KorAP: Find »[drukola/base=bulgar & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...53 54 55 ...286 >

7,134 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

spre sud, până la Munții Haemus, la vest, până la hotarele "Avariei", adică râul Isker (Timoc), la est, până la Marea Neagră (dar fără orașele Varna, Mesembria și Anchialos ce aparțineau bizantinilor), iar la nord până la Dunăre. Până la începutul secolului al IX-lea, statul bulgar nu a înglobat nici un teritoriu situat la nord de Dunăre-nu există nici o dovadă în acest sens. În tratatul cu Bizanțul, din 681, nu se menționa cedarea nici unui teritoriu, ceea ce înseamnă că împăratul bizantin recunoștea bulgarilor numai dreptul de "foederati", teritoriul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
hotarului Imperiului.15 Hanul Tervel (700-721) a obținut succese în relațiile cu Bizanțul și în consolidarea noii formațiuni politice statale. În urma ajutorului acordat împăratului Justinian II, el a fost răsplătit cu noi teritorii și cu titlul de caesar (în limba bulgară, "țar"). Dar, în a doua jumătate a secolului al VIII-lea, statul bulgar a slăbit din cauza luptelor interne. În timpul lui Krum (803-814), țaratul ajunge la o mare întindere teritorială. În relații bune cu Imperiul, el și-a îndreptat atenția spre

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și în consolidarea noii formațiuni politice statale. În urma ajutorului acordat împăratului Justinian II, el a fost răsplătit cu noi teritorii și cu titlul de caesar (în limba bulgară, "țar"). Dar, în a doua jumătate a secolului al VIII-lea, statul bulgar a slăbit din cauza luptelor interne. În timpul lui Krum (803-814), țaratul ajunge la o mare întindere teritorială. În relații bune cu Imperiul, el și-a îndreptat atenția spre frontiera de nord-vest, unde după distrugerea ultimelor rămășițe ale avarilor, în 803, și-

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
întărirea bulgarilor provoca neliniște la Bizanț deoarece ei stăpâneau acum o parte din vechea cale comercială de uscat, care lega apusul de răsăritul Europei, prin Belgrad, Niș, Sofia, Constantinopol. Astfel, în 807, împăratul Nicephor a organizat o expediție împotriva statului bulgar și, în 809, armata lui Krum a asediat și dărâmat Serdica (Sofia), care apoi va fi ocupată definitiv de bulgari. În 813, Krum a asediat Adrianopol și a deportat 10-40.000 de locuitori bizantini, pe care i-a așezat în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ocupată definitiv de bulgari. În 813, Krum a asediat Adrianopol și a deportat 10-40.000 de locuitori bizantini, pe care i-a așezat în "Bulgaria de dincolo de Dunăre". În tot cursul secolului al IX-lea și până la venirea pecenegilor, statul bulgar a exercitat o dominație nominală la nord de Dunăre. Cei surghiuniți în nordul Dunării au rămas aici până în vremea împăratului Teofil, când Bizanțul a trimis corăbii și, cu toată împotrivirea bulgarilor și ungurilor, au fost îmbarcați și aduși în Imperiu

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Deportarea efectuată de bulgari în scopul lucrării pământului a fost înfăptuită în sudul Moldovei, într-o regiune apropiată de gurile Dunării, unde populația era redusă din cauza repetatelor invazii barbare. Omurtag (814-841), fiul și urmașul lui Krum, ajutat de aristocrația militară bulgară, a continuat politica de război și expansiune, dar a încheiat un tratat de pace cu Bizanțul.16 De la începutul secolului al VIII-lea și până la mijlocul celui de-al IX-lea, asistăm la slavizarea lentă a bulgarilor. Cronicile bizantine fac

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
al IX-lea, asistăm la slavizarea lentă a bulgarilor. Cronicile bizantine fac deosebire, până în secolul al IX-lea, între slavi și bulgari ca elemente etnice. Bulgarii propriu-ziși alcătuiau elita dominatoare, puțin numeroasă, cu rol militar și politic în noul stat bulgar. În aceeași perioadă, se produce feudalizarea societății bulgare, cele două categorii sociale principale erau aristocrația nobilii (boierii) și țăranii liberi organizați în obști teritoriale. Războaiele și anexiunile teritoriale au dus la ruinarea țărănimii și căderea ei în stare de dependență

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
bulgarilor. Cronicile bizantine fac deosebire, până în secolul al IX-lea, între slavi și bulgari ca elemente etnice. Bulgarii propriu-ziși alcătuiau elita dominatoare, puțin numeroasă, cu rol militar și politic în noul stat bulgar. În aceeași perioadă, se produce feudalizarea societății bulgare, cele două categorii sociale principale erau aristocrația nobilii (boierii) și țăranii liberi organizați în obști teritoriale. Războaiele și anexiunile teritoriale au dus la ruinarea țărănimii și căderea ei în stare de dependență față de de nobilime, care și-a sporit proprietățile

