1,560 matches
-
cum se ținea de pereți și de caloriferul din toaletă, scăldat în nădușeli și în lacrimi, plângând pe tăcutelea și încercând să suporte suferințele-i atroce. Reuși să tragă clapa exceselor în săptămânile următoare, mâncând ponderat în timpul postului, abținându-se brav de la băuturile tari sau de la vinurile roșii, seci și taninoase, oricât l-ar fi ademenit amicii de pahar, care aduceau din jos, din partea de sud a țării, damigene cu vinuri de probă pentru sărbători, mai reușite și mai tentante decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sub năvala fulgilor, ce căutau ca un roi de viespi să i se bage în nas, în gură și în străfundul sufletului. Instantaneu își dădu seama că, în momentul acesta destul de puțin propice ales pentru întreprinderea celebrei călătorii pe drumul bravilor cruciați de odinioară, vlaga i se diminuase și trupul lui de fier cerea răgaz de reîncărcare a bateriilor. Din orgoliu și din încrâncenarea băuturii, porni, însă, mai departe, spre miazăzi, murmurând: voința omului omnia vincit! Vântul venind din travers îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
locul care poartă numele lui Berthelot, cel care a reorganizat aeronautica românească! Și are o valoare simbolică faptul că domnul ambasador poartă același nume cu cel care-a înălțat primul balon cu aer cald... Îi mulțumim Franței, în numele balonului „Mihai Bravul”, în numele balonului „România”... Aplauze. Câțiva încearcă un timid „Vive la France!”. - Mă bucur să mă aflu aici, într-o capitală a francofoniei, într-o capitală a culturii, care rămâne pentru noi un punct important pe hartă, aproape de strada care poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de șagă. Aha, intră în culcușul ursului. Acuma țin-te Dănilă să nu plesnești de râs! În culise, mormăit întărâtat de urs. Vocea lui Codârlic) CODÂRLIC: Hei, stăi, stăi bre! Măi... măi bunicule... Valeu, oasele mele... DĂNILĂ: Frumos îl joacă, brava Moș Martine! Uitați-vă oameni buni, i-au crescut dracului ochii în cap cât cepele cele bulgărești! CODÂRLIC: Valeu, lasă-mă, gata, mă dau bătut. (Apare un urs cu Codârlic în brațe. Îl trântește de pământ, se întoarce, pleacă) Valeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
eu împărtășesc ideea că a noastră continuă să fie, istoriografic, una patriarhal-conflictuală, și eu nici măcar nu pot jubila în baie, frecându-mi barba cu after-shave ca să-mi gâdil egoul chior de proiecte, dar doldora de trecut. Mița Caftangista, Veta cea Bravă, Maricica cea Cumplită au lipsit din peisaj. Ca matură nu am mai trăit în Ardeal, deci aceste diferențe, uneori aceste farse (vezi clădiri austro-ungare botezate neaoș), nu le-am trăit în deplină conștiință de sine. În școala generală și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
altunde, i se Încheia rătăcirea, i se Înălța regatul. Alamut era pe atunci un sat fortificat, unul Între atâtea altele, În care trăiesc câțiva soldați Împreună cu familiile lor, câțiva meșteșugari, câțiva agricultori și un guvernator desemnat de Nizam al-Mulk, un brav castelan pe nume Mahdi Alauitul, care nu se Îngrijește de altceva decât de apa sa de stropit, de recolta de nuci, struguri și rodii. Tulburările din imperiu nu-i stânjenesc somnul. Hasan a Început prin a trimite câțiva tovarăși, fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
revedea, și nu vom fi singuri, va fi distantă sau complice? Voi merge din nou pe seară, voi căuta În ochii ei o credință”. Dintr-odată, răsună un bubuit de tun. M-am oprit, am ciulit urechile. Să fie oare bravul și solitarul nostru de Bange? Urmă un moment de tăcere, apoi un schimb intens de focuri, În fine, liniște. Mi-am reluat preumblarea, cu un pas mai puțin apăsat; Îmi țineam urechea ciulită. Se produse un nou bubuit, urmat imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În timpul nopții. Se așezaseră În cartierele deținute de conducătorii religioși. Le urmau alte trupe. Asediul Tabrizului tocmai Începuse. Cuvântarea rostită de către colonelul Liakov, guvernator militar al Teheranului, artizan al loviturii de stat, Înainte de plecare trupelor sale spre Tabriz, suna așa: „Bravi cazaci, Șahul se află În primejdie, locuitorii din Tabriz i-au contestat autoritatea, i-au declarat război, vrând să-l silească să accepte Constituția. Or, Constituția urmărește să vă suprime privilegiile, să vă desființeze brigada. Dacă ea triumfă, soțiile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
