31,862 matches
-
Acasa > Literatura > Eseuri > BUCĂȚI DIN CEEA CE SUNT!... Autor: Aga Lucia Selenity Publicat în: Ediția nr. 1678 din 05 august 2015 Toate Articolele Autorului O poveste frumoasă nu trebuie să aibă neaparat un final fericit... Povestea de azi este despre faptul că oamenii nu se
BUCĂŢI DIN CEEA CE SUNT!... de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380200_a_381529]
-
lucruri pe care le-am scris din suflet pentru suflet... Sunt părți spirituale care nu cred că vor putea fi înțelese vreodată de cei care nu au reușit să le înțeleagă până acum... Sunt bucăți din ceea ce sunt!... Referință Bibliografică: Bucăți din ceea ce sunt!... Aga Lucia Selenity : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1678, Anul V, 05 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aga Lucia Selenity : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
BUCĂŢI DIN CEEA CE SUNT!... de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380200_a_381529]
-
bătrân morocănos. Aveam sentimentul că acel bătrân locuiește în mine iar eu, prin el, voi continua să exist. În orașul din mine, cu un singur locuitor și o singură biserică, clopotele nu se trag niciodată. Dimineața, la amiază și seara bucăți de suflet se desprind din mine ca niște imagini de pe un perete scorojit. Nu sunt trist pentru că mi-am revăzut locul în care am fost cu adevărat fericit, iar Dumnezeul din mine, adică acel "cineva", îmi vorbește, îmi amintește de
AZI NOAPTE AM VORBIT CU DUMNEZEU, UN BĂTRÂN CU OCHII STICLAŢI ŞI BARBĂ ALBĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380203_a_381532]
-
n-am azi timp de pierdut?. După ce acesta ieși, se îndreptă spre scara beciului și cu un zâmbet forțat se scuză față de Vadim: - Îmi pare rău, dar rezolv problema imediat. Mă tot bate și ăsta la cap de-o bună bucată de vreme, să-i dau cu împrumut o cască de motociclist pe care o păstrez, chiar dacă, deocamdată nu-mi trebuie, iar el n-are bani să mi-o cumpere. Sper să nu se adeverească vorba aceea, că dai cu mâinile
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > S-A SPART PRIMĂVARA Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1875 din 18 februarie 2016 Toate Articolele Autorului S-a spart primăvara care încolțise în noi plumbul iernii ne apasă ca o bucată bacoviană între toamnă, moină și nori de ploaie... ciutură urât mirositoare în care verdele se ascunde neputincios S-a răzgândit primăvara să renască în noi... în loc să arunce cu-n ghiocel a folosit un cataroi Ascult neliniștea din muzica de Bach
S-A SPART PRIMĂVARA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380274_a_381603]
-
se nivelase și căușul, făcut de-a lungul timpului.”; ,,...Pământul s-a oprit la ora aceea, eu m-am prăbușit sub implozie, ca o clădire veche de care nu mai e nevoie, cărămizi sfărâmate erau aruncate peste tot, praf, moloz, bucăți din ce fusesem cândva erau chircite pe covor, fără lacrimi, fără sânge, fără respirație.”; ,,Am fost Atlas, ducând globul pământesc în spate, am fost ocnaș, am fost pe mare, într-un fund de corabie, trăgător la galere... A fost mult
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
foii, scriu năucă, neștiind de mine: ,,Te iubesc, Tu,Dor” Mă sperii de ce scriu, fac ochii mari de parcă altcineva a scris, nu eu tremur, de frig, de emoții? Mototolesc hârtia și, în fugă, mă duc să o arunc. O fac bucăți, să nu vadă nimeni oroarea sau minunea pe care am scris-o. Dar am grijă, în furia mea de o clipă, să nu rup marginea de jos. O mai deschid o dată, o citesc, un înger trece pe lângă mine, îi simt
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
mei spun că le plac sarmalele, mămăliguța și mititeii. Dar plăcinta pe care am mâncat-o aici, la ospătăria dnei prof. Ala Glăvan, nu am s-o uit niciodată. În fiecare zonă a României, când mă duc, încerc să mănânc bucate speciale din zona respectivă. Am apreciat un grad de civilizație ridicat, modul în care în restaurantele de aici din Chișinău se aduce mâncarea. Porțiile sunt structurate foarte bine. Mi-am imaginat că o să fie peste măsură și n-o să țin
„DE ROMÂNISMUL ŞI DE ROMÂNIA DE DINCOLO DE PRUT NU M-AM ÎNDOIT NICIODATĂ” [Corola-blog/BlogPost/94019_a_95311]
-
castele, feți-frumoși și Ilene Cosânzene, poate da naștere unei noi lumi, însufleți un întreg univers. Sunt convins că mulți dintre noi vor scrie despre provocarea de a scrie acest eseu sau despre provocarea de a-ți împrăștia gândurile pe o bucată de hârtie în general. Aș putea să vă spun și eu câteva lucruri despre teama de a deschide un suflet ferecat cu lacăt de argint și a lăsa să iasă un șuvoi nestăvilit de emoție în stare pură sau despre
Premiantul Taberei „ Ştefan Naciu ” [Corola-blog/BlogPost/94185_a_95477]
