6,806 matches
-
mai tot păcălesc căile neștiute ale împăraților nevăzuți ai universului cu nebunia mea desăvârșită. Dar Tu, Tu cel care te-ai întors dintre morți și în care cred, mă poți oare ajuta să mă întorc la ai mei? Știu că bunătatea și mila Ta sunt nemărginite și chiar dacă ele stârnesc la rândul lor mila sau repulsia unora dintre oameni, mie nu-mi e rușine să-Ți cer ajutorul. Îți promit c-am să le spun tuturor ce nenorocire este aici, jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
suflet stricat și încă pierdut. Ci moartea a ceea ce e întunecat în noi este pedeapsa pe care o vom primi, iar auzind și văzând acestea, ochii noștri probabil că vor plânge pentru totdeauna de-acum încolo de neînțelegerea unei asemenea bunătăți și ciudate recompense pentru răul pe care l-am săvârșit încercând să distrugem totul! Cine este Dumezeul acesta atât de bun, încât să ne ierte pentru fărădelegi mai mari decât ale celor mai crunți ucigași? Cum poate fi atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
atunci când voi păși pe tărâmul de dincolo, aceasta este ceea ce trebuie să ispășesc acum. Dar voi trăi! Există oare mulțumire mai mare decât aceasta? În genunchi, asemeni poporului în care m-am născut, mă confesez acestui om de a cărui bunătate nemărginită mă umplu la rându-mi, sper pentru totdeauna, pentru a trăi până atunci când nu va mai fi nevoie de mine. Izbăvit pentru moment și absolvit de toate grelele-mi păcate, precum și de prezența mea în camera acelor companioni întunecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
își ținea capul. Buzele ei subțiri urcau strâmb pe un obraz, tăindu-i fața. Din ochii ei căprui, închiși, înconjurați de un evantai de riduri, curgeau lacrimi. Și atât de neajutorat era acest biet cap bătrân, atâta tristețe plină de bunătate, atâta deznădejde din cauza urâtei bătrâneți de care nimeni nu are nevoie erau în aceste lacrimi, încât, tot privind-o pe furiș, m-am trezit spunând cu un glas fals aspru: - Ei, nu trebuieă - Ce-ți veniă n-ai de ce! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mulțumindu-mi, Zinocika s-a depărtat -, ei, da, abia în momentul acela o voce interioară (nu aceea plină de sine și nerușinată cu care mă adresam lumii în închipuirea mea, stând tolănit pe divan, ci vocea liniștită și plină de bunătate cu care-mi vorbeam mie însumi) începu să răsune în mine. „Eh, tu, spuse glasul cu amărăciune, ai distrus fata. Uite-o, uite-o cum pleacă. E încă un copil. Îți amintești cum îți șoptea «Ah, dragul meu?» Și de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nou-nouță, foșnitoare, de o sută de ruble. „Oare mi-o dă?“ mă gândeam eu - și straniu, deși banii îmi erau foarte necesari, am simțit mai mult ca oricând cât mă dezamăgesc pe mine însumi. Parcă abia atunci am înțeles că bunătatea pe care ți-o arată un ticălos te poate dezamăgi ca și ticăloșia săvârșită de un om cu idealuri mari. Dar Stein nu mi-a dat banii. „Asta-i tot ce am, a spus el, arătând cu bărbia spre hârtia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
omenesc. Cum se întâmplă adesea, întrebarea a fost provocată de un fleac. La început, n-am sesizat nimic deosebit. Ce poate fi deosebit în faptul că sub acțiunea cocainei trăiești sentimente înalte și nobile (o iubire isterică pentru oameni, o bunătate anormală etc.), iar după ce acțiunea cocainei încetează, pun stăpânire pe tine sentimente animalice, pline de ticăloșie (răutate, furie, cruzime). S-ar părea că nu-i nimic deosebit în faptul că aceste sentimente se succed rapid; în realitate, exact această alternanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
face presupuneri lipsite de temei, continuă Cristian, făcându-se că nu aude, nu vreau decât să spun că infracționalitatea există. Nu putem nega acest fapt. Dacă n-ar fi așa, noi, polițiștii, nu ne-am mai justifica existența. În ciuda acestei "bunătăți" naturale, sunt și răufăcători. Nu, n-am început bine! Haideți, să o luăm altfel! Vă pun o întrebare la care, oricât de ciudată vi s-ar părea, vă rog să-mi răspundeți: Ați omorât vreodată pe cineva? No, ce vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dar s-au rugat lui Anton să le lase bucata de locă mai jos de acest vechi drum, iar când este acum, ei se plâng contra lui Anton. Domnia ta este destul de cunoscător ca să faci precum te va învăța Dumnezeu. și bunătatea lui Dumnezeu