1,956 matches
-
părțile mai dificile în umbrelă pentru a nu-și pierde echilibrul. Thaw îl urmă sărind și cățărîndu-se fără chef. Cînd ajunseră la pantele mai verzi, Thaw lăsă ca distanța dintre ei să se mărească pînă cînd pastorul dispăru în spatele unui bolovan; apoi o luă la stînga și se cățără în jurul muntelui, pînă cînd între ei se întindea un ocol îndeajuns de mare un spațiu suficient, și apoi porni spre cămin. Soarele apusese cînd ajunse la drum, dar mai rămăsese crepusculul, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și în depărtare se înălțau capul și umerii lui Ben Lomond. Cîmpiile făceau loc mărăcinișurilor, iar insulele deveneau mici și stîncoase. Lacul se transformă într-un coridor de apă între munții cu pante înalte, iar drumul șerpuia printre copacii și bolovanii de la picioarele lor. Autobuzul era plin de lume care mergea să-și petreacă vacanța în nord. Alpiniștii stăteau în spate, cîntînd cîntece de munte fără perdea, iar Thaw își apăsa fruntea de fereastra rece, simțindu-se disperat. Cînd plecase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai tot timpul, desenîndu-i pe ceilalți. Toți o îndrăgeau pentru că era drăguță și le făcea sendvișuri și ceai. La începutul lui noiembrie, plafonul era atît de încărcat de forme diverse, că zidul delicat cu fereastra părea insipid, așa că Thaw creionă bolovani, flăcări și nori pe el, și pregăti noi cutii cu vopsea pentru a fi picate. Cînd ajutoarele sosiră în seara aceea, domnul Smail se urcă pe platformă și-i spuse: Mi-e teamă că i-ați rănit sentimentele domnului Rennie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acela. Era mîndru de el. — Nu-i de mirare. Era frumos. Mi-a venit o idee mai bună tocmai pentru că el a executat-o pe prima atît de bine. Și un sfert din apa lui tot se va vedea după ce bolovanii, focul și norii vor fi pictați. O să cobor să-i explic... Dar cînd Thaw a coborît, domnul Rennie plecase deja și n-a mai venit. După aceea, nici celelalte ajutoare nu s-au mai întors. Thaw le simțea lipsa, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îmbrăcați. Acolo-i frig. Hainele erau pînă la gleznă, cu glugi și căptușeală mițoasă. își traseră rucsacurile, își zîmbiră nervos, se sărutară la repezeală, apoi îl urmară pe Munro și suiră treptele monumentului. Stînca gigantică atîrna deasupra treptelor ca un bolovan care stătea în echilibru deasupra unei piramide. Umbrele aruncate de lumină conturau în crăpături siluete meditative care perorau de pe terasele stîncilor și ieșeau dintr-o peșteră aflată în centru. Lanark atinse umărul lui Munro și-l întrebă ce reprezentau toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
urgență, bunicule? strigă cineva. — Nu-i urgență, doar relocare, zise Munro. Un simplu caz de relocare. Urmă un moment de tăcere, după care cineva spuse: — Sînt nebuni. Ajunseră în vîrf, unde apa se scurgea în bazine cu peștișori aurii. Marele bolovan se sprijinea pe un piedestal surprinzător de mic, în care era o ușă de fier. Munro lovi ușa cu bastonul. Se deschise. Toți trei se aplecară și trecură prin ea. CAPITOLUL 33. O zonă Coborîră minute în șir, între ziduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
el, pentru ca spectrul său astral să-l ajungă, acolo, în singurătatea ființei lui. Mă încordam, inima începea să-mi bată cu forță, venele mi se umflau pe tâmple, ochii-mi ieșeau din orbite de parcă-aș fi-ncercat să ridic un bolovan de o greutate imensă, dar nu, îngerii pipăiau derma pe dinăuntru, încercau să iasă o dată cu sudoarea, și recădeau spre inimă ca atrași de o forță dumnezeiască. Nu aveam destulă credință, iar câtă secretam abia reușea să îmi umple sacul de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
buricele degetelor noastre. Limba noastră ca un peduncul de orhidee, limba noastră care nu-i roșie, ci pictată în dulce, acru, amar și sărat. Și copăceii ca de madrepor, bălăciți în mucus, ce-și desfac corolele în fosele nazale. Și bolovanii de calcar din carcera urechii interne. Și pedunculii care știu ce-nseamnă recele și fierbintele. Toate presărate ca niște stropi transparenți de clei pe plasa nervilor noștri, îmi imaginez uneori că am fost cufundat într-o baie de lichid coroziv
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