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ruinarea țărănimii și căderea ei în stare de dependență față de de nobilime, care și-a sporit proprietățile și puterea politică. În urma războaielor, s-a adăugat o categorie nouă, robii, care proveneau dintre prizonierii de război. Să mai precizăm că statul bulgar condus de hani n-a bătut monedă, n-a folosit intens moneda în relațiile comerciale-aceasta a avut circulație redusă. Adoptarea creștinismului de către bulgari a dus la necesitatea alcătuirii unui alfabet propriu-alfabetul chirilic. Clement și Naum, discipolii lui Chiril și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
creștinismului de către bulgari a dus la necesitatea alcătuirii unui alfabet propriu-alfabetul chirilic. Clement și Naum, discipolii lui Chiril și Metodiu, au alcătuit scrierea chirilică în Bulgaria, care s-a răspândit și la alte popoare slave și la români.17 Statul bulgar a atins apogeul sub Simeon (893-927), fiul lui Boris, cînd acesta a cunoscut cea mai mare întindere teritorială și înflorire economică și culturală. Bizanțul a exercitat o influență puternică asupra culturii bulgare. În politica externă, țarul Simeon s-a angajat

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
alte popoare slave și la români.17 Statul bulgar a atins apogeul sub Simeon (893-927), fiul lui Boris, cînd acesta a cunoscut cea mai mare întindere teritorială și înflorire economică și culturală. Bizanțul a exercitat o influență puternică asupra culturii bulgare. În politica externă, țarul Simeon s-a angajat în războaie cu bizantinii și sârbii. Dar încă sub domnia lui Petru, fiul și urmașul lui Simeon, a început decăderea statului bulgar, care în cele din urmă avea să fie ocupat și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și culturală. Bizanțul a exercitat o influență puternică asupra culturii bulgare. În politica externă, țarul Simeon s-a angajat în războaie cu bizantinii și sârbii. Dar încă sub domnia lui Petru, fiul și urmașul lui Simeon, a început decăderea statului bulgar, care în cele din urmă avea să fie ocupat și apoi desființat de către bizantini, mai întâi partea de est (971), apoi cea de apus (1018). Statul bulgar va renaște abia la sfârșitul secolului al XII-lea, în 1185-1186, ca țarat

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
sub domnia lui Petru, fiul și urmașul lui Simeon, a început decăderea statului bulgar, care în cele din urmă avea să fie ocupat și apoi desființat de către bizantini, mai întâi partea de est (971), apoi cea de apus (1018). Statul bulgar va renaște abia la sfârșitul secolului al XII-lea, în 1185-1186, ca țarat vlaho-bulgar. Însă trebuie să precizăm că prăbușirea statului se datorește și situației interne. Relațiile feudale au influențat împărțirea societății bulgare în două categorii opuse: boierimea și țărănimea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
971), apoi cea de apus (1018). Statul bulgar va renaște abia la sfârșitul secolului al XII-lea, în 1185-1186, ca țarat vlaho-bulgar. Însă trebuie să precizăm că prăbușirea statului se datorește și situației interne. Relațiile feudale au influențat împărțirea societății bulgare în două categorii opuse: boierimea și țărănimea aservită. Înrăutățirea situației sociale a țărănimii și stăpânirea străină (bizantină) au dus la un climat de nemulțumire, de revoltă socială și haos, ceea ce a generat în Bulgaria o credință dualistă bogomilismul. Aceasta era

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
feudale.18 Legăturile strânse între români și slavi, între nordul și sudul Dunării au influențat evoluția socială și culturală a românilor, instituirea relațiilor feudale la locuitorii din nord. Este semnificativă pătrunderea în limba română a termenului "boliar" (boier) din limba bulgară și a unor cuvinte ca jupan (jupân), slugă ș.a. Această influență explică și introducerea limbii slave vechi-"slava bisericească" sau "vechea bulgară" în liturghia bisericii ortodoxe române și în cancelaria domnească a statelor medievale românești. Astfel, liturghia, tradusă în limba

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
fiind solicitat de bulgari în această zonă. La începutul secolului al IX-lea, a avut loc o mutație politică-teritorială în Europa centrală: chaganatul avar s-a prăbușit sub loviturile francilor și bulgarilor (796-803). Moștenirea avară era disputată între hanatul (statul) bulgar și cnezatul moravian. Pe fondul litigiilor între statele rivale vecine avarilor, în 862, este organizată prima incursiune a ungurilor în Europa centrală, fiind prădate domeniile lui Ludovic II Germanicul, aflate la apus de Dunăre. 22 În anul 881, ei organizează

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
bizantin Constantin Porfirogenetul ne spune că era "cel mai demn de a-i conduce, înțelept la sfat și înțelegător, de o vitejie aparte și înzestrat pentru a conduce". Capacitățile militare ale ungurilor au atras atenția diplomației bizantine, confruntată cu ofensiva bulgară. Astfel, emisarii împăratului de la Constantinopol, Leon VI, s-au prezentat la cei doi conducători ai ungurilor, Arpad (gyula) și Kurszan (kende) și, cu daruri, au încheiat o alianță. Detașamentele maghiare, conduse de Liunticas, fiul lui Arpad, au ajuns cu ajutorul flotei

