1,895 matches
-
scoase de pe umăr poșeta, îi desfăcu fermoarul și dădu la iveală un portofel din piele. Comandară o salată de fructe Exotic mare, cîte o felie de Diplomat și două sticluțe de Coca-Cola. Își luară singure paharele, șervețelele și lingurițele de pe bufet, și se așezară la o măsuță într-un colț. Ce bine era că în sfîrșit puteau să discute nederanjate de nimeni, să-și amintească de vremurile bune, cînd viața mai era încă de trăit. Dacă cineva le-ar fi spus
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
În puțul liftului. Ea Încuviință din cap În tăcere și Își suflecă mânecile. Sus, la același nivel cu ușa principală, era și mai multă mizerie. În spatele recepției erau sertare goale, al căror conținut zăcea pe covorul rărit. Ușile de la fiecare bufet erau smulse din țâțâni. Mi-a amintit de dezordinea din apartamentul lui Goering din Derfflingerstrasse. Cele mai multe dintre scândurile podelelor din dormitoare fuseseră scoase și unele dintre șemineuri purtau urma faptului că fuseseră Încercate cu o mătură. Am intrat apoi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de cei doi ochi reci, albaștri, care se mutau de la Inge la mine de parcă urmăreau o minge de ping-pong. Așteptați aici o clipă, vă rog. Când ne-a lăsat singuri În hol, Inge mi-a arătat cu degetul În direcția bufetului, deasupra căruia erau agățate nu unul, ci trei afișe cu Führerul, și zâmbi. Nu s-ar părea că-și asumă vreun risc când vine vorba de loialitatea lor. Păi, nu știi? Sunt la ofertă specială la magazinul Woolworth’s. Cumperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cu un soi de scârbă neglijentă și un amestec de mândrie și iritare. Nu aveam nici un chef să ating scutul cu țepi În care se Învelise solitarul-monden. În seara cu pricina nu mai era vorba, Însă, de un party cu bufet și multă lume, În care fiecare trecea doar pentru câteva secunde pe lângă fiecare, În drum spre nicăieri. Era dinner. Invitații, vreo opt, cred, plasați În jurul aceleiași mese rotunde. Convorbirea Își muta, democratic, centrul spre fiecare dintre participanți. Nu Îmi aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Înăuntru, o cutie de somnifere. Cu grijă, Shang-guang apasă marginea gârtiei. O împăturește în forma unui diamant. Apoi o presează înainte de a o arunca în coșul de gunoi de sub masă. Se duce la bucătărie ținând în mână bolul. Scoate din bufet un pahar și o sticlă pe jumătate goală de shaoju și amestecă băutura cu pastilele. Amestecă și pisează, fără să se grăbească. După aceea se duce înapoi în dormitor și face din nou patul. Netezește fiecare cută a așternutului. Scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
un timp, observă un firicel de sânge care i se prelingea pe degetul arătător, acolo unde-și mușcase cuticula. Se pomeni că se ridică și că se repede la baie, unde vomită. Mai târziu, mâncă ceva cald și lipicios de la bufetul spitalului. La un moment dat stătu pe una dintre scările alea pe jumătate terminate, care ar trebui văzute doar în caz de incendiu și sună la Sioux City, uriașa companie de computere și produse electronice, unde ea lucra la relațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai mică. Ea era cine era; el va fi nevoit să înțeleagă asta, pe măsură ce i se limpezeau lucrurile. Luă situația așa cum îi spuseseră terapeuții, pas mărunt după pas mărunt. Lucră cu Mark, fără să forțeze lucrurile. Îl duse jos, la bufet. Îi răspunse la întrebările lui bizare. Îi cumpără cele două reviste preferate despre camioane. Îi încurajă și îi împrospătă amintirile, cu aluzii vagi la istoria familiei. Dar trebuia să simuleze că nu știa prea multe despre el. Încercase o dată sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Dar tu mi-ai zis că pe tine te-au lăsat. Nu se leagă, nu-i așa? Ea clătină din cap, capitulând în fața legilor lumii lui. — Nu, Mark. Într-adevăr nu se leagă. O oră, cât dură ședința, stătu la bufetul spitalului, calculând gradul în care se autoiluziona. Terapia nu-l ajuta cu nimic. Ea se agăța de știința medicală așa cum mama ei se agăța de Apocalipsă. Asigurările științifice ale lui Weber păruseră atât de raționale. Dar până la urmă, și Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spiritual, că-și reîncarcă bateriile, că face tabula rasa. Mesajele din camera lui îl îndemnau în continuare să se milostivească de prosop și să salveze lumea. Așa făcu și se duse la culcare ciudat de liniștit. Se trezi revigorat. La bufetul de la micul dejun - o abundență sănătoasă de Midwest, cu trei feluri de cârnați - realiză brusc că scrisul lui n-ar fi trebuit să devină niciodată altceva decât o meditație intimă, un ritual zilnic pentru el și câțiva prieteni. Putea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
