2,180 matches
-
în mare parte de concepția coercitivă a comunismului care va triumfa mai târziu, și invitând la despărțirea de lecturile propuse de filosoful comunist francez Louis Althusser. într-adevăr, nu există nicio „separație epistemologică” între operele din tinerețe marcate de umanism burghez și operele de maturitate plasate sub semnul științei* proletare ci dimpotrivă, o profundă continuitate teoretică, detectabilă încă de la început în tema hegeliană a omului alienat, înstrăinat de propriile-i realizări, a naturii făcute țăndări pe care comunismul ar avea ca
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
atât partidul clasei muncitoare, cum s-a prezentat de unul singur mai târziu, ci un partid al așa-numitei, după cum spune Hannah Arendt, „plebe”: un partid de declasați proveniți din medii diverse. Conducerea și cadrele sale sunt formate din intelectuali, burghezi și artistocrați rupți de propria lor clasă - Lenin, Dzerjinski, Troțki* -, din militanți de origine populară și muncitorească ce nu mai aveau de multă vreme nici o legătură cu munca - așa ca Stalin* -, ba chiar din aventurieri. Nou-veniții, care alcătuiesc marile batalioane
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de securitate privată a Partidului bolșevic, însărcinată să-l apere și să-l ajute să se mențină la putere, cât și un instrument de război civil*, menit să reprime, în afara oricărui cadru juridic și în secret, categorii întregi ale populației - burghezi, aristocrați, ofițeri etc. -, considerați agenți ai contrarevoluției*. Obiectivele sale sunt triple: neutralizarea „dușmanilor poporului” prin trimiterea lor în închisori sau lagăre; exterminarea lor prin asasinat; prin aceste pilde, terorizarea opozanților și apoi a populației, fie pentru a-i ralia, fie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lui Karl Kautsky: „Socialismul marxist nu este, în fond, nimic altceva decât știința istoriei pe baza punctului de vedere al proletariatului”. De aici până la a crede că există un punct de vedere științific proletar și un punct de vedere științific burghez nu e decât un pas - nefiind nimic aberant în aceasta, dacă ne raportăm la premisele teoretice ale marxismului -, care va fi făcut în URSS. încă din 1921, în Teoria materialismului istoric, unul dintre conducătorii și principalii teoreticieni bolșevici, Nikolai Buharin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Octombrie*, fiecare este somat să aleagă între reformă și revoluție, o a treia cale neexistând, potrivit concepției lui Lenin*. Cei ce au rămas în „casa părintească” socialistă sunt stigmatizați ca trădători ai cauzei muncitorești, incapabili de a distinge între „parlamentarism burghez” și „democratism proletar”. De atunci începând, frații inamici se vor înfrunta pe parcursul a șapte decenii, chiar dacă, din motive tactice, se aliază pentru moment - de exemplu, în Franța, în timpul Frontului Popular* sau al unirii stângii. Niciodată însă, după 1917, socialiștii și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
legate prin aceeași concepție de viață” - a intrat în epoca „socialismului real”. în această etapă, dictatura „muncitorilor înarmați” trebuie să se exercite pentru a controla o societate de tranziție încă încărcată de stigmatele celei vechi, între care statul și dreptul burghez, în parte menținute. Acest compromis este legat de necesitatea de a acorda prioritate revoluționării economiei* - colectivizarea mijloacelor de producție - și unei discipline severe, ambele necesare creșterii forțelor de producție, temelie a unei societăți a abundenței. Astfel, modul de repartizare a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a unei societăți a abundenței. Astfel, modul de repartizare a bogățiilor se aplică, încă, după principiul „fiecăruia după munca sa”. O dată dispărute clasele sociale, însă, iar apoi statul, trecerea la comunism va putea fi proclamată, iar „orizontul limitat al dreptului burghez va putea înscrie pe stindardele sale: fiecare după puteri, fiecăruia după nevoi!” (Marx/Engels, 1875). SOCIETATE CREAREA „OMULUI NOU” Pentru Marx, istoria este focarul luptei de clasă, iar societatea capitalistă ilustrează ultima etapă a separării totale a omului de produsele
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
deja puse bazele noii orânduiri. „Preferința proletară” se impune ca principiu de mobilitate a cadrelor. „Originea sănătoasă” - muncitorească, îndeosebi - funcționează drept criteriu de selecție. Fiii de muncitori și de țărani sunt admiși în funcții de conducere; cei de nobili, de burghezi și de intelectuali sunt bănuiți de complicitate cu dușmanul. Foarte curând, cuvântul de ordine potrivit căruia „cine nu muncește nu mănâncă” se transformă într-unul nou, încărcat de amenințare: „cine nu muncește este un parazit”, iar „un parazit nu merită
