2,202 matches
-
vapori de apă apare o scădere a temperaturii, parte din vaporii condensați iau formă de nori, ploaie, zăpadă sau grindină. În anotimpurile calde, dar cu nopți răcoroase, se depune rouă, iar dacă temperatura solului este sub 0°C, se depune brumă. Apele ajunse la nivelul solului sau cele ce rezultă din topirea zăpezilor, în parte umplu din nou lacurile, râurile, fluviile, mările și oceanele. Altă parte străbate straturile de pământ, la diferite adâncimi, formând apele freatice. Apa subterană poate reapărea la
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
și iarna, alternanță susținută de o atmosferă bacoviană. Poezia pare învestită cu o putere cathartică („Să zicem că poemul / e o ploaie în care sufletul ni l-am spălat” - Până când) și îi oferă creatorului îndrăzneala gestului demiurgic. În Castelul de brumă (1988) tonul devine mai pesimist. Dacă Tratat de iubire (1996) se menține în linia experiențelor traversate, în Recurs la iubire (1996) se întâlnesc semne ale destructurării motivelor anterioare. Notele de deznădejde sunt prezente și în Steaua de rouă (1999), eul
ROTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289388_a_290717]
-
Tomozei, București, 1971; Lacrima Laurei, București, 1973; Mantia de lumină, București, 1976; Sunetul visării, pref. Ștefan Aug. Doinaș, Craiova, 1978; Mirele zăpezii, Craiova, 1980; Grădina suspendată, București, 1984; Invitație la dragoste, Craiova, 1985; A iubi, iubire, București, 1987; Castelul de brumă, București, 1988; Tratat de iubire (Fondul principal de iubire. Jocuri de dragoste. Să-mi fii Duminică în orice zi), Pitești, 1996; Recurs la iubire, București, 1996; Durere în doi, Pitești, 1997; Steaua de rouă, Pitești, 1999; Tristețe, Pitești, 2001; Mereu
ROTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289388_a_290717]
-
în cronici și eseuri publicate inițial în reviste, apoi ca substanță a volumelor La început n-a fost cuvântul (1977), Arta fără muză (1980), Filmar (1984). Rezultatul acestor experiențe se regăsește atât în două cărți de proză scurtă - Roua și bruma (1982), Cauze provizorii (1983) -, cât și în jurnalele de călătorie - America ogarului cenușiu (1977), O călătorie spre marea interioară (I-III, 1986-1990). În narațiuni sinteza rămâne în majoritatea situațiilor nereușită, observatorul-narator constituindu-se stângaci în personaj de ficțiune, cel mai
RUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289399_a_290728]
-
Ana Blandiana), București, 1971; O discuție la Masa Tăcerii și ale convorbiri subiective (în colaborare cu Ana Blandiana), București, 1976; America ogarului cenușiu, București, 1977; La început n-a fost cuvântul, București, 1977; Arta fără muză, Cluj-Napoca, 1980; Roua și bruma, București, 1982; Cauze provizorii, București, 1983; Filmar, București, 1984; O călătorie spre marea interioară, I-III, București, 1986-1990; Permisul de pieton, București, 2000. Antologii, ediții: Anul 1946. Scrisori și alte texte, București, 1997; Anul 1948. Instituționalizarea comunismului, București, 1998; Anii
RUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289399_a_290728]
-
