2,368 matches
-
un alt actor recită o strofă dintr-un cor și interpretă câteva cântece din slujba creștină, care câștigase recent adepți În rânduriel seniorilor din provinciile de la apus. Cânta la un instrument asemănător cu viola din serviciile bisericești și avea hainele brodate cu modele apusene și tivite cu dantelă, armonizate uluitor cu un kimono japonez tradițional. Publicul era impresionat și fascinat. Nu Încăpea nici o Îndoială că ceea ce Îi plăcea omului de rând le putea face plăcere și marilor seniori și samurailor. — Senior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
alt aspect interesant legat, de data aceasta, de influența anumitor motive culturale, mai precis de influența folclorului asupra muzicii culte: "Folclorul, lirica și muzica poporană n'au exercitat absolut nicio influență (...). Singura muzică poporană care s'a desvoltat, este aceea brodată pe motive din mitologia și legendele fineze. Ea e mai mult un acompaniament monoton la recitarea versurilor din Kalevala sau altă poemă"152. Horia Oprișan specifică referitor la muzica populară că nu poate fi vorba de o muzică născută din
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
autoarea articolului în urma vizitei: "Audiența durează cca 3 minute, iar personajul e cu totul altfel decât Moșul ipostaziat de Coca Cola, e autentic: înalt, bine făcut, are o barbă impresionantă, gri, cămașă albă, lungă, cu motive finlandeze, o vestă roșie brodată cu același tip de modele, pantaloni tricotați din lână și cizme din blană de ren. Când mi-a spus mulțumesc și la revedere în limba română, m-a convins că e adevăratul Moș"529. Nightwish Din articolul La Sibiu, rockul
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
anterioară sosirii maghiarilor în Europa și dacă nu cumva aceștia au împrumutat-o de la români când au cucerit teritoriul acestora. Nimic nu seamănă mai mult cu o șubă de husar decât vesta îmblănită (cojocel), din piele de oaie, cu brandenburguri brodate pe toate cusăturile, pe care o poartă încă țăranul român și pe care o purtau dacii, dacă ne luăm după basoreliefurile de pe Columna Traiană. Nu există locuri, oricât de frumoase, pe care să nu trebuiască să le părăsești într-o
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de vătafi; serviciul masculin se compune din feciori, lachei, bucătari, vizitii, rândași, ajutoare de bucătari, lustragii, ordonanțe, pristavi și toată nomenclatura slujitorimii mari și mici. Luxul cel mare constă în a avea un arnăut (albanez) îmbrăcat în costumul său roșu brodat cu aur, cu ghetre și căciulă de aceeași culoare, cu sabia într-o parte, cu pumnalele și pistoalele la brâu. La această nomenclatură trebuie adăugați administratorii (vătafi), șefii sufragiilor și, în fine, damele de companie, guvernantele, profesoarele de muzică, profesorii
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
și cu un portret al domniței Maria. Poate și lui Timuș Hmelnițki, viitorul soț al Ruxandrei, i-a fost trimis un tablou al frumoasei și instruitei domnițe. Portretele Mariei și Ruxandrei au arătat, poate, la fel cu cele două chipuri brodate pe catifea - al Doamnei Tudosca și al fiului ei Ioan - prin folosirea unor cartoane realizate de pictori cărora efigiile poloneze de tip „sarmatic”, bogate, somputoase, tinzând către monumental le erau familiare. Broderiile care ne oferă portrete de femei - epitafuri, epitrahile
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
către monumental le erau familiare. Broderiile care ne oferă portrete de femei - epitafuri, epitrahile, dvere -, piese bogate și dăruite lăcașurilor de cult, dovedesc existența unor meșteri abilitați în realizarea cartoanelor utilizate. Doamna Marina, soția lui Alexandru cel Bun, cu chipul brodat pe epitrahilul de sărbători dăruit de Voievod, Maria Voichița de pe epitrahilul de la Mănăstirea Dobrovăț (cam de prin anul 1504), Doamna Despina cu fiicele sale Stana, Ruxandra și Anghelina, cu chipurile cusute pe dvera „Coborârea de pe cruce” de la Curtea de Argeș (1517), Neagoslava
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Doamna Ruxandra a lui Alexandru Lăpușneanu de pe dvera de la Slatina (de fapt, sunt două - „cea mare” și „cea mică”), cu trăsături redate cu vizorea autenticului ce ține de o artă laică dezvoltată 284, Rada, doamna lui Vintilă Vodă, cu chipul brodat pe dvera „Arborele vieții”, dăruită de Domn Mănăstirii athonite Kutlumuz, alte multe chipuri de domni și de boieri cu soțiile lor demonstrează ușurința cu care artiștii români se descurcau atunci când trebuiau să figureze monumentalul, un monumental al ceremonialului (deci al