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de 75%, în 1945 -, însă și create din nimic ansambluri urbane în apropierea unor centre industriale în construcție - de exemplu, Eisenhűttenstadt în RDG sau Nowa Huta în Polonia. Asemenea ansambluri sunt alipite unui oraș imperial cum e Cracovia sau unuia burghez ca Frankfurt-pe-Oder, unde se presupune că trebuie să facă uitat ceea ce le-a preexistat, ridicând în slăvi realizările socialismului. Vaste burguri rurale, care erau până atunci piețe agricole regionale, devin medii urbane dezvoltate. în douăzeci de ani, Sofia trece de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și de a reuși să evite tendințele disociative ce s-ar manifesta. La Marx, dacă societatea civilă este cea a mărfii, ea este mai cu seamă torturată de un antagonism incoercibil între cei care dețin proprietatea asupra mijloacelor de producție, „burghezii”, și cei ce sunt excluși de la ea, „proletarii”, statul burghez deghizând sub argumente fals-universaliste voința sa de a prezerva „interesele clasei dominante”. Obiectivul mișcării muncitorești este, deci, cucerirea puterii, „sfărâmarea vechii mașini de stat burgheze”, instaurarea unei „dictaturi temporare a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ar manifesta. La Marx, dacă societatea civilă este cea a mărfii, ea este mai cu seamă torturată de un antagonism incoercibil între cei care dețin proprietatea asupra mijloacelor de producție, „burghezii”, și cei ce sunt excluși de la ea, „proletarii”, statul burghez deghizând sub argumente fals-universaliste voința sa de a prezerva „interesele clasei dominante”. Obiectivul mișcării muncitorești este, deci, cucerirea puterii, „sfărâmarea vechii mașini de stat burgheze”, instaurarea unei „dictaturi temporare a proletariatului”, însărcinată să pregătească trecerea la socialism*, ceea ce incită, de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sprijinindu-se pe o teroare sistematică, exercitată împotriva „dușmanilor” săi. Mai întâi e vorba de dușmanii lui politici: „albii” - toți partizanii țarului - și liberalii (KD), apoi anarhiștii* și, în fine, socialiștii revoluționari și menșevicii. Urmează apoi clasele sociale inamice: aristocrați, burghezi, ofițeri, chiaburi - țărani care refuză rechiziționările și care sunt calificați drept „bogătași” -, căzăcime, cler. Sunt apoi elementele rele din clasa cea bună: muncitorii care resping dictatura bolșevică (Kronstadt*). și, în sfârșit, națiunile recalcitrante față de sovietizare*: Finlanda, Ucraina, apoi popoarele din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a face din socialism o știință, trebuia, mai întâi, ca el să fie plasat pe un teren real”. Engels marchează ca pozitivă contribuția gânditorilor sociali de la începuturile secolului al XIX-lea - între alții, Saint-Simon, Fourier și Owen - la înțelegerea sistemului burghez care începea să se manifeste și la reflecția asupra posibilelor surmontări ale acestuia; se apucă, însă, să le delegitimeze acestora lumile ideale, socotite fanteziste, căci fondate numai pe alianța dintre refuz și dorință. De aceea „socialismul științific” al lui Marx
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o poziție importantă, dar suspectă în societatea națiunilor, petrecerile oferite de ambasadele sovietice din întreaga lume erau renumite pentru luxul lor și pentru cantitatea și calitatea mâncării și a băuturii servite. Scopul acestei extravaganțe nu era să le arate locuitorilor burghezi ai lumii occidentale cât de bine trăiau oamenii în Rusia. Scopul era mai degrabă compensarea inferiorității politice de care Uniunea Sovietică abia scăpase și în care se temea să nu cadă din nou. Instruindu-și reprezentanții diplomatici să se poarte
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
exploatare și dominație, pe o teorie a materialismului dialectic, a valorii-muncă și a modurilor de producție. Indiferent dacă ne referim la patricieni și la plebei, la baroni și la șerbi, la stăpânii de ateliere și la calfele lor sau la burghezi și la proletari, luptele și antagonismele dintre „opresori” și „oprimați” alcătuiesc trama relațiilor sociale și constituie motorul istoriei, un fel de primum mobile ce corespunde unei structuri de „joc cu rezultat general nul” (pauperizarea maselor fiind contrapartida exactă a Îmbogățirii
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cu târguri, cu mulțimile lor pestrițe, mirosurile amețitoare și vacarmul lor, cu suprapunerea lor de limbi și obiceiuri, purtătoare ale tuturor germenilor toxici de promiscuitate criminogenă și de amestecuri care pun În pericol puritățile rasiale. Pentru naziști și adepții lor, burghezul plutocrat și cosmopolit, a cărui perfectă incarnare este „evreul apatrid”, este tocmai opusul arianului legat de pământul natal și grijuliu cu rădăcinile sale, iubind tradițiile imemoriale și veghind la păstrarea pedigriului său. Să nu subestimăm nici componenta agrară a ideologiilor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de centru-dreapta, în comparație cu titlurile din „Diplo“, bien sûr. Amuzant și relevant pentru condiția intelectualului român, cel din fruntea acestei reviste de stânga publică și în multe alte gazete de dreapta. Nici o incompatibilitate. Să îți citez din titluri și subtitluri: (1) „Burghezul gentilom“ jucat la Național; (2) „Libia din nou în contact cu lumea“, în care se arată succesele lui Gadaffi, atât în plan extern, cât și în plan intern, despre beneficiile sistemului distributiv, faptul că nu se plătește deloc curentul electric
