1,882 matches
-
trecuseră aproape trei ani de la moartea tatălui Doinei. Fidelitatea ei de minunată Antigonă rămăsese însă, a rămas până azi, neclintită. * O condusesem pe Doina până acasă, după care, ca să-mi adun forțele pentru întoarcere, am făcut un scurt popas la bufetul din centrul Snagovului, unde, fără grabă, în liniște, am băut o sticlă de bere, călător ostenit, dar cu sufletul împăcat, senin. Era o seară de sfârșit de martie, caldă și ploioasă. Apoi am pornit-o la drum, călcând, din cauza întunericului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
obținute fie pe calea undelor, de exact acele voci apropiate, prietenoase, simpatice, cumva complice, atât de deosebite de cele ale actorilor de pe scenă. * Eram foarte beat când am aflat că a murit Tudor Vianu. Trăsesem un chef la Snagov, la bufetul din centru, cu niște prieteni, care veniseră cu mașina să mă ia de la Gruiu, unde mai funcționam ca profesor, și, în drum spre București, ne-am oprit, după cum fusese planificat, să mâncăm și să bem „ceva”. Acest „ceva” s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
creștină”. „N-ar fi trebuit să spuneți invers, părinte, « o bună creștină (mai întâi) și (apoi) o bună româncă...», obiectez eu. În gând, doar mental, firește. * Prietenul nostru comun îmi povestește (sunt mulți ani de atunci): într-o zi, la bufetul restaurantului Uniunii Scriitorilor s-au pus în vânzare chifteluțe proaspete și ieftine. Când i-a venit rândul să comande, nesinchisindu-se, cu tupeul său obișnuit, de cei din spatele lui, strălucitul poet, bun familist, a cerut 40 de bucăți, epuizând stocul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Coada s-a destrămat, dezamăgită, dar fără a îndrăzni să protesteze. După această întâmplare memorabilă, mozartianul poet, mare amator de chifteluțe, a scos alte excelente cărți, a avut alte lăudabile atitudini. Degeaba! Impresia lăsată de gestul lui de atunci, de la bufet, de mitocan apucător, de acea manifestare de măruntă rapacitate obraznică a rămas cea mai puternică. * Nichita era capabil, ca să citez dintr-un alt poet, de o delicatețe infinită. Aflându-se, într-o zi, în faimosul „acvariu”, fostul mini-bar din Piața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Mataman și Filip Cebotarenco. Ce să facem? Un bal De la idee la fapte, multă hârtie și mișcare de mesageri. Am trimis veste în toate satele din jur.De la Bolgrad am adus prăjituri, mezeluri și tot ce trebuie pentru un bufet. Vinul l-am luat de la Zahanade și Zoporoșcenko, podgoreni de vază. Orchestra, poate atracția principală, am antamat-o de la Bolgrad. Important era că evenimentul pusese pe jar toată suflarea satului. Două săli de clasă au devenit săli de dans
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Orchestra, poate atracția principală, am antamat-o de la Bolgrad. Important era că evenimentul pusese pe jar toată suflarea satului. Două săli de clasă au devenit săli de dans, feeric luminate cu două petromaxuri, iar sala noastră de bucătărie devenise Bufetul. și-a venit ziua. Garda de onoare la primirea musafirilor erau fetele și băieții din sat, bucuroși că vor dansa în public. O atmosferă sărbătorească în care, oarecum inutili, se încadrau jandarmii trimiși pentru ordine de șeful de post. Autoritățile
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
pentru a ne încălzi și când trenul oprea în gara orașului reședință de județ eram aproape fericiți. Din gară alergam până în centru pentru a ne încălzi, atenți totuși la gheața de pe trotuare. În sala unde se ținea instruirea era cald. Bufetele cu gustări și cafea fierbinte ne așteptau pentru a ne potoli foamea, dar și pentru a putea rezista ore în șir la instruirile plictisitoare de transmitere de sarcini. Trezirea de la ora patru, frigul din tren și din gară se transformau
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
listei, motiv pentru care puteam dormi oarecum liniștiți. Deși eram criticați pentru orice la aceste instruiri, ne bucuram de venirea în capitala de județ. Cazarea și masa la hotelul partidului erau bune, iar la plecare aveam voie să cumpărăm de la bufet câte un baton, două, de salam de vară, 62 uneori câte o ciocolată sau, dacă veneai cu o sticlă de țuică de la comună, puteai cumpăra cafea boabe, țigări BT sau o cutie de ness. Pe lângă acestea, aveam ocazia să ne