profite în nici un fel de pe urma vizitei. De fapt, toată deplasarea îl costase o grămadă de timp și de bani. Dar încă nu-i venea să plece. Încă nu era chit cu Mark. Se întoarse la hotel, luă la repezeală de la bufet un obiect ce părea să fie pentru micul dejun, se urcă în mașina închiriată și plecă spre Farview. La trei kilometri de oraș, pe un câmp, trecu pe lângă o combină verde și masivă ca un brontozaur, care făcea ravagii printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Bucătăria are un serviciu pentru o singură persoană și o colecție jerpelită de tigăi strâmbe și borcane de gem. Masa și scaunele din camera din față trebuie să fi fost cumpărate la licitație. O carpetă ovală și perdele croșetate. Un bufet rustic, masiv și vechi, din lemn de stejar, și un birou din același set. Deasupra biroului, lipită de perete, e o notiță uzată, scrisă cu cerneală: „Deși nu ridic mâna asupra-mi, sunt propriul meu Călău 1“. Pe birou e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe care femeile și le agățau de umăr. Aceste genți făceau adevărate minuni. Din ele femeile scoteau ca prin farmec tot felul de lucruri și în ele dispăreau tot felul de lucruri. O gustare, dulciuri, bani pentru o înghețată la bufetul din sat, caseta cu muzică pe care din păcate o uitaseși acasă, cărți, gumă de mestecat, hârtie igienică. Pe toate le dădea la iveală mama din geantă, în chip miraculos, de parcă am fi fost în Las Vegas. Mai întâi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de stejari, treieră aerul care i-a adormit pe toți. Țes pânze păianjenii și se apropie Sfintele Paști. Lumini firave vor umbla pâlpâinde pe străzi. În seara de Înviere, la liceu, se organizează În sala de sport o reuniune cu bufet și dans. Te vei duce precis, după ce vei aprinde lumânarea la o biserică de pe strada Petre Ghergheleasa. Cât despre personajul rătăcit, rămâne așa cum este. Neștiut și anonim. Într-un oraș cuprins etern de vijelie. Unde pământuri se macină zvârcolindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de țigări extrafine. Lux fără filtru. Cinci la leu. Prin nămeți, Înaintează spre casă, tatăl tău. E bucuros de montarea telefonului și cu această ocazie se pare că a băut o halbă În plus stând de vorbă cu prietenii la bufetul Orzari. Beau bărbații bere și iarna. Cu rom și coniac. Mănâncă mici, momițe și rinichi iar la vioară le zice un țigan că: „Pe lângă plopii fără soț / Adesea am trecut/ Mă cunoșteau vecinii toți / Tu nu m-ai cunsocut” și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ziar Steagul Roșu vechi, din vremea când echipa Steaua se numea C.C.A. și a făcut un turneu În Anglia. Meci nul cu Arsenal. Cu banii economisiți de la tramvai, taică-tu mai completează și Își cumpără un rom mic de la Bufetul talciocului, iar tu te alegi, pentru numai cincizeci de bani, cu un fascicol din colecția științifico-fantastică, care Îți lipsea, Hiperboloidul inginerului Garin. Bufetul este la capătul străduței Înguste, care se deschide spre Cimitirul Izvorul Nou, puhoi de lume se bulucește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Arsenal. Cu banii economisiți de la tramvai, taică-tu mai completează și Își cumpără un rom mic de la Bufetul talciocului, iar tu te alegi, pentru numai cincizeci de bani, cu un fascicol din colecția științifico-fantastică, care Îți lipsea, Hiperboloidul inginerului Garin. Bufetul este la capătul străduței Înguste, care se deschide spre Cimitirul Izvorul Nou, puhoi de lume se bulucește, unii pleacă, alții vin, iar printre ei, un milițian călare bagă În sperieți o țigancă care vinde semințe și, de spaima lui, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să faci și ce să faci. Treci Întâi prin satul copilăriei tale și de acolo, mai departe, spre Simeria. Într-o dimineață friguroasă de septembrie În gara Subcetate, ce nume frumos, mănânci niște chiftele calde și bei o bere la bufet. Seara ajungi În comuna Pui, undeva lângă Ohaba de sub piatră