17,899 matches
-
petrecută pe după gât. Era atât de bine, să zacă acolo, ca într-o cazemată, sigură că n-o paște vreun pericol, să descopere în adâncimea pernei din camera sa miracolul zilelor de odinioară. Părinții o tratau ca pe un om bolnav, cu multă condescendență, îi respectau tăcerile, era plăcut să-și regăsească liniștea alături de ei. Privea încântată la legănarea unui ciucure de la perdeaua croșetată, cu îngeri. Se gândea la silueta grațioasă a Fanei traversând miriștea, având culoarea aurului turcesc, la pălăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
i-am spun lui Marius, ok, ai scăpat de mine, n-o să te mai bat la cap, plec, dacă vrei, nici n-o să mai joc în spectacolul următor, nu te mai stresez, din gura lui ieșisem o bețivă drogată, posibil bolnavă de SIDA, care îl agasează cu îndrăgosteala ei, ai grijă ce faci la mare, nu-ți face tu probleme, sunt mai mare ca tine, mă descurc, în mersul trenului, la 6, pe altă rută decât cea cunoscută, mi-am dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Pinochio e acolo, și Mihai, dorm cu Pinochio în seara asta, că n-am chef să mă duc acasă, am luat Xanax și diazepam... să mă liniștesc... ce să-ți zic, Prințesă, e dureros când pierzi pe cineva drag, era bolnav? când a murit bunica mea, lumea dansează și nici dragostea mea pentru Marius nu-mi mai pare ca înainte, o tristețe adâncă a renunțare iese din mine și dacă vrea acum să plece, să plece, se dansează cu tropăituri sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
se-ntâmplă nimic din punct de vedere sexual. Mai fumam niscai iarbă în trei și câteodată ne giugiuleam à trois, dar nimic mai mult. Pe urma într-o zi Șam a primit un mesaj, cum că taică-său e grav bolnav și a trebuit să fugă acasă. Am ramas pentru prima oara singur cu Ellie. Într-o seară ne-am binedispus cu niste iarbă de bună calitate și am sfârșit în pat. Când s-a întors Șam - după ce s-a vindecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
poarta Palatului Kensington, unde lumea începea deja să se adune și să depună buchete de flori. Reporterul îi întreba pe oameni de ce simt nevoia să vină acolo. Răspunsul unei femei a fost: „A vizitat spitalul unde era internat băiețelul meu bolnav de leucemie. L-a ținut de mânuța și-a stat de vorbă cu el. A fost o doamnă adorabila.“ Pe Fanny o podidi plânsul. Creighton o privi uluit. — Ce-i cu tine? o întreba el, închizând din nou radioul. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
invitație Dragă Raluca, Am aflat că te-ai însănătoșit și de aceasta îți amintesc prin Ana, că te aștept duminică în jurul orelor 18.00 la majoratul meu, unde vor veni mai mulți colegi. Dorina c) rugăminte Dragă Gelule, Sunt foarte bolnav și nu am voie să ies din casă. De aceea, te rog să-mi transmiți prin sora mea, Maria, lecțiile pe care le-ați făcut astăzi la Limba română și la Matematică, precum și temele de scris pentru acasă. Îți mulțumesc
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Îți spun ceva despre cel care scrie, dar și despre cel care primește. Arată-mi ce scrisori primești, ca să-ți spun cine ești. „Recomandatele” Îl scot din sărite. Se dau numai contra semnătură. Unii Însă sunt plecați cu treburi, alții bolnavi și internați, iar alții decedați de-a binelea. Cum să semneze? Pe Dionisie Precup Îl găsește În bucătărie, aplecat peste colecția lui de ziare. Pe sobă, câteva cratițe, la foc potrivit . Ceasul cu cuc anunță amiaza. Vii la țanc, domn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a studiat dreptul la Cluj și teologia la Sibiu și Arad, apoi a făcut Școala de cadeți de la Viena. Preot de țară, a fost deportat la Borisfalva, comitatul Sopron. S-a Întors din detenție după șapte luni, pe jos și bolnav: părea un sfânt pământean În drum spre cele veșnice. Din căsătoria lui cu Hortensia Șildan, fiica notarului din Vinț și sora viitorului avocat Onofrei Șildan din Apud, s-au născut trei feciori: Semproniu, Liciniu și Coriolan. Primii doi au urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lectori la Învățământul de partid și la diferite instructaje la Sinaia, Posada sau Zalău, În anii de după război. În fața geamului era un mesteacăn care tremura mereu de frig. L-a tăiat chiar el În '56, la porunca doamnei Koblicska. Era bolnavă și dorea să vadă