avansează o treaptă, viitorul e aproape, o treaptă, încă o treaptă, iată paradisul, te afli deja în fața ușii, simți umărul și cotul și genunchiul și gâfâiala vecinului, asta da, conectare, cot la cot, umăr la umăr. Buun, coborâm la Mihai Bravul, schimbăm traseul. De data asta, tramvaiul apare după numai o oră de așteptare și e gol, minune, utopia împlinită, în sfârșit. Dom’ Dominic capsează biletul. Un bilet, două călătorii: economie de hârtie. Economie, economie, avem nevoie de hârtie pentru afișe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se întâmplă nimic. Așteaptă în stația de la Rond tramvaiul 23. Tramvaiul nu vine. Călătorul așteaptă, tramvaiul vine, aglomerat; așteaptă următorul, aglomerat și acesta. Călătorul se agață de bara scării de urcare, simte umărul, transpirația, oboseala semenilor, adevărată conectare. La Mihai Bravul ia alt tramvai, numărul 5. Vagon gol, dom’ Dominic capsează biletul, îl împăturește, cum cere regula, bilet dus-întors. Dar când coboară din tramvai îl aruncă, nepăsător. Traversează strada, ia autobuzul până la fabrica de pâine. Coboară din autobuz, se întoarce vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rondelul și versurile pentru copii sunt operele sale de rezistență peste timp. DIN URMĂ, GLASUL MAMEI Nu mai știi: să zâmbești, Să iubești ‐ Zgârii mereu pe oglinzi și pe cești Privindu‐ ți chipul, bându‐ți otrava. Duhul strein fâlfâie‐n brava Liniște, rele vești. Strig după tine, strigă ai tăi, și nu te uiți înapoi. Inima mamei nu mai are bătăi. și nu te uiți înapoi. Nu‐ ți apleca din suflet grelele Frunze metalice , stelele‐n ape Necunoscute . Vor rugini, vor
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cu șoptitul, cu filatul, asta era datoria de servici mă gândesc io, că la diplomație nu se poate, dacă e cu străini. Trebuia să torni, să raportezi, să informezi, să iasă treaba bună, așa mă dumiresc io. Dar era meserie brava. Toată lumea a muncit, a făcut ceva. Că era sarcină, că era târșă, dar tot făcea ceva. Nu vedeți și dumneavoastră? A rămas ceva și de la dictatură. Altfel, de nu rămânea, ce să mai fi furat ăștia de’acu? Bătrânul părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
al meu! Eu trebuia sè fiu în seara asta Moș Crèciun, am și costumație de moș, zèu! A rèmas în mașinè! Cu bradul! Rèmâne copilul fèrè brad! ultimele cuvinte rostite de Matei pe un ton de rugè îl conving pe bravul apèrètor al legii, Bine, cedeazè el, dar unul scurt! Am inteles! Sè trèiți! Mè apropii de biroul lui și el, binevoitor, împinge spre mine telefonul vechi, se pare cè dotarea poliției cam lasè de dorit, mulțumindu-mè sè comentez eu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
pasiunea și speranța. Grasu, care era căpitanul și inventatorul, strigă înfocat, arătând spre est, spre un tunel luminat de iazurile de deasupra: Ostași, vă ordon, la atac! Acum, când, după tot ce s-a întâmplat, abia mi-aduc aminte chipurile bravilor ostași în căutarea Regelui Șobolanilor, o singură imagine n-am putut-o uita, un singur chip. Pentru că, după îndelungi căutări, într-o fundătură, o cameră zidită cu piatră de râu, înaltă cât turnurile de veghe din Zagna. Razele roșii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dau o palmă?, mai bine făceam mișto de el. Ne-am rușinat amândoi, dar din motive diferite. Și, în zilele următoare, m-a tot căutat în tramvaiul 46. Odată, l-am văzut de pe scaunul rece al tramvaiului, se apropia curajos, brav era, când a ajuns lângă mine, mi-am amintit de gândul ăla pervers al meu, „mai bine făceam mișto de el”, m-am ridicat și i-am zis exagerat de politicos: nenea, vreți să stați jos, nenea? S-a roșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Într-un sat din județul Ialomița, toate casele erau sub apă, doar la școală, care era mai înaltă, se adunaseră copii, îi filmau ziariștii din elicopter, micuții făceau semn cu batistele să vină cineva să-i scoată de acolo, militarii bravi salvau mereu. Întinderi de apă, adânci de doi-trei metri, erau în tot sudul. De șase ori, în anul 2005, apele au încercat România. Țara minunată în care lumea visa la obiecte, bijuterii și tablouri, case și tapiserii, moșteniri și bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
intrare. - Doamne, da frumoasâ mai sânt! Șâ cu toace di celea lungi șâ legati așă cu nojâți ca la ochinci, bre, sâ mai zâcâ cineava câ în zâua di az nu sâ ie creatorii iștia după modelili noastri di dimult! Brava doamnă, câ să vedi câ n-aț uitat vremea când v-aț încalțat cu ochinci! - Taci fa din gură că vorbești numa prostii, că doamna îi di la oraș șâ nici n-o văzut în viața ei ochinci! - o bruftului doamna Maria