și ceri ajutor unui prieten să-ți pună o vorbă bună la Petroșani, la mină. Cobori cu puțul În adâncuri, ți-au promis ceva pe la Protecția Muncii, Însă o spaimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de apropiate. —E poza mea preferată, spuse Alfie înduioșat. Am mai găsit una în care Alfie o ținea protector pe după umeri pe soția lui. Îmi place asta. Ea pare atât de în siguranță și de fericită. —Cea de acolo, de pe bufet, e cea mai recentă, cu Katie și nepoții mei. Am luat-o în mână. Era o poză clasică cu turiști în fața Ayer’s Rock. Femeia era drăguță, dar foarte slabă. Mi-am imaginat că bărbatul de lângă ea era soțul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
-o cât am fost eu în Selsey cu Ed. Deci el încerca să pună la loc fragmentele vieții noastre, în timp ce eu o demontam voioasă. Chiar în momentul în care eu eram sigură că îl voi părăsi, el probabil stătea în fața bufetului din bucătărie, amestecând cănile mele de cafea cu prăjitorul lui de pâine, crezând că fiecare obiect pus la loc va repara un fragment din relația noastră sfărâmată. M-am așezat, încă amețită că mă mișcam prea repede. Am sorbit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
-tău“, mi-a mărturisit ea, și asta nu o dată. Ajunsesem să mă-ntreb uneori ce viață am fi avut eu și cu mama într-o asemenea eventualitate, iar asta se-ntâmpla, invariabil, atunci când tata ne scotea să luăm cina la bufetul din colț. Priveam în jur și-mi ziceam: „Noi am fi făcut tot muștarul ăsta“. Cred că și ea se gândea cam la același lucru. Se-ndoapă cu cartofi-pai, zice ea așezându-se pe un taburet să-și Plângă Amarul o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-o cu ziare; a șters, bineînțeles, și praful; e de prisos să mai adaug că a dat cu aspiratorul; a strâns masa și a spălat vasele după prânz și (cu ajutorul meu modest și drăgălaș) le-a pus la loc în bufetul milhiks din cămară - toate astea fluierând întreaga dimineață, veselă ca un canar, un cântecel fără melodie, plin de vigoare și bucurie, de inimă ușoară și mulțumire de sine. În timp ce eu îi desenez ceva cu creionul, ea face un duș - iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Bucătăria, o încăpere intimă și confortabilă, arată că aparține unor oameni destul de înstăriți, chiar dacă nu foarte bogați. Vesela și vasele de gătit, așezate în rafturi speciale, bine fixate pe pereții bleu pal, strălucesc de curate ce sunt. Numeroasele dulapuri și bufete sunt aranjate foarte practic, astfel încât și cea mai mofturoasă bucătăreasă să aibă la îndemână toate ustensilele necesare gătitului. În centrul camerei, o masă obișnuită, lungă și dreptunghiulară, este încadrată de scaune unde pot sta lejer până într-o duzină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o mamă de bătaie cu chimirul ăsta al meu în fața camerelor de luat vederi!” Câteva săptămâni după aceea Lumânărescu și cu liderul politic în cauză fuseseră văzuți cinstind frățește pahare cu șampanie și debitându-și reciproc bancuri cu milițieni la bufetul Senatului. Atâta vreme cât Bart scrisese împotriva politicienilor și a oamenilor de afaceri cu care Lumânărescu nu stabilise încă relații de amiciție, totul fusese în perfectă regulă. Patronul de ziare pe cale de a se transforma în mogul de calibru mare îl ținuse
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
da’ e un înger de cumințenie. Uite, mam, continuă ea, v-am adus pijamale, halate, papuci, jucării, ce-am mai crezut eu și Sabina că aveți nevoie. Uite, aici ai portofelul, ne-am uitat și ai bani, aveți jos un bufet și un aparat de cafea. Telefonul și încărcătorul tău. Am vorbit cu tanti Sabina, care a vorbit cu soțul ei, care s-au sfătuit împreună cum să te ajute, deci stau amândoi cu mine până când veniți voi acasă! Venise și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
al mâinii drepte. - Tot eu... - Sper că ai folosit toate mijloacele moderne acolo..., și făcu un gest evaziv spre direcția w.c.-ului. - Mda, totu-i acum în regulă. - Și ?... - Doresc să vorbesc ceva cu primul.Vezi că-i jos, la bufet, îmi răspunse tot fără să se uite la mine și aruncând o privire admirativă buclucașei unghii, așa, dintr-o parte și de la o distanță apreciabilă. - Sărut mâna, stimabilo, îi spusei în loc de adio. - Ia te rog, nu umbla cu termeni de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]