepticism ironic din ochii femeii ar fi trebuit să-l pună în gardă. Dar consulul nu se uita în ochii ei, fiind prea fericit că avea ocazia să-și verse tot năduful. Femeia, însă, știa că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
intră și nu iese nici măcar o muscă. Toate încercările de a afla ce se discută și se petrece acolo au fost zadarnice. Merde! înjură total nediplomatic consulul, aruncând paharul gol în focul din cămin. Trebuie să frângem gâtul acestui armean blestemat! Trebuie s-o facem, înainte de a fi prea târziu! ― Nu i-ați pronunțat încă numele, dar bănuiesc că armeanul sau zaraful despre care vorbiți este Emanuel Mirzaian, le banquier Mannouci, n’est-ce pas? Deși ar trebui să folosesc mai curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
doar vești liniștitoare de la Istanbul. De fapt, marele dragoman era plin de amărăciune și chiar îngrijorat. Sperase că va primi alem-ul odată cu noul an sau măcar în primele luni ale acestuia. Și, când colo, totul se amânase după semnarea blestematului de tratat. O dată mai mult decât incertă. Calendele grecești. Își înghiți oftatul. Da... Cam așa stau lucrurile... Mă pune pe gânduri, însă, intenția Marelui Komandir de a continua războiul. Așa mi se pare mie. Sau mă înșel? Manuc tăcea. Mângâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-nghiți, nu ți-ar Înghiți limba, În sărutarea-rusească, pe gură, sărutarea-morții...Și n-ar fi el ceea ce este dacă, Înainte de a te bate-n cuie de gard, nu ți-ar cere iertare, povestindu-ți ce anume are să-ți facă (silit, blestemat, destinat) - el, bunicul și chiar unchiul lui Mesia: Iaaaartă-mă suflețel, tătucă, frate al meu, sunt un ticălos, un porc de câine, un vierme, un adevărat rus -ia vinavaaaaat!»... - Nu crezi că am ajuns la Dostoievski? - Am trecut și pe la Tolstoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
timpul (și locul), sar-peste, ori nu mai ajung la acel martie 1944. Iar dacă nu și nu și nu (nicicacum și nicicacum), atunci poate că primesc buletin de Mana, să mă pot (re)stabili definitiv, acolo-atunci; să fiu fermecat (sau blestemat) să nu mă mai pot Întoarce În Paris și În bătrânețe. Se poate? Nu se poate - mai știi: poate că e mai bine așa. Hotărât: mai puțin rău. Banalitate a banalității - toate sunt... Și când te gândești că banal Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
treizeci de ani, când unui colonel nebun îi trecuse prin cap absurda idee că armata trebuie să controleze acele patru puțuri, ce erau, pe de altă parte, singurele pe o rază de aproape o sută de kilometri, Adoras devenise „destinația blestemată“ atât pentru trupele coloniale, mai întâi, cât și pentru cele autohtone, în prezent, și între mormintele ce se întindeau la marginea pâlcului de palmieri, nouă se datorau „morții naturale“, și șase sinuciderii celor ce nu suportaseră ideea de a supraviețui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
care o lăsase pe capota jeepului și trase un fum lung. — Dacă am ști măcar încotro merge... Poate se întoarce acasă, zise Ali. Dar e în direcție opusă, spre sud-est. — Acasă! exclamă ironic. Când ai mai pomenit ca unul din blestemații de „Fii ai Vântului“ să aibă casă? Primul lucru pe care îl fac la cel mai mic semn de pericol este să-și mute așezarea și să-și trimită familia într-un loc îndepărtat, la mii de kilometri distanță. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
așa cum îi disprețuia pe toți cei ce sfârșeau în Adoras, pleava unei armate pe care ar fi dorit-o curată și corectă, unde niște canalii de teapa lor n-ar fi avut locul nici măcar ca să mențină în funcție acel post blestemat. Dacă un targuí avusese curajul să intre în acel iad, să-l omoare pe căpitan și s-o șteargă apoi pe nesimțite, în sinea sa era de partea lui, oricare ar fi fost motivul pentru care o făcuse. Dar înțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mereu pereții imaculați. Dar nu se vedea nici unul. Și nici unul nu făcea de gardă în gheretele din colțuri sau de lângă poarta prin care se putea întrevedea deșertul fără sfârșit. — Hei! mai strigă o dată. Ce se întâmplă? Ce se întâmplă? Tăcerea. Blestemata tăcere, nici măcar o suflare de aer care să aducă un îndepărtat zgomot de viață sau să tulbure nemișcarea unui loc ce părea împietrit, strivit și distrus de soarele care începea să încălzească cu putere. Coborî din două salturi cele patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cald ce te îmboldea să te întorci înapoi, în căutarea blândei protecții a mării de nisip care până în acea clipă păruse insuportabilă. își începură drumul când soarele se ascunsese deja la orizont, dar atmosfera nu se răcori, de parcă acel loc blestemat ar fi fost în afara celor mai simple legi ale Naturii și masa de aer rarefiat ar fi avut proprietatea de a deveni impenetrabilă, un clopot de sticlă ce izola „pământul pustiu“ de restul planetei. Cămilele mugeau și mugetul lor era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]