să înmulțească zilele și anii domniei tale, întru pace, despre DomnulDumnezeu, amin. Domniei voastre milostiv al nostru pan și binefăcător. Cel mai mică fiu și slugă, Vitolt Mărățeanul. * 7156 (1648) Aprilie 18 Vasile Vodă Lupu dă carte de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și untură de pește, grețoasă, dar foarte hrănitoare. Atunci sau primit niște ajutoare alimentare din partea SUA care erau alimentele armatei americane. Era ceva ce nu se mai văzuse (conserve de carne de 1 kg), cafea, țigări „Camel”, ciocolată și alte „bunătăți” nevăzute și nemâncate. Marea prietenă de la răsărit ne-a ajutat și ea: la noi în Slobozia - Filipeni a ajunsă niște ovăz care mirosea a urină de cal! Spun oamenii șimi amintescă de reacția lor. Dar să vezi politică și mistificare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se dedea viciului și să ducă o viață de tîrfoi abject. Am zîmbit cînd mi-am Închipuit comentariile pe care le-ar fi făcut În josul paginii prietenul meu criticul dacă n-ar fi dat fuguța la Întîlnirea cu chioșcul de bunătăți. ZÎmbetul Îmi Îngheță cît ai clipi. Spectatorul care luase loc cu șase rînduri mai În față se Întorsese și mă privea fix. Fasciculul luminos al proiectorului perfora negurile din sală, un suflu de lumină clipitoare care abia contura linii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
se apucă să schițeze o scurtă dar agreabilă descriere a caracterului victimei, altminteri bine cunoscută de toată lumea. — Nu este necesar să vă mai aduc aminte că domnul Flaviá i Pujades a fost binecuvîntat cu o personalitate fragilă și delicată, numai bunătate și pietate creștinească. Dacă o muscă se strecoară În ceasornicărie, În loc s-o omoare cu lovituri de papuc, deschide larg ușa și ferestrele pentru ca gîngania, făptură a Domnului, să fie purtată de curent Înapoi În ecosistem. Don Federico, după cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
responsabilitățile inerente funcțiilor pe care le ocupăm, ministrul apărării și eu însumi, în ceea ce-i privește pe ceilalți, și mă refer în particular la domnul ministru al justiției și la domnul ministru al culturii, dacă în anumite momente au avut bunătatea să ne lumineze cu lumina lor, nu mi-am dat eu seama de vreo idee care să merite să fie luată în considerare pentru mai mult timp decât cel necesar pentru a o asculta, Lumina cu care, conform spuselor dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lor, nu mi-am dat eu seama de vreo idee care să merite să fie luată în considerare pentru mai mult timp decât cel necesar pentru a o asculta, Lumina cu care, conform spuselor dumneavoastră, oi fi luminat vreodată cu bunătate acest consiliu, nu era o lumină a mea, era cea a legii, nimic altceva decât lumina legii, răspunse ministrul justiției, Iar în ceea ce privește umila mea persoană și partea care îmi revine în această generoasă distribuire de trageri de urechi, spuse ministrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
regim și de curățenie ideologică a fugarilor, ci și de afirmațiile insistente precum că guvernul știa de retragere și o aproba. Totuși, ca să scape de îndoielile care-l asaltaseră deodată, telefonă la două dintre posturile apropiate, de unde colegii au avut bunătatea să-i amintească faptul că ordinele date armatei, de la începutul blocadei, erau de a nu lăsa să treacă nici un suflet, chiar dacă era pentru a-și salva tatăl de la spânzurătoare sau pentru a naște copilul în casa de la țară. Speriat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
sau două, și adăugă, Am impresia că tipul ăsta se duce cu bagajul făcut la următoarea remaniere de guvern, N-ar trebui să admiți lipsa de respect, îi spuse jumătatea, Nimeni nu e nerespectuos față de mine, draga mea, profită de bunătatea mea, asta da, E același lucru, replică ea, stingând lumina. Telefonul sună din nou după nici cinci minute. Era din nou ministrul apărării, Scuzați-mă, n-aș vrea să vă întrerup odihna binemeritată, dar din nefericire nu am altă soluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