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Kurszan (kende) și, cu daruri, au încheiat o alianță. Detașamentele maghiare, conduse de Liunticas, fiul lui Arpad, au ajuns cu ajutorul flotei bizantine pe malul drept al Dunării, unde au înfruntat oștile țarului Simeon și au înaintat până sub zidurile capitalei bulgare, Preslav. Silit de împrejurări, țarul bulgar a oferit sume mari ungurilor și a încheiat pace cu Bizanțul. Dar, ca să se răzbune pe unguri, el s-a aliat apoi cu pecenegii, vechii lor dușmani, și a inițiat o acțiune comună împotriva

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
încheiat o alianță. Detașamentele maghiare, conduse de Liunticas, fiul lui Arpad, au ajuns cu ajutorul flotei bizantine pe malul drept al Dunării, unde au înfruntat oștile țarului Simeon și au înaintat până sub zidurile capitalei bulgare, Preslav. Silit de împrejurări, țarul bulgar a oferit sume mari ungurilor și a încheiat pace cu Bizanțul. Dar, ca să se răzbune pe unguri, el s-a aliat apoi cu pecenegii, vechii lor dușmani, și a inițiat o acțiune comună împotriva lor (a ungurilor). Lovitura decisivă a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ale barbarilor au distrus aceste rămășițe neînsemnate așezate "în calea răutăților". Limba română, spune Roesler, este o limbă sud-dunăreană ce cuprinde împrumuturi însemnate din cea albaneză, vorbită în sudul Peninsulei Balcanice. În plus, limba română este "adânc înrâurită" de limba bulgară, care se vorbește tot în sudul Dunării, în schimb, lipsesc împrumuturile germanice, deși goții și gepizii au locuit câteva secole în Dacia, la nord de Dunăre. Cele trei dialecte daco-, macedoși istroroman alcătuiesc o singură limbă (română), iar poporul (român

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
legalizată religia creștină. Liturghia slavă și alfabetul chirilic, folosite de români atâta vreme (secole), respectiv până în secolele XVII și XIX, sunt o dovadă că ei s-au format ca popor în mijlocul slavilor sud-dunăreni, iar biserica ortodoxă românească era supusă arhiepiscopiei bulgare de la Ohrida. De aceea, în lipsa oricăror informații timp de zece secole, trebuie să pornim numai de la primele știri documentare reale, efective, despre românii din nordul Dunării-cea mai veche știre de acest fel datează din 1211 și se referă la oștenii

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în secolele următoare (V-IX), nu a existat nici un fel de populație romanizată, nici în nordul, nici în sudul Dunării, regiuni ocupate de barbari. Strămoșii românilor au trăit ca păstori, în munții inaccesibili din Carpați și Macedonia. Un alt istoric bulgar, St. Romanski, într-o revistă din 1925, afirma: "cu nici o dovadă serioasă nu se mai poate susține părerea că românii de astăzi, din ținuturile Daciei de altădată, despre prezența cărora istoria nu pomenește nimic până în secolul al XIII-lea, sunt

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
lor", aproape de Salonic. Această dublă migrație, orice am crede despre ea, arată că a existat un du-te-vino permanent al prizonierilor și emigranților de pe un mal pe celălalt al Dunării, cu toată invazia slavilor sau tocmai din cauza ei. Nici instaurarea dominației bulgare asupra slavilor sud-dunăreni, la sfârșitul secolului al VII-lea (679-681), nu a reușit să-i pună capăt-după Simion Logotetul, la începutul secolului al IX-lea, Krum mai înființa încă o "Macedonie" în Valahia dunăreană (Muntenia), cu o populație adusă aici

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
un anumit teritoriu, printr-o lungă conviețuire, în aceleași regiuni, se clarifică înrâurirea slavă asupra limbii române, marele număr de cuvinte împrumutate și unele elemente gramaticale slave în limba noastră și, totodată, puternica influență a limbii latine sud-dunărene asupra limbii bulgare, inclusiv în gramatică (vezi mai jos). Numai prin admiterea unui proces de secole de înrâuriri reciproce între români și slavi, iar nu prin vreo despărțire străveche și brutală a populației autohtone spre munte, se explică asemănarea strânsă între cele trei

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
româna a fost considerată de unii erudiți ca "limbă balcanică". Noțiunilor "balcanic" și "caracter albanez" al limbii române li s-a atribuit o mare importanță. Disciplina "lingvistica balcanică", având ca promotori principali pe G. Weigand și Kr. Sandfeld, cuprinde limbile bulgară, albaneză, neogreacă și română, mai puțin sârbo-croata. Weigand considera albaneza, româna și bulgara ca trei ipostaze ale aceleiași limbi "balcanice", albanezii fiind traci care vorbesc (păstrează) limba veche, românii fiind traci romanizați, iar bulgarii traci slavizați. Însă, deși limbile balcanice

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]