lespedea apasă peste gând. / Nu adierea morții / Îl înspăimântă pe cel părăsit” (Lumina de noapte) sau: „O vânătă înserare-i în preajmă / Ori doar lumina altui veac? / Prea multe sunt cele cutremurate / Și, uneori, mai pătrunzătoare / Decât lancea și fulgerul” (Bruma argintie). Poetul imaginează „austere ceremonii ale meditației” (A. I. Brumaru), ale căutării unui mister, a unei esențe, desemnată ca „raza din nume”. Mișcarea lăuntrică a poemului e înscenată uneori ca vânătoare, „pândă” a sensului ultim, a „sunetului ca ființă”, iar alteori
SAMPETREAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289455_a_290784]
-
de moarte, căci îi alungă temerile atenuând cumva frica de expiere; „temându-mă eu de înfricoșatul ciasul morții, ca să nu vie fără de veste, aflându-mă la mare slăbiciune” - Maria, văduva lui Diicul Bengescu, la 14 august 1736529) îi asigură o brumă de confort și pulverizează o angoasă de neocolit [Philippe Ariès vorbea despre mort du soi]) nu trebuie să lipsească într-o diată, întrucât face parte din acel complex care asigură solidaritățile dintre vii și morți. Antim Ivireanul - în apropierea căruia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
derizoriu, de la orice farmacist, de care depinde evident puritatea substanțelor și acuratețea cu care sunt preparate), sfaturile mele pot fi urmate la fel de ușor și de sigur, ca și cum aș fi consultat personal. Orice ființă rațională ar trebui să posede măcar o brumă de cunoștințe despre structura și funcțiile organismului uman și, de asemenea, să dețină un minimum de informații medicale astfel Încât să poată duce, În condiții normale, o viață sănătoasă. Celebrul dicton al oracolului din Delphi: gnwîqi seautoVn, „Cunoaște-te pe tine
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
completată cu toate celelalte scrieri, medicale sau nu, ale doctorului sas, inclusiv cu cele publicate În limba română În gazetele timpului: Icoana lumei și Albina românească. A doua se compune din mărturiile prietenilor săi europeni și asiatici, dar și din bruma de reconstituiri din materialele cunoștințelor Întâmplătoare (și aproape toate au fost așa În tot periplul asiatic). Cea de-a treia și cea mai nouă e constituită din materialele arhivelor londoneze (arheologie, numismatică, botanică, corespondență particulară etc.). Instituții cu un prestigiu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
iar în 1883 făcea parte din comitetul societății de la „Literatorul”. Colaborează la „Revista literară”, „Peleșul”, „Curierul”, „Universul”, „Minerva literară ilustrată” și scoate revista „Viitorul țărei” (1902). Publică volumele Rime pierdute (1881), Poezii complecte (1883), De-ale inimei și Rouă și brumă (1900). Cunoscut ca poet galant, S. e autor de omagii lirice, madrigale, versuri de album, elegii erotice, romanțe. Patetismul forțat, sensibilitatea superficială, comună nu erau departe de gustul unui anumit public și, susținute de muzică, romanțele sale au avut succes
SCROB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289583_a_290912]
-
a lăsat câteva prelucrări din lirica lui Goethe, Heine, Lenau, François Coppée, Sully Prudhomme. SCRIERI: Rime pierdute, Craiova, 1881; Poezii complecte, precedate de o scrisoare de V. Alecsandri, pref. G. Sion, București, 1883; De-ale inimei, Iași, f.a.; Rouă și brumă, București, 1900. Repere bibliografice: Călinescu, Ist. lit. (1941), 469, Ist. lit. (1982), 531; Dicț. lit. 1900, 775; Cioculescu, Itinerar, IV, 164-168; Dicț. scriit. rom., IV, 205. S.C.