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și Doamna Elena sunt așezați în jurul arborelui vieții și înconjurați de mobile din stemă (crucea, soarele, luna). Producția de carte manuscrisă din epoca lui Matei Basarab a făcut ca portretele celor doi soți, mereu în costume de ceremonie, somptuoase, bogat brodate cu aur, să apară în multe rânduri (Evangheliarul din 1642-1643, păstrat azi la Biblioteca Patriarhiei din Ierusalim; Evangheliarul din 1650 [?], având nr. 242 în fondurile Bibliotecii Naționale din Paris; în alte texte aflate în biblioteci și muzee din țară și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
veșmânt de Curte, este făcut dintr-o astfel de catifea venețiană roșie, broșată cu fir de aur, din a doua jumătate a secolului al XV-lea; tot din Peninsulă venea și catifeaua, vișinie la culoare, tunsă în două niveluri și brodată cu aur într-un fir ce închipuie vrejuri, fructe și flori, din care a fost făcut un veșmânt domnesc ce va fi apoi transformat în văl de tâmplă la Mănăstirea Putna 295 etc.), vilarul (velurul) de Ypria (Ypres, Belgia) - adus
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și nasturi de aur - în tablourile votive de la Pătrăuți, din biserica Sfântul Nicolae din Dorohoi, la Sfântul Gheorghe din Hârlău ori Sf. Ilie de lângă Suceava), respectând acea scară a culorilor ce semnifica o ierarhie, veșmintele Doamnelor erau impunătoare. Pe epitrahilul brodat cu fir de aur și mătase - lucrat între anii 1421 și 1432, când Vodă Alexandru cel Bun era însurat cu Marina - fost la Mănăstirea Bistrița și ajuns la Mănăstirea rusească Staraia Ladoga, Doamna - lângă voievodalul ei soț care are pe
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și 1432, când Vodă Alexandru cel Bun era însurat cu Marina - fost la Mănăstirea Bistrița și ajuns la Mănăstirea rusească Staraia Ladoga, Doamna - lângă voievodalul ei soț care are pe cap o pălărie înaltă cu borurile întoarse în sus și brodate în zigzag, făcută din blană sau din pâslă, sau din păr de cămilă și semănând cu cele purtate, cam în același timp, în Germania 315 (Domnul agrea și mitrele din scarlatto roșu, culoare imperială) - are pe cap „o scufiă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lucrată în 1561, din biserica Mănăstirii Slatina, Doamna Ruxandra poartă un caftan roșu, „din nevăzuta ei rochie ivindu-se doar mânecile strâmte prin gurile scumpului hilat”. în cea de-a doua dveră slătineană - despre care nu știm când a fost brodată -, fastul hainelor Doamnei este sporit de gulere de blană și de un văl atârnând de sub coroană 319. Viața caftanului (concurat mai târziu de conteșul polonez, făcut tot din catifea sau din mătase, cu broderii și îmblănit), ca veșmânt domnesc de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu coroană așezată peste o scufie apuseană, a fost repictat în anul 1829) ori aflate pe obiecte de mult dispărute (ca acel epitrahil - l-am pomenit deja - de la Mănăstirea Bistrița, păstrat o vreme la Staraia Ladoga, în Rusia, unde era brodat și portretul Doamnei Marina, soția de atunci a lui Alexandru cel Bun, având pe cap o scufie cu pene - și cheaghina Maria, sora lui Ștefan cel Mare și soție a hatmanului Șendrea, are pe cap, în tabloul votiv de la Dolheștii
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui Ștefan cel Mare. Iorga spunea chiar undeva că „unul din cele dintâi chipuri de Doamne ale Moldovei, care se cunoaște până acum” este cel al Mariei (Maria Voichița, și ea o viitoare văduvă), fiica Domnitorului muntean Radu cel Frumos, brodat pe o perdea de ușă de la Mănăstirea Putna, cu coroana așezată pe un văl lung, cu o mantie bizantină și cu papuci de culoare roșie, imperială 321. Cu același văl (vezi și mai sus) - care poate să fi fost o
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ori pe Ruxandra Lăpușneanu), jupânesele și jupânițele - „Curtea”, restrânsă dar privilegiată, a Doamnei (și lucrurile nu stăteau altfel nici în casele boieroaicelor) -, în straie „de casă”, nelipsite însă de strălucire, lucrau, ajutate de slujnice și roabe, țeseau, coseau la gherghef, brodau cu pricepere obiecte de podoabă pentru îmbrăcăminte ori pentru odăile palatului și pentru lăcașurile de cult. De aici porneau comenzile pentru completarea proviziilor și a garniturilor ustensilelor de bucătărie (din păcate, eu nu am la îndemână decât solicitările făcute de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de mormânt faimoase (lucrată, la cererea văduvei stolnicului de un meșter local atent și la pretențiile tradiției, dar deschis către nou586), a lui Stroe Buzescu de la Mănăstirea Stănești (unde gloria privată a stolnicului, cu care se măritase prin 1570 era brodată pe gloria timpului), jupâneasa Sima Buzeasca (născută Rudeanu), rudă cu Doamna Stanca lui Mihai Viteazul, a pus să se scrie (îi fusese dat Simei să-și aducă soțul acasă în coșciug; îi va supraviețui peste treizeci de ani587, costatându-și izolarea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Popa , Vladimir Streinu se stinsese de un an. N-a avut prilejul să-și contemple chipul în oglinda impetuosului exeget, care scria rânduri juste precum următoarele: "Actele sale de critică sau de istorie literară sunt situate deopotrivă sub zodia eseismului brodat pe canavaua unei formații clasice de filiație maioresciană, fertilizată de un bergsonism nedogmatizat. El caută în opera literară "concretul necategorial", "realitatea monadică", pe care le reperează de fapt tot prin structuri, motive, mijloace literare. Atent la nuanțe, erudit dar refuzând