-
mai des din nobila băutură. Bătrânul boier era un mare iubitor de prânzuri bune du vinuri alese. Gustul său rafinat îl făcea să prețuiască tot ce era plăcut simțurilor si era mulțumit când împrejurările îl ajutau să îmbine la mese bucatele gustoase cu discuțiile interesante ale unor oaspeți învățați”. 4 Emisarii și agenții guvernelor străine primiți de domnitorul Constantin Brâncoveanu și de stolnicul Constantin Cantacuzino în casele domnești de la Cotroceni, Mogoșoaia, Potlogi etc. Aduceau cu ei știri prețioase, pe care ce
CONSTANTIN BRÂNCOVEANU (1688-1714) – un precursor al diplomaţiei secrete şi al informaţiilor [Corola-blog/BlogPost/94169_a_95461]
-
e nici faptul că președintele țării a fost din nou huiduit, de data aceasta la Țebea. Nici nu cred că-i vreo problemă, s-a învățat cu fluierăturile. O noutate mi se pare curajul omului care a aruncat cu o bucată de pîine în el. Să strici orzul pe gîște, e chiar o problemă. Întrebarea e: de unde a avut românul acela pîine, cînd populația a sărăcit, iar economia a înflorit, potrivit unor aiureli ale guvernanților! Poate privită prin lupă măritoare. Cu
RoşiaMontană teren de luptă între doi tîlhari [Corola-blog/BlogPost/94241_a_95533]
-
Nu este o decizie ușoară, căci ea nu are destui bani pentru drum. Așa încât Okino pune la cale un plan: ea apelează la ajutorul lui Yaji, un văduv sârman, care-și duce traiul de azi pe mâine meșteșugind jucării din bucăți de coca. Blând și naiv, Yaji nu poate rezista farmecelor șiretei Okino și se învoiește s-o ajute la drum. Lor li se alătură Kita, un actor ratat, prieten din copilările al lui Yaji, care spera să-și găsească de
Zilele Filmului Japonez, la Cinemateca Română [Corola-blog/BlogPost/94279_a_95571]
-
cam vulgară, dar are meritul de a fi potrivită. Condițiile plăcintei noastre constituționale, a libertăților publice, de care radicalii se bucură atâta, sunt economice; temelia liberalismului adevărat este o clasa de mijloc care produce ceva, care, puind mâna pe o bucata de piatră, îi dă o valoare înzecită și însutită de cum o avea, care face din marmură statua, din in pânzatură fină, din fier mașine, din lână postavuri. Este clasa noastră de mijloc în aceste condiții? Poate ea vorbi de interesele
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94232_a_95524]
-
fără capitalizarea ei, adică fără economie, nu există libertate. Celui care n-are nimic și nu știe să se apuce de nici un meșteșug dă-i toate libertățile posibile, tot rob e, robul nevoilor lui, robul celui dintâi care ține o bucată de pâine în mână. Nu există alt izvor de avuție decât sau munca, fie actuală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă și fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei, a pierdut
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94232_a_95524]
-
și private au fost rezultatul unei munci seculare și a unor sacrificii însemnate. Dacă exista aristocrația, cu prerogative deosebite, acestea erau compenzația muncii războinice; dacă țăranii, cari pretutindenea au fost aserviți, au izbutit în urmă a se vedea stăpâni pe bucățile lor de pământ, aceasta a fost oarecum răsplata pentru că în vremi trecute ei singuri au purtat greutatea instituțiilor: dacă partea clerică s-a bucurat de prerogative, ea a și împlinit o sarcină de cultură, pe care, în împrejurările date ale
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94232_a_95524]
-
investiției pentru că au fost aruncați bani mulți aici. Pe unul din pereți, pe o mică porțiune, puteau lasă să se vadă zidul, așa cum este pe partea exterioară, crăpat de șubrezit ce este, se poartă asta, sau într-un colț o bucată din zid surpata și împrăștiata pe jos. Ar fi fost o legatura intrinseca între exterior și interior. Principiul cauzalității nu se aplică aici pentru că în aceleași condiții, aceleași cauze produc efecte diferite. Mai mult, este vorba despre o autonomie a
FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, EP. 2 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378121_a_379450]
-
Singurătatea le afectează totalitatea însușirilor esențiale care trezesc admirație și respect. Și despre oameni putem spune că sunt asemenea zidurilor : dacă nu-i clădești cum trebuie se prăbușesc. Zidul care pornește de la marginea aleei este crăpat pe suprafețe mari, cu bucăți lipsa, și stă pregătit să se prabusască. Trebuie să ai curaj sau să fii inconștient atunci când te angajezi să pășești pe lângă acest zid care mai face și parte dintr-o clădire căreia îi susține acoperișul. Este una dintre clădirile uzinei
FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, EP. 1 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378120_a_379449]