cometa din pat prin binoclu și dacă se putea și Budapesta. Nu i-a fost prea greu să-i facă pe plac. Mesteacănul s-a lungit cuminte pe gazon, cum trebuie să fi făcut și Andrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la momentul potrivit, și-au luat zborul toți cei ce au ajuns să facă aripi. Nu doar umbra lui Klaus bântuia acel loc, ci și cea a lui Janis J. și umbrele altor tipi și tipe, adunați ca o confrerie bolnavă Într-un lazaret. Era nedrept cu Iolanda, dar se temea că, odată cu lumina zilei, ea se va Întoarce Într-un loc pe care el Îl detesta. Acolo, ea nu se mai dezbrăca cu firescu-i știut, ci se lăsa dezbrăcată fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și la numele de pe el. Bărbatul din oglinda șifonierului și-a plimbat cu grijă degetele peste obrajii supți, peste nas, peste gură, peste părul castaniu, murdar, tuns scurt. Se apropia de treizeci de ani, era obosit, palid și părea puțin bolnav. S-a încruntat la mine. Am încercat să citesc trecutul ascuns în acea încruntătură - ce fel de persoană își încrețește fruntea în felul ăsta? Ce soi de viață dă naștere unui tipar de linii ca acesta? - dar nu puteam descifra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ucisă. Am stat nemișcat, fără nici o expresie. — Asta s-a întâmplat în Grecia. Un accident pe mare. Inexpresiv. — E ceva care îți sună cunoscut? Nimic. — Nu. Toate astea m-au făcut brusc să mă simt foarte rău. Stupid, inuman și bolnav. M-am frecat la nas cu arătătorul și degetul mare. Am ridicat privirea. M-am uitat în altă parte. Când le-am rostit, întrebările au fost violente și usturătoare; două întrebări alese prostește și la întâmplare dintre mii de altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spun „starea mea“.) — Poate n-am fost destul de explicită în privința naturii relației noastre, spuse doctorița Randle drept răspuns. Te afli aici conform termenilor stabiliți de tine, nu de mine. Eu fac doar ceea ce tu îmi permiți să fac. — Dar eram bolnav. Vreau să zic, fără supărare, de ce nu aveam un doctor adevărat? — Eu sunt un doctor adevărat, Eric. — Să fim serioși, am zis. Știi la ce mă refer. — Mă tem că nu înțeleg prea bine ce sugerezi. Ceea ce facem, tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
petrecut lucrurile... când încerc să mă gândesc la ele, toate se destramă ca o bucată de pânză putredă. Dar am găsit totuși gaura. Jos de tot era un loc plin cu șiruri întregi de bazine neîngrijite, urât mirositoare, cu pești bolnavi, morți sau pe moarte în ele; un oribil acvariu abandonat. În centrul acelui loc l-am găsit pe ludovician. Era mai tânăr atunci, mult mai mic, dar totuși foarte periculos. Și l-am eliberat, Eric, din închisoarea lui, din bucla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
putea să întârzii o vreme. C xx 14 Domnul Nimeni Am deschis ochii. Ceva nu era în ordine. Am icnit sub greutatea norilor păstoși și-a emoțiilor exotice, tăioase ca sticla, care-și fac apariția în primele faze ale febrei. Bolnav. Doamne, nu puteam să mă îmbolnăvesc azi. M-am întins după mobil. 11.33. Întâlnirea de la Infirmeria de Țară era în mai puțin de o oră. La naiba. Se zisese cu găsirea locului din timp și cercetarea împrejurimilor. Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în conferință. Blestemul secolului XXI. Lichidul șiroia de pe el în bălți mici, maronii, în jurul picioarelor scaunului. Pleacă. Pleacă. Pleacă. Mi-am mutat greutatea pe vârfurile degetelor de la picioare, încet-încet, preluând tensiunea în coapse și gambe, pregătit să-mi avânt corpul bolnav într-o tentativă de alergare. Nimeni mă privea fix din spatele ochelarilor. Nu. Nu mă privea fix. Îmi trebuiră câteva secunde ca să-mi dau seama că nu se mișca deloc. În afară de apa care șiroia, încremenise complet. Sub ochii mei, trăsăturile domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
au descoperit reciproc, au legat prietenii încă de la primele lor întâlniri organizate la ambasadă, constituindu-se într-o comunitate românească unită, loială României. Sensibili la atenția pe care le-o acorda ambasadorul, unul dintre venerabilii diasporei românești Julio C., deși bolnav, simțea nevoia de a veni periodic la ambasadă pentru a servi o cafea "sub drapelul românesc". La împlinirea unei jumătăți de veac de la venirea în Mexic, emigrantul Blum și familia sa, stabiliți în Guadalajara, au oferit în onoarea ambasadorului român