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
moare prin autoînfometare (ca protest îndreptat împotriva acelorași contemporani/discipoli revoltați). Autoritatea maestrului deși frizează sublimul într-o fază inițială coboară treptat către disoluție. Identitatea discipolului (în expansiune) rămîne cauza majoră a acestei discontinuități. Povestea cea mai impresionantă din volum brodată pe amintita ruptură dintre maestru și discipol e cea a relației lui Edmund Husserl (profesorul) cu Martin Heidegger (învățăcelul). Cu treizeci de ani mai tînăr decît Husserl, Heidegger îi devine asistent în 1919, an cînd sosește la Universitatea din Freiburg
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
zilei de 4 octombrie 1993. Așa cum este ritul, părinții Galeriu și Bordașiu au venit să-l spele și să-l îmbrace în odăjdii, fața fiindu-i acoperită cu perimanul (bucată de postav, purtată de călugări sub rasă, pe care este brodată o frază religioasă). Așa cerea rânduiala: liturghia funebră s-a ținut în Biserica Patriarhiei, oficiată fiind de Preasfințitul Nifon și părintele Drăgușin, iar înmormântarea a avut loc la Mânăstirea Cernica. Declinându-și din capul locului orice intenție de a se
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
traversării acelor spații imense și terifiante. Nu pot decât să deplâng absența vreunei mărturii lăsate de însăși Marioara Blaga despre acea experiență. Dar asta oferă câmp liber fanteziei, iar același virtual scenarist invocat mai sus ar putea fi stimulat să brodeze o multitudine de situații dramatice pe teme care - ca întotdeauna când apar tangențe cu cel mai mare stat de pe glob - pot căpăta rezonanțe pasternakiene. Am obținut un unic articol de presă dedicat acestei femei, excesiv de discrete și modeste, despre care
Variațiuni pe tema unei fotografii din R.l. by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3531_a_4856]
-
a fost patria în care au trăit părinții noștri, cei mai mulți dintre ei au făcut sarmale, caltaboși, au petrecut, au băut, au chiuit, ce ne-am fi făcut fără România petrecăreață?" (p. 48). În acest decor mai mult decât realist, prozatorul brodează o destul de sofisticată ficțiune. Dacă în precedentul roman semnat Dan Stanca, Mut (2006), era prezentată cu lux de amănunte, nici mai mult, nici mai puțin decât sinuciderea unui jurnalist și prozator pe nume... Dan Stanca, acum avem parte de un
Farmecul și banalitatea răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9310_a_10635]
-
peste cea construită de Bulgakov: ce s-ar întîmpla cînd Gogoloi (sinonimul lui Sarik din text!) ar pune stăpînire nu doar pe motanii din Moscova, dar și pe casa Profesorului plecat la un Congres. Sigur, imaginația fiecăruia e liberă să brodeze pe tema dată de Bulgakov. spectacolul pare mai degrabă o variațiune pe o temă din Bulgakov, mai facilă și comercială. Chestiune de opțiune, de accente. Momente coregrafic-muzicale sînt dublate uneori de replici de estrada. Publicul nu foarte numeros și "expresiv
Experimentul din strada Precistenka by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18140_a_19465]
-
ca pe o achiziție filogenetică a speciei umane, rezultatul genial al unei selecții mirabile de pe urma căreia cei aleși căpătau o putere de rezistență cu neputință de găsit la cei necredincioși. Pe scurt, dacă sentimentul era util, atunci toată butaforia mitică brodată în jurul lui, cu toată flagranta infantilitate a viziunii propuse, își găsea justificarea. îi iertam aberației inadecvarea la realitate în numele sentimentului din care apăruse. Și chiar asta era pentru mine creștinismul: un caz uimitor în care șubrezenia unei doctrine era răscumpărată
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
relatat brutala agresiune a d-lui Păstorel O. Teodoreanu împotriva redactorului nostru d. Ion Călugăru, în redacția ziarului unde-și face, cu dragoste și cu înaltă probitate, datoria sa de ziarist și de scriitor. S-ar putea pe chestia aceasta broda o întreagă serie de considerații asupra împrejurării în care un ziarist e pus uneori în viață (?). Lucrul în sine, însă, depășește cadrul generalităților și dacă d. Călugăru nu are de ce, personal, să se simtă jicnit, apoi presa are tot dreptul
Acum optzeci de ani - Bătaie la „Cuvântul" by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/6762_a_8087]