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pe care să o folosești mata. În acea zi, în clădirea Consiliului Județean, în spatele ușilor de la birouri, mă întâmpinau numai figuri zâmbitoare. Ajunsă în gară, mă încerca părerea de rău că nu am cerut primului secretar și niște cafea de la bufetul din incinta Consiliului Județean, unde se găsea tot ce lipsea din magazine, dar nu primeam nimic decât cu aprobarea primului secretar. Ar fi trebuit să învăț multe în acea zi despre relația mea cu cei din Palat! Din păcate, odată
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
se servea destul de târziu. Cele trei zile erau plictisitoare, monotone și lungi. Te luptai cu somnul și îți ascundeai căscatul. Careul de rebus, somnul sau schimbul de bilețele erau preocupări destul de frecvente. Singurele momente dorite erau pauzele în care, la bufetul bogat asortat de pe holuri, serveam gustări, beam cafea naturală și fumam câte o țigară, timp în care discutam cu șefii sau cu omologii noștri din alte comune. Primarii mai vechi veneau cu mașinile personale și aduceau șefilor multe plocoane, în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
din alte comune. Primarii mai vechi veneau cu mașinile personale și aduceau șefilor multe plocoane, în mod deosebit produse alimentare și țuică. Aceștia erau tratați cu mult respect și nu erau criticați în plen niciodată. Cel mai tânjit loc era bufetul de la subsolul Consiliului Județean, loc magic de unde puteai cumpăra orice, dacă aveai aprobare scrisă de la unul dintre mai marii județului sau dacă aveai în servietă o sticlă, două de țuică tare de prune, „moneda forte” deschizătoare de uși și de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Casa de Cultură, unde ni se oferea gratuit un spectacol de teatru, un concert sau un spectacol de divertisment. Dar bucuria cea mai mare era când, în ultima zi, care era și cea mai scurtă, secretarul Țăpoi ne invita la bufet unde, pe bază de tabel, cu semnătură, primeam câte două suluri de salam de vară. Când ieșeam în piațeta din fața clădirii grupuri, grupuri, fericiți cu salamurile învelite în hârtie de pergament, oamenii se opreau în loc. Mirosea după noi a salam
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Săru mâna, mama, mi-a spus încet! Ce-i cu tine, ești bolnav? De ce nu ai făcut focul? N-am putut! Peste câteva minute focul ardea vesel în sobă, iar masa s-a umplut cu bunătățile aduse de la București, de la bufetul Academiei. Nu vrei să mănânci?, l-am întrebat mirată că nu se dă jos din pat. Nu mănânc! 154 Măi mamă, ce-i cu tine ? L-am întrebat, apucându-l de mână. Abia atunci am văzut că era fierbinte. Cred
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
aduceți și geanta, i-am spus timid. Nu mi-a răspuns. Cantina unde se lua masa era foarte mare, dar puțini studenți mâncau aici. Bonurile de masă se cumpărau. Erau ieftine, și mâncarea bună. Cei mai mulți însă mergeau la cele două bufete elegante unde, contra unei sume nu prea mari, se putea servi grătar cu cartofi și cu salată, o băutură și o cafea cu ciocolată, frișcă, ori prăjituri. La bufete era mereu aglomerat datorită mirosului irezistibil de grătar și de cafea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Erau ieftine, și mâncarea bună. Cei mai mulți însă mergeau la cele două bufete elegante unde, contra unei sume nu prea mari, se putea servi grătar cu cartofi și cu salată, o băutură și o cafea cu ciocolată, frișcă, ori prăjituri. La bufete era mereu aglomerat datorită mirosului irezistibil de grătar și de cafea naturală. Am gustat ceva în picioare, am băut o cafea și am alergat pe holurile nesfârșite în căutarea cabinetului profesorului de filosofie. O frenezie ciudată pusese stăpânire pe mine
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
la el. Măi, omule, tu dai tot din casă! Mai lasă și pe altă dată! Curtea lor era plină de păsări. Pe soba din bucătărie erau oale de lut, cu lapte pus la prins, iar în odaia cea curată, pe bufet, stăteau aliniate zeci de borcane cu dulcețuri felurite din care îmi dădea să gust. Îmi punea și în lada șaretei câte un borcan, două. Mă întorceam pe același drum. Mă opream în același loc și mai priveam odată satul acela
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
trebuia păstrată de ambele "Părți". La paradele militare prilejuite de diverse aniversări, cu ocazia zilei naționale, Corpul diplomatic era prezent, acestea fiind și ocazii de a mai discuta cu înaltele autorități militare. Recepțiile erau organizate cu fast și rafinament, cu bufete "de 5 stele", unde nu lipseau langustele și homarii și minunatele vinuri chiliene, ca și programele de dansuri și cântece populare. La astfel de manifestări Pinochet și ceilalți generali, însoțiți de directorul Direcției protocol din MRE, se apropia de unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