-
Să vă spun eu, zice șoferul, el este președinte de consiliu județean și când a spus una...nu este alta. Aici nu facem politică. Așa că vă relaxați și uitați de problemele care nu vă ocolesc. Licsandru profită și comandă cinci bucăți de păstrăv, făcuți la cuptor în folie de aluminiu, cu mămăliguță, mujdei de usturoi și o sticlă de vin alb, Sauvignon, la recomandarea ospătarului, Oprița ia un suc de portocale, Victorița și șoferul câte o cafea. - Uite... care este... ocazia
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.4 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378112_a_379441]
-
Bunicul repară butoiul; E toamnă și, colo-n livadă, Se-ntrece în cânt pițigoiul. Albinele zboară prin vie; Pe-un ram o gutuie pufoasă Se-ntoarce spre soare, iar mie Îmi pare că viața-i frumoasă. Sub pomi, pe-o bucată de scară Fasolea se-ntinde uscată; E toamnă și satul în seară I-o filă de basm, fermecată ! Bunicul mă cheamă și-mi pune În mână trei prune brumate, Iar soarele-n vie apune În boabele roz, parfumate. Referință Bibliografică
E TOAMNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378209_a_379538]
-
domeniu al vieții. Se pot menționa sfaturile unui filosof, Pliniu cel Bătrân, care recomanda tratarea impotenței senile cu un amestec de usturoi și coriandru în vin roșu. In schimb în Evul Mediu, Albert Magnus sugera pentru acelaș scop ronțărirea unor bucăți prăjite din penis de lup. Rețete pentru tratamente ceva mai recente sunt interminabile, cu rezultate îndoielnice cu excepția celebrei pilule Viagra, dar și cu efecte secundare Dar ce fac bărbații americani contemporani ? Pragmatismul american este evident și în acest domeniu. După cum
AM ÎNTÂLNIT ȘI BĂRBAȚI FERICIȚI de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378252_a_379581]
-
tandre cântări într-o oază cu flori și o mie de sori... Să privim răsărituri! Ți-aș pictă fericiri, ți-aș așterne visări peste pleape. Fugar, al meu înger rebel ți-ar uită drept răvaș un sărut pătimaș și-o bucată de cer, pentru ochii tăi triști... ACUM... Cînd din trupul meu, că dintr-o casă, a plecat copilăria, Am crezut că s-a pitit în jocul de-a v-ați ascunselea și că o voi regăsi după ce îmi voi trăi
...DE DRAGOSTE... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378239_a_379568]
-
Singurătatea le afectează totalitatea însușirilor esențiale care trezesc admirație și respect. Și despre oameni putem spune că sunt asemenea zidurilor : dacă nu-i clădești cum trebuie se prăbușesc. Zidul care pornește de la marginea aleei este crăpat pe suprafețe mari, cu bucăți lipsa, și stă pregătit să se prabusască. Trebuie să ai curaj sau să fii inconștient atunci când te angajezi să pășești pe lângă acest zid care mai face și parte dintr-o clădire căreia îi susține acoperișul. Este una dintre clădirile uzinei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
Singurătatea le afectează totalitatea însușirilor esențiale care trezesc admirație și respect.Si despre oameni putem spune că sunt asemenea zidurilor : dacă nu-i clădești cum trebuie se prabușesc.Zidul care pornește de la marginea aleei este crăpat pe suprafețe mari, cu bucăți lipsa, și stă pregătit să se prabusască. Trebuie să ai curaj sau să fii inconștient atunci când te angajezi să pășești pe lângă acest zid care mai face și parte dintr-o clădire căreia îi susține acoperișul. Este una dintre clădirile uzinei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
avem nevoie de hrană atât trupeasca cât și spirituală, și doar prin dragoste față de Dumnezeu și cele sfinte vom reuși să parcurgem drumul plin de încercări al vieții. Duminică a continuat prin tradiționalul picnic din care nu au lipsit delicioasele bucate românești pregătite cu dragoste și mult talent de gospodinele din parohia noastră. Mititei, sarmale, frigărui, langosi, si plăcinte, stropite din plin cu vin și voie-bună au deschis apetitul și pofta de voie bună pentru toți cei prezenți. Picnicul a fost
SĂ VINĂ PRIMĂVARA!! de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378295_a_379624]
-
merita să poarte acest nume - își încetase cu totul existența. 1.1. Exilul între vocație și destin Și totuși suflul autentic - implicit - al literaturii române, în dimensiunile de continuitate cu fenomenul culturii noastre interbelice va supraviețui. Dar, pentru o bună bucată de vreme, el își va datora supraviețuirea exclusiv voinței, creativității și tăriei interioare a celor aflați în exil. Înțelegând dimensiunile și consecințele grave, letale ce se prefigurau dincolo de această sincopă impusă culturii românești, puținii scriitori aflați în străinătate au avut
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]