al cărei zid orb, galben, era plin de pete noroioase de la mingile cu care copiii trăgeau la poartă. Marile șanțuri de canalizare fuseseră astupate, locul era pe jumătate asfaltat, către bloc, și jumătate rămas ca un ogor înțelenit, plin de bolovani și gunoaie, pe care nu puteai nici măcar să te joci. Doar câțiva plopi subțirei fuseseră plantați acolo, și deja își suflaseră vara aceea puful înecacios peste tot. Pe tot asfaltul erau desene cu cretă colorată căci, deși acum era pustiu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
focului și a ambrei. Coborîră-mpreună pe lângă poduri carstice, pe lângă prăpăstii și orgi de granit, prin mijlocul florilor necunoscute, cu nectarul curgând pârâiașe printre petale colorate în alte culori decât cele din lumea adevărată. Se răsuciră-mpreună pe cărări presărate cu bolovani de opal. Intrară până la genunchi în ape care nu udau, ape ca de lumină vălurită. Trecură pe lângă temple prăbușite ca niște bucăți de măsea încă rămase-n gingie. Ajunseră-ntr-o vale plină de păpădii cât brazii, înălțîndu-și globurile peste
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fină de raze. Urcară-ntr-o joncă de lemn stacojiu, ce porni ca fulgerul pe apele negre. Uimitoare, de nedescris panoramă! Căci sute, mii de alte jonci cu pânza roză-n amurg porniseră și ele pe apa fără de valuri, sub bolovanii de lumină ai lunilor ce se reflectau în ocean. Copilul stătea la prova, nemișcat ca o figură sculptată acolo, așteptând să apară ceea ce-i apăruse deja, demult, într-un vis, țărmul acela cu neputință de uitat vreodată. Și iată-l
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fi vândut unuia dintre țărani, cu lipsă la cântar”. Detașamentele de soldați trimise în grabă pentru înnăbușirea revoltei au reușit după câteva ore să o oprească. A doua zi, țăranii din împrejurimi au revenit la Lespezi înarmați cu „pari, ciomege, bolovani, făcându-se și uz de arme”. Răsculații intenționau să pătrundă în târg pentru „a se răfui cu arendașii ce-i încurcă la socoteli și nu le dă pământ de cultură”. (Arhivele Statului, Iași, dosar 80/1907, fila 37). Pentru a
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
exact până la locul în care știură că vor fi atacați. Și poate că soldații încercați ai Imperiului ar fi fost ceva mai eficienți dacă asupra lor nu s-ar fi prăvălit cea mai surprinzătoare armă cu putință. O ploaie de bolovani. Mos și Mas sacrificaseră la iuțeală două încărcături energetice complete pentru construirea unui scut din câmpurile de forță îngemănate ale armelor. Fusese o pierdere care îi pusese într-o situație oarecum dificilă, dar care le salvase viața. Mos și Mas
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
zeci de metri de rand, structura pseudosferică în care apărătorii încercau să facă față asaltului. Fugarii nu-și permiteau o structură de tipul celei folosite de băștinași, care ar fi putut fi lesne observată și de aceea adunaseră cu migală bolovani pe care se cocoțau încercînd astfel să se distribuie semisferic. Privite de sus însă pietrele păreau doar un fenomen natural, obișnuit de altfel pe solul pietros al podișului. Quinții se apropiară și mai mult de ceata de policorni, așteptând momentul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Sfântului Augustin cel Nou, să găsească măcar o singură celulă, un singur lanț ADN intact. La prima vedere însă, Alambicul părea o piatră oarecare, iar reproșul pe care Barna îl strigase tovarășului său părea mai îndreptățit ca niciodată. Încrederea că bolovanul acela putea să schimbe soarta clonelor și a Universului trebuia să aibă baze mistice. Trebuia să crezi în sens religios, fiindcă chiar și cea mai mică umnbră de analiză științifică descuraja orice speranță. Johansson știa toate astea, dar prefera să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
zilele care i-au mai rămas nu mai înseamnă mare lucru. Dar de unde știi că te căutam? zise N'Gai Loon, trăgîndu-și în mod reflex gluga peste frunte. Arrus zâmbi și îi arătă printr-un gest larg o îngrămădire de bolovani. Se așezară amândoi, aproape și fața în față, pentru ca vorbele lor să nu fie auzite de urechi indiscrete. - Mai aveți multe de învățat despre noi. Adineauri ai crezut că am pătruns în mintea ta și am aflat că doreai să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
colo cu flori colorate. Nu avea mantie, soarele care îl lumina era galben și văzduhul mirosea cumva altfel decât era el obișnuit. Privi în sus spre cerul care lucea straniu, albastru, apoi își coborî privirea observând pe rând ceilalți trei bolovani de lângă el. Încercă să-l ridice pe unul cu forța minții, dar piatra nu se clinti. O parte a gândirii sale se miră că își acceptă atât de ușor neputința. Își dădu seama că e într-un fel de vis