coridoare și diferitele săli, de regulă e nevoie de vreo cinci minute cel puțin, dar secretarul apăru la ușă după trei. Venea gâfâind și-i tremurau picioarele. Omule, nu era nevoie să alergi, spuse președintele afișând un surâs plin de bunătate, Domnul șef de cabinet a spus să vin rapid, domnule președinte, gâfâi omul, Foarte bine, am cerut să fii chemat din cauza acestei scrisori, Da, domnule președinte, Ai citit-o, desigur, Da, domnule președinte, Îți amintești ce scrie în ea, Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ei frântă cu junghiurile vanității rănite care, minții mele tinere, i se părea sordidă. Încă nu învățasem cât de contradictorie este firea omului. Nu știam cât de multă poză există în sinceritate, cât de multă josnicie în noblețe și câtă bunătate în desfrâu. Dar călătoria mea avea în ea ceva aventuros și ca atare optimismul îmi creștea pe măsură ce mă apropiam de Paris. în plus mă priveam dintr-un punct de vedere dramatic și eram încântat de rolul meu de prieten de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Dacă e la mare ananghie, sunt gata să-l ajut puțin. Am să-ți trimit o mică sumă de bani și i-ai putea-o da treptat, după nevoie. Foarte drăguț din partea dumitale, i-am răspuns. Dar știam că nu bunătatea o îndemnase să facă această ofertă. Nu este adevărat că suferința înnobilează caracterul oamenilor. Asta o face uneori fericirea, dar suferința îi face pe oameni, în cele mai multe cazuri, meschini și răzbunători. XVIII De fapt, l-am întâlnit pe Strickland la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nevoiași, râzând de el pentru că avea naivitatea să creadă poveștile referitoare la necazurile lor, împrumutau cu nerușinare bani de la el. Era foarte emotiv și totuși simțămintele lui atât de ușor de stârnit aveau în ele ceva absurd, așa că-i acceptai bunătatea fără să simți nici un fel de recunoștință. A lua bani de la el era ca și cum ai fi jefuit un copil, și toți îl disprețuiau pentru că e atât de naiv. Îmi închipui că un hoț de buzunare, mândru de îndemânarea lui, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
absolut sinceră față de Strickland și alături de ea o curiozitate rece de a-i descoperi mobilurile. Mă uluia și abia așteptam să văd cum privește el tragedia pe care a adus-o în viețile unor oameni ce-l trataseră cu atâta bunătate. Am înfipt cu îndrăzneală bisturiul: — Stroeve mi-a spus că tabloul în care ai pictat-o pe soția lui e cel mai bun lucru pe care l-ai făcut vreodată. Strickland își scoase pipa din gură și în ochi îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dar nu atât pe el, cât pe mine însumi. Mă gândeam la viața fericită pe care o duseseră Stroeve și cu nevastă-sa pe vremea când îi cunoscusem, în atelierul lor confortabil și cochet din Montmartre. Mă gândeam la simplitatea, bunătatea și ospitalitatea lor. Mi se părea o sălbăticie fără seamăn soarta nemiloasă sfărâmase în bucăți acest cămin. Dar lucrul cel mai crud dintre toate era faptul că nu prea conta. Lumea mergea înainte și nimeni nu se simțea mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cunoscut-o eu avea cincizeci de ani, dar părea mai în vârstă. Era uriașă. Înaltă și extrem de corpolentă, ar fi fost o prezență impozantă dacă bonomia feței ei nu i-ar fi tăiat orice posibilitate de a exprima altceva decât bunătatea. Brațele ei erau mari ca niște pulpe de berbec, iar sânii ca niște verze uriașe. Fața lătăreață și cărnoasă făcea impresia unei nudități aproape indecente și avea mai multe rânduri de bărbii, sau mai bine zis gușe. Nici nu știu câte erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mai bune. Dar un bun guvernant i-ar putea aduce pe toți cu picioarele pe pământ, dacă s-ar bucura doar de ajutorul tuturor bărbaților de bună credință. Cum ești dumneata, messer Alighieri. - Dacă cei ca mine, pe care ai bunătatea să mă elogiezi, ar fi În stare să se facă ascultați. Dacă ar avea mijloacele și forța pe care banii câștigați necinstit le-o conferă acestor nătărăi. - Poate că nu-i departe vremea În care acvila va stăpâni din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și a venit la noi, la clinică. Unii au spus: „N-o să stea nici trei zile, o să leșine când va vedea tot sângele și rahatul!“ A rămas. În ciuda sângelui și a rahatului, făcându-și uitate originea și averea printr-o bunătate fără limite și prin gesturi simple. Dormea într-o cameră de bonă și își petrecea timpul, zilele și nopțile, la căpătâiul muribunzilor și al resuscitaților. Războiul masacrează, mutilează, mânjește, murdărește, spintecă, separă, toacă, ciopârțește, ucide, dar uneori pune unele lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]