SCROB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289583_a_290912]
-
aur pomii din grădina mea; toamna rumenă cu flori roșcate în păr; aur vișiniu de toamnă; aracii poartă ranițe de stuguri în spinare; frunzele dorm amețite de fierbințeala vinului; viile-și zornăie grelele salbe; zăceau pe tava de argint a brumii; amurgul se întoarce prin stugurii brumați; toamna picură pete ruginii peste pământ; a acoperit mestecenii și arțarii cu galben de lămâie; copacii au primit veșmântul de aramă; copacii cu ramuri ostenite; în copaci ard galbene flăcări de toamnă; ascultă glasul
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
să ne fie liniștiți măcar în casă, dacă nu șí „în afară”. Veniseră cine știe de unde, cu mentalitatea „comunistă”, vădit răuvoitoare, violentă chiar, lipsită de orice respect al normelor de (bună-)cuviință sau conviețuire, mărginiți și, în definitiv, mitocani, fără bruma de respect pentru mama mea (pildă de tăcută „icoană”), necum pentru statutul nostru cultural, social, de universitar și de cercetătoare. Se sculau, firește, tot la cinci și, spre deosebire de primii «colocatari», puneau radioul să urle - literalmente (de altfel, tot așa urla
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
din 1992), redactor-șef al revistei „Paradigma” (tot din 1992). Își ia doctoratul în 1998, cu o teză despre Lucian Blaga, susținută la Universitatea din Constanța. Debutează cu poezie în „Ramuri” (1964), iar editorial cu volumul de versuri Desprinderea de brumă, apărut în 1984. Colaborează la „Viața românească”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Mozaicul”, „Transilvania”, „Convorbiri literare”, „Sinteze”, „Scrisul românesc” ș. a. Italienist ca profesie și formație spirituală, P. lasă să transpară în scrierile sale pecetea acestui climat cultural. Pe de o parte, își dovedește
POPESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288932_a_290261]
-
despre autenticitatea scriiturii (2000). În ciuda mizei riscante și a elanului empatic care îl străbate, textul se susține printr-o cercetare laborioasă, ca și prin pertinența unor formulări de sinteză, Marin Mincu fiind așezat „între Dracula și Ovidiu”. SCRIERI: Desprinderea de brumă, Craiova, 1984; Știința veselă, Constanța, 1993; Tensiunea esențială. Metaforă și revelație în opera lui Lucian Blaga, Constanța, 1997; Poesia italiana del Novecento, Craiova, 1998; Mecanica formei. Eseuri despre aventura poeticului, Constanța, 1999; Magna Impuritas, Constanța, 1999; Gian Paolo Pasolini. Ereticul
POPESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288932_a_290261]
-
vizibil inegală, regretul supunerii inevitabile la „marea trecere” aduce un lirism autentic: „Cocoși răniți în aripi - anii mei/ Trec îngropând sub glezne timpul sferic/ Prin vămi unde vitraliile serii / L-acoperă-n ninsori de întuneric.// Veni-vor ciocârlii să îi dezgroape / Cu bruma toamnelor mijind sub gene,/ Dar plumbii aripilor tot mai mult/ L-or afunda-n chilii subpământene.// Hei - anii mei - sirepi cu splina arsă/ În nopțile leproaselor tranșee/ Unde e oare tava cu jeratic / Să trecem iar în chiot prin lactee
RADULESCU-LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289109_a_290438]
-
Versurile din Echinocțiu liric (1969), volum publicat la un interval de douăzeci și cinci de ani față de cel de-al treilea (Moine, 1944), pun în lumină o maturizare a expresiei poetice, într-o transcriere sugestivă a tablourilor de atmosferă: „Frunze galbene cad, bruma cade/ Peste umbrele toamnei mereu./ Florile-s risipite, nomade,/ Cuvintele, fermecat minereu”; „Prietene, vinul atunci era amar/ Și Ana, Maria, nu mai erau cu noi,/ Vinul în culori de chihlimbar/ Urca neînvinse luminile prin ploi” (Era o toamnă amară). Fascinația
MORUŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
dimineață (1961), Unde e orașul de argint? (1965) sunt cărți analizabile sociologic și prea puțin estetic, cu toate că sunt departe de multe din aberațiile propagandistice ale epocii. Eroismul programatic, triumfalismul și idilismul revoluționar din epoca șantierelor socialiste, recuzita esenian-labișiană ce contamina bruma de melancolie și erotism sunt lizibile astăzi dacă nu chiar cu sarcasm, în orice caz cu circumspecție. În privința acestui trecut acționează - spune Paul Georgescu în convorbirile cu M. - „pluricazualitatea etajată”, a cărei retrospectivă nu exclude cinismul: „Mătăluță ești vegetarian”, sună