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ajute. Dar asta numai după ce le promisese că, dacă aveau să câștige psiacul, nu se vor mai amesteca în viața tribului lor. Acum priveau cu toții încordați dintr-o grotă săpată în faleza înaltă, a cărei intrare era mascată de câțiva bolovani. Siluetele celor doi quinți, care păreau ca turnate în piatră, contrastau cu faldurile pe care părul lung și alb al lui N'Gai Loon, dar mai ales mantia lui, le făceau în bătaia brizei. Așteptarea se prelungea chinuitor de mult
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să vadă ce aveți de spus. Vă previn că la cel mai mic semn de agresiune vă vom distruge, așa încît nu sperați să puneți mâna pe ea. Bătrânul împărat se lăsă să cadă pe nisip, cu spatele sprijinit de bolovanul care masca intrarea. Era evident că încercarea lor eșuase. Chiar dacă ar fi pus mâna pe vas, quinții n-ar fi putut niciodată fi atât de rapizi încît să distrugă și aeroglisoarele. Durerea din pântece îl săgeta din nou, dar senzația
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fie recunoscuți își acopereau partea de jos a feței cu eșarfe lungi. De unde se afla, putea să zărească doar pe unii dintre ei, însă, la câțiva pași mai jos îi recunoscu pe Gualfard și pe fratele său, ascunși după un bolovan uriaș de granit, stând cu ochii țintă la cotitura cărării. Apoi Odolgan anunță: — Uite-i! Apărură mai întâi doi războinici, purtând suliță și scut, ce înaintau la trap ușor, rotindu-și mereu privirile ca să cerceteze pădurea. După ei, la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ușureze suferința. întrucât începuse să-l roadă foamea, se duse la calul său și, scoțând din traistă o bucată de carne sărată de porc, mușcă din ea cu lăcomie. Se așeză să mănânce pe o piatră mare, nu departe de bolovanul de care stătuse rezemat prințul Waltan. Mestecând cu fruntea încruntată, porni să reflecteze adânc la ceea ce avea de făcut. Probabil că prietenii săi, negăsindu-l cu o seară înainte la locul de întâlnire, se gândeau că el și Rutger, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
parcă despică văzduhul, iglițenii sunt îngroziți de uriașul aerolit ce vine cu putere, dar care se abate tot mai mult, spre stânga și cade în baltă, în fața Igliței, peste Dunăre. Nici fata nu s-a lăsat mai prejos, apucă un bolovan din vârful Pricopei și-l repede spre uriașii brăileni. Piatra face o curbă prin slava cerului și apoi pornește drept în jos. De atâta putere și iuțeală cu care vine s-a înroșit puternic, iar dogoarea ei îi umple de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
parcă despică văzduhul, iglițenii sunt îngroziți de uriașul aerolit ce vine cu putere, dar care se abate tot mai mult, spre stânga și cade în baltă, în fața Igliței, peste Dunăre. Nici fata nu s-a lăsat mai prejos, apucă un bolovan din vârful Pricopei și-l repede spre uriașii brăileni. Piatra face o curbă prin slava cerului și apoi pornește drept în jos. De atâta putere și iuțeală cu care vine s-a înroșit puternic, iar dogoarea ei îi umple de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de reținere a apei, fapt pentru care sunt considerate soluri reci, care se lucrează greu și întîrzie vegetația. Perioada optimă de lucru este scurtă și influențată de valorile limitative ale umidității. Lucrate în afara acestor limite, arătura executată prezintă curele sau bolovani. Solurile lutoase conțin între 20 și 32 % argilă și au un conținut echilibrat de praf și nisip, fapt ce le conferă toate calitățile, dar și defectele fiecărei fracțiuni în parte. Au permeabilitate moderată pentru apă și aer precum și capacitate relativ
Reducerea consumului de combustibil şi tasării solului în agricultură by Cazacu Dan () [Corola-publishinghouse/Administrative/91644_a_93259]
-
animalul, pentru a-l duce, în sfârșit, de acolo. Pe banda întunecată a tufișurilor de tuia, în spatele a ceea ce mi-a revelat viața rurală, străină mie, se căsca acum un mare gol. O grămadă de oameni fixau cu fețe indignate bolovanii de pământ răsturnați în iarbă. Grădina noastră primise niște „șuturi“ și după ce toți gură-cască ăia s-au risipit am ieșit și am cercetat locul unde sărise animalul speriat peste tufiș. Am pus mâna în urma lăsată și am rămas uluit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]