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
atunci nu mai era dragoste ce simțeam. Era un amestec de furie și milă, de milă și furie. Mai mult furie decît milă. Era iubiură**. Reușisem să-mi ridiculizez disperarea: lacrimi, Iordana? Risipești materia primă pe nimic? Pe un exemplar bolnav de cancer? Încearcă, smintitul, să-ți dăruiască modul lui de-a muri, după ce n-a vrut să fie modul tău de-a trăi. "Vino, Iordana. Numai în ultima clipă descoperi care este jumătatea ta, jumătatea astrală, chiar dacă n-ai întîlnit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a scos din Academie, unde era membru din '36, și de la Catedra de filozofie a Universității din Cluj. Cu portarul l-a scos. E greu de trăit între reforme, Șichy. Și-i vreme, nu glumă, între 1948 și 2001! Sărac, bolnav, Blaga a înaintat la CC un memoriu, să se apere. Se afla "pe muchie de cuțit" cînd l-a trimis. Era "filozoful Gărzii de Fier", "adept al mesianismului sîngeros al lui Hitler", "dușman al URSS". Trei într-unul. Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de către bunică-sa, acum rece țestoasa. Aceeași bunică îi strigă din pământ că nu mai poate de frig. Coșmarul e spart de un țipăt ascuțit, vestitor de naștere. Pentru ca un personaj să aibă coșmaruri, nu-i neapărat necesar să fie bolnav sau să fie în criză. Dormitând pe o plajă, o fată își vede prietena înotând în larg, înconjurată de rechini cu gurile larg deschise. E vorba de o situație visată și naratoarea nu știe de către cine: de acea prietenă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Umbrela); pe scurt, prin satisfacerea nevoii de inefabil. Această satisfacere se obține mai cu seamă pe două căi: recursul la copilărie și asumarea erosului. Vizitată de îngerul ei, cel căruia cândva i se ruga: ...Înger, îngerașul meu..., acesta amintește autoarei bolnave că, în copilărie, instinctul de conservare îi anihila tristețea prin joc: "Jocul împins la extreme, exacerbat, urmat de râs, acel râs catartic, contagios, care-ți cutremură toată ființa, te-a ajutat să-ți transcenzi tristețea, s-o escamotezi în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aproximat. Aveți trei încercări pentru asta, domnilor! Avocatul acuzării: Păi asta e o instituție publică, nu un ospiciu. Nu avem nici vreme, nici răbdare să ascultăm toate aceste inepții. Acesta este un caz clinic, domnilor! Domnul Philip este foarte, foarte bolnav. A suferit o transformare ireversibilă, ca și cum ar fi fost atins de o boală incurabilă. Masca: Ba să ne iertați, domnul meu! Dimpotrivă. Philip nu este bolnav, ba aș putea spune că e mai degrabă recuperat, reparat. Noi ne simțim acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
chiar atât de bolnav. Prin urmare, nu sunt. Interesant. Asta cred și eu, dar toți îmi spun contrariul. Doar tu și cu mine înțelegem cum stau, de fapt, lucrurile. A, nu! Nu sunt sigur. Nu-mi dau seama. Ești foarte bolnav și totuși nu ești. Spiritul tău nu e pervertit încă de boală, sunt cazuri foarte rare. De obicei, se întâmplă invers, fizicul e ultimul care se contaminează. Mărturisesc că ești un caz neobișnuit. Am știut că este ceva greșit. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
rare. De obicei, se întâmplă invers, fizicul e ultimul care se contaminează. Mărturisesc că ești un caz neobișnuit. Am știut că este ceva greșit. Nu trebuia să mi se întâmple tocmai mie. Nu există nicio justificare. Eu nu mă simt bolnav și n-am de ce să fiu bolnav. Nimeni din familia mea nu a fost bolnav. Dar aș putea să știu ce cauți în mijlocul nopții în apartamentul meu, mai exact în coșul meu de rufe murdare? Nu pot să-ți răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
un caz neobișnuit. Am știut că este ceva greșit. Nu trebuia să mi se întâmple tocmai mie. Nu există nicio justificare. Eu nu mă simt bolnav și n-am de ce să fiu bolnav. Nimeni din familia mea nu a fost bolnav. Dar aș putea să știu ce cauți în mijlocul nopții în apartamentul meu, mai exact în coșul meu de rufe murdare? Nu pot să-ți răspund. Este imposibil. Pot să-ți răspund la orice altă întrebare, ca să te recompensez pentru faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]