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
că zvonurile despre plagiatele și împrumuturile altor contemporani (de pildă, Vianu sau Ralea) nu au „ajuns“ nici până astăzi la urechile ei, ratând astfel șansa de a fi „descoperite“. Departe de noi gândul de a deschide proces de plagiat acestor bravi supraviețuitori. E vorba doar de a pune în lumină atitudinea diferită față de posibile plagiate și împrumuturi nemărturisite ale altor autori importanți, dar lipsiți de actualitate - filozofică, ideologică, simbolică. Spre deosebire de ei, Nae Ionescu nu e un bătrân „corsar al minții“ retras
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
de Bizet: „Amoru-i un copil pribeag ce n-a știut de lege niciodată; de nu ți-s dragă,tu-mi ești drag, și de mi-ești drag,să te păzești!”. Sincer să fiu,mă tem de o nouă idilă. Vorba bravului soldat Svĕk: ”Femeile astea scot și untul din noi!”. La serviciu,vicleana Cătălina mă întreabă persuasiv ”daca mi s-a furat butelia?”. (Tipa asta a mirosit ceva!). -Nu,am „gaze”,îi răspund sec. Incerc să salvez aparențele în spiritul grupului
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Legea de aur a științei:” Cine are aurul,face legile”.Dar oamenii sunt lacomi, invidioși,axați doar pe plăceri de un gust îndoilnic;se ocupă de nimicuri și devin, astfel,oameni de nimic. „Bogații sunt oameni săraci cu bani”. Vorba bravului soldat Svěk:” Ce este maiorul Wolfe în fața Universului?Un zero tăiat!”... Tineretul este zombi.Fură capace de fontă și banii se duc pe băutură,droguri și party. ”And which is more you’ll be a man,my son !”. Rudyard Kipling
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
foametea care a decimat nenumărați irlandezi. Mă întreabă o sumedenie de lucruri despre România și din când în când îmi vorbește despre Irlanda, despre irlandezi și istoria lor zbuciumată. In tonul vocii îi simt emoția și dragostea pentru înaintașii săi, bravii și încercații irlandezi. După un timp ne oprim pentru a le aștepta pe cele două doamne rămase în urmă. Mă uit la franțuzoaica de lângă Paris și pe lângă faptul că este cam voluminoasă, are și un rucsac enorm pe umeri. O
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
te Împiedici. La Tecuci, ea Își construiește, cu temeinicie, poezia și viața care sunt mereu la timpul prezent, lăsând În urmă susurul Oltului și foșnetul brâului oltenesc pentru un strop de poezie moldavă”. Nu-mi rămâne decât să urez acestor bravi cutezători, ziditori ai cuvântului scris, activitate rodnică și cât mai multe apariții ale revistei “Tecuciul literar-artistic”. Mult succes! Valentina Becart Un drum la Iași (joi, 6 septembrie 2012 - scurt itinerar) Zi de toamnă. Soarele Învăluie cu privirile-i tandre și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Tănase ar fi fost un fel de Nostradamus și ar fi ghicit el atunci în ce mare rahat vom înota noi azi, scufundați până peste cap, ci el vorbea strict numai despre condițiile în care se afla țara atunci, însă bravul popor român știe din vechime cum se rezolvă treburile, la fiecare 50 de ani, uită tot, dărâmă tot, și o iau ca tâmpiții, iar de la zero. Asta nu am spus-o eu ci Mircea Eliade care avea o voce
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
se pornise din spatele mănăstirii Sângeap. Ajunseră la Podu de Lut și văzură casele sătenilor împodobite cu zăpada albă, alaiuri de copii, care se bucurau de venirea iernii, făcându-și vânt pe apa înghețată a iazului. Intraseră în sat ca niște bravi eroi, dar, nu mică le-a fost mirarea, când tatăl lor îi luă la rost: De ce ați dat drumul fiarei din peșteră? Tată, dar e o biată bătrână. Ce putere poate să aibă? Pe această ființă a Gerului și a
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
În al doilea rând, nu m-am plasat până acum niciodată pe baricada feminină pentru a judeca comunismul. Pentru mine, eram toți, bărbați și femei, la fel de amărâți. Toți „tovarăși“, egali în mizerie. Pentru turma de neinițiați, egalitatea exista aievea. A Brave New World de epsiloni, dar reală, aplicată pe oameni, nu pe personaje ficționale. Fericirea programată a personajelor lui Huxley se pierduse însă undeva între conceperea ei pe hârtie și „implementare“. Ne rămânea egalitatea aia strâmbă. Pentru toată lumea era la fel de sordid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]