din clădirea mare și două săli de la parterul clădirii administrative, unde funcționa dispensarul medical. Am obținut un transfer de paturi și de lenjerie și am putut amenaja circa 60 de locuri de cazare pentru studenți. În incinta Stațiunii funcționa un bufet, așa că se putea servi și masa. Pentru a asigura condiții de spălare au fost improvizate niște dușuri afară, așa că am reușit ca în iunie 1990 să organizăm prima practică biologică, deși SERUN-ul și celelalte instituții continuau să funcționeze. La
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
mers la Agigea, am analizat situația creată și au fost apoi gândite măsurile de salvare. Până în iunie 1991 au fost făcute reparații generale. Au fost înlocuite instalațiile sanitare, rețeaua de apă și rețeaua electrică și au fost igienizate toate camerele. Bufetul de la parter a fost transformat în bucătărie și sală de mese, iar unele camere au fost amenajate ca laboratoare. La 29 iunie 1991 a fost făcută deschiderea oficială a Stațiunii. A fost reluată practica studenților biologi, ecologi și geografi în
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
aplica peste hotare. Nota pitorească a acestor ricevimenti era dată de un figurant în ținută imaculată și cu o bonetă monumentală, apariție albă care nu avea pretenția să amintească pe aceea a suveranului Pontifice, ci de a prezida în spatele unui bufet bine garnisit la împărțirea mîncărurilor, operă a geniului său de bucătar. În momentul în care negocierile purtate în secret au dus la reconcilerea Vaticanului cu Quirinal-ul, bucuria și ușurarea din masa oamenilor de rînd n-au fost împărtășite cu tot
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
achitarea colonialelor luate de un căpitan pe datorie. Zgomotul școalei este evocat, prin antiteză, prin curtea părăsită în vacanță, monotonia unui oraș de provincie, prin reclama purtată de un om prin grădina publică: "Domnilor, astăzi este înghețată de vanilie la Bufet". G. GOȘBUC Prin G. Coșbuc (1866-1918) din Hordou, lângă Năsăud, trecând peste ceea ce în copioasa lui producție e simplă comandă literară, banalizată prin școală, se instaurează un romantism al idilicului rural, mai bine zis tribal, exprimat printr-un lirism obiectiv
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de-aiește, foști miniștri, bătrâni, și i-o trimes cu Însoțitor până acasă, În București. Și-apoi noi la Dej am schimbat trenul... Și a venit acolo un fost maistru civil din fabrică, Berciu, și el ne-o dus la un bufet, și la fiecare câți am fost ne-o plătit câte-un cincizeci de rom. El o fost băiat bun, maistru civil, da’ și dintre maiștri civili o fost răi. Da’ aista o fost foarte cumsecade. Când m-am Întors acasă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
autobuzele de la Școala de Ofițeri, care era spre Olănești... Am coborât și toți: „Bă, care dai o țuică?”. Eram Înainte de masă și o țuică era trei lei. Unu’: „Io am doi lei”... Altu’: „Am cinci lei”... Am intrat la un bufet Într-o sală mai curată și ne-am pus de am băut câte o țuică. După prima țuică: „Bă, io ma’ am doi lei!”. Altu’: „Ma’ am trei lei!”. (râde - n.n.) Hai să mai bem un rând. Și-am mai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
toți liberalii, cari erau în opoziție pe vremea aceea; aci se punea țara la cale. Cafeneaua, cu două biliarde și cu o altă sală în fund, unde se jucau ta blele și nesfârșitele partide de domino, era alăturată cofetăriei. La bufet trona șeful cofetar dl. Ilie, iar marcher era un grec foarte înalt, cam bătrân, cunoscut de toți Bucureștii. Obișnuiții îl porecliseră: Manafu, numele lui era Iani. Fialkovsky nu mai era o cafenea, ci ajunsese o adevărată instituție. La Fialkovsky juca
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
degajat, cu toate că-mi luam aere de Don Juan rafinat, măsculițele experimentate m au cunoscut, dintr-o ochire, că sunt agea miu. Două măști în domino negru m-au luat în primire și cu toate împotrivirile mele, m-au dus la bufet și m-au silit să le plătesc un cornet de bomboane. Costa 4 lei. Am plecat, dar m-am reîntors auzindu-mi numele chemat de un camarad. În dosul galantarului măsculița mea schimba, cu unul din chelneri, cornetul în contra 2
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]