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
aristocratul adevărat”, în timp ce - în aceeași rigidă antiteză - privilegiații se lăfăie în „mocirlă”. Autorul, care incriminează și educația defectuoasă ce agravează tarele moștenite, crede în posibilitatea răscumpărării unor greșeli în cazurile când resursele profunde nu sunt viciate. Texte lozincarde, cu o brumă de referiri la evenimente istorice, sunt Lucaci în temnița de la Seghedin, Inimă de soldat, ecou al luptelor de la Plevna, Lumină nouă (1914), unde este omagiat săteanul viteaz ca un „leu paraleu” în campania din 1913, la care participă cu „voioșie
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
București, f.a.; Stropi de rouă, îngr. Nicolae Lupan și Grigore Scor, pref. Nicolae Lupan, Bruxelles, 1988; Divina zidire, București, 1993; Poemele nemuririi, pref. Tudor Nedelcea, Craiova, 1995; Șoaptele îngerilor. Poemele nemuririi, București, 2000. Repere bibliografice: Mihail Dragomirescu, „Trandafirii bătuți de brumă”, „Iarnă”, CVC, 1907, 7; Andrei Braniște, Un poet descriptiv: Vasile Militaru, RP, 1916, 275; M.G. [G. Ibrăileanu], „Stropi de rouă”, VR, 1920, 1; Al. Bilciurescu, „Cântarea neamului”, „Cinema”, 1925, 13; A. Br. [Andrei Braniște], „Stropi de rouă”, CLI, 1920, 26
MILITARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288142_a_289471]
-
face din istoria modernă o mincinoasă fără pereche. Dar toate aceste argumente absurde ale bătrînului din Sag-Harbour nu fac decît să demonstreze absurdul orgoliu al rațiunii - orgoliu cu atît mai reprobabil la unul ca el, care n-avea decît o brumă de cultură, încropită din ceea ce aflase pe mare și sub soare. Da, aceste argumente nu fac decît să dovedească orgoliul lui prostesc și necuviincios, precum și îngrozitorul, diabolicul lui duh de revoltă împotriva cuviosului cler. Căci, potrivit unui preot catolic portughez
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un camion cu materiale de construcție, am ajuns la Slobozia Mândra În lunca Oltului, Într-o zi Însorită de iarnă, la gospodăria colectivă „1907” care-și termina de zidit grajduri noi și se mândrea cu arăturile de toamnă lucitoare sub brumă. Iar acum, la Începutul lui iulie, un avion al Ministerului Agriculturii m-a purtat peste Bărăgan și partea de jos a Moldovei, aterizând pe miriști, la ariile de treier. Din toate drumurile acestea s-au născut reportaje și nuvele. Oamenii
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a invidioșilor. Pentru a sublinia polaritatea, orice susținător al Hollywoodului va putea lesne demonstra că sursa mârșăviilor se află pe coasta cealaltă, la New York. Din înălțimea disprețuitoare a zgârie-norilor, cifrele și datele se amestecă pervers doar pentru a compromite și bruma de onorabilitate (normalitate ar fi un cuvânt prea generos!) de care se bucură lumea studiourilor cinematografice. Evident că nu toți scenariștii erau plătiți - după cum scriau revistele newyorkeze - cu trei mii de dolari pe săptămână, evident că iritarea o produceau excepțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dar, totuși, chiar dacă, ceea ce etc. Ele pot da textului un nedorit aspect școlar demonstrativ. Mult mai indicat ar fi să faceți trecerea de la un aspect la altul al discursului prin detalii gestuale sau de portret: „În ochii bătrânului apare o brumă de lacrimi. Se vede că amintirea încă îl doare”. „Ridicându-se brusc de pe scaun, bătrânul deschide un sertar. Caută printre hârtii și poze risipite ceva anume” etc. Povestirea (citatul) bătrânului poate continua apoi, schimbând unghiul de atac, fără ca acest lucru
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
arhilocutor care, la limită, raportează enunțurile jurnaliștilor săi ca pe niște citate: de la trimisul nostru special”. (M. Mouillaud, J.-F. Tetu, 2003, p. 140) Virtuțile citatului se arată cu precădere în textele lungi. Folosit cu abilitate, el oferă reportajului acea brumă inspirată de autenticitate și, în plus, sparge monotonia secvențelor discursive, sincopându-le. Maica stareță a depășit de mult îndoielile și ironiile celor din sat, care o întrebau de departe: «Măicuță, ce păcate ai mai făcut la Agapia de te-au pedepsit
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]