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
combatem politichia și fotbalul. Până și Nabokov, mai estet și mai ateu de felul lui, ne amintește de faptul că Gogol credea în Diavol mai serios decât în Dumnezeu. Poșliak-ul, filistinul, cum a fost tradus la noi, nu este nici burghezul lui Flaubert, cu care are totuși înrudiri, nici primitivul care încă nu a acumulat suficientă educație. Filistinul, după spusele lui Nabokov, este mai mult decât un „vulgar rafinat“ și presupune „un grad de civilizație relativ avansat, în care, pe parcursul timpului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
una de guerrilla amoroasă, își părăsește primul bărbat fugind cu toată averea, încearcă să-i facă la fel și celui de-al doilea, sfârșește prin a fi sclava unui mafiot japonez care o depășește în cinism, stoarce de bani un burghez franțuz. Ricardo, în schimb, este un luptător donquijotesc pentru idealul iubirii. Nu poate renunța la Lily a lui, fetița care i-a refuzat avansurile încă de la 14 ani. Este interpret și obsesia pentru limbi străine îl ține toată viața. Are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
una de guerrilla amoroasă, își părăsește primul bărbat fugind cu toată averea, încearcă să-i facă la fel și celui de-al doilea, sfârșește prin a fi sclava unui mafiot japonez care o depășește în cinism, stoarce de bani un burghez franțuz. Ricardo, în schimb, este un luptător donquijotesc pentru idealul iubirii. Nu poate renunța la Lily a lui, fetița care i-a refuzat avansurile încă de la 14 ani. Este interpret și obsesia pentru limbi străine îl ține toată viața. Are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
intenționau să împartă veniturile. Judecătorii au refuzat însă cererile familiei libretistului de a obține royalties pentru vânzările de discuri și spectacolele care nu includ text. Altfel spus, pentru o prelucrare a Ruinelor Atenei de Beethoven și, mai ales, pentru baletul Burghezul gentilom, muzică incidentală, după Molière, și a cărui premieră a avut loc în 1912. O ediție revăzută a fost interpretată la Deutsches Theater, la Berlin, în aprilie 1918. Succesul nu a fost mare și, în amintirile sale, Richard Strauss o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
Nu știu dacă viitorul literaturii ne va aduce un triumf al simulacrului, sau decăderea sa este, totuși, inerentă! Nu pot să prezic nimic în acest sens. Deocamdată doar constat regatul indubitabil al simulacrului în literatură. BUCUREȘTI FAR WEST Un mic burghez (II) Daniel CRISTEA-ENACHE E adevărat, imaginea burghezului nu este prea bună. Revoluțiile artistice și cele sociale l-au contestat, ridiculizat și lovit în egală măsură. A fost transformat într-un simbol al suficienței meschine și al opacității la tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
aduce un triumf al simulacrului, sau decăderea sa este, totuși, inerentă! Nu pot să prezic nimic în acest sens. Deocamdată doar constat regatul indubitabil al simulacrului în literatură. BUCUREȘTI FAR WEST Un mic burghez (II) Daniel CRISTEA-ENACHE E adevărat, imaginea burghezului nu este prea bună. Revoluțiile artistice și cele sociale l-au contestat, ridiculizat și lovit în egală măsură. A fost transformat într-un simbol al suficienței meschine și al opacității la tot ceea ce va să însemne noutate. Și totuși, dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
și lovit în egală măsură. A fost transformat într-un simbol al suficienței meschine și al opacității la tot ceea ce va să însemne noutate. Și totuși, dacă gândim nițel mai profund, lăsând deoparte clișeele uzitate și uzate, vom realiza că burghezul, și nu altcineva, a dat până la urmă legitimitate tuturor acestor înnoiri. El a format publicul: nu țăranul îndârjit pe lotul lui de pământ și dând cu sapa-n cap oricui l-ar fi încălcat, nici muncitorul de primă generație care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
care abia cu școlarizarea progeniturii a început să perceapă educația, științele, artele, nici intelectualul famelic ori hiperadaptat, violent contestatar sau apărător, după caz, al establishment-ului. Nici preotul, evident; poate profesorul umanist despre care vorbeam, el însuși o varietate de burghez, așa cum vedem în romanele realiste ale lui Rebreanu. Burghezii au fost cei care au mers la teatru și au cerut fie adaptări ale unor piese franțuzești, fie producțiuni originale ale teatrului național. Burghezii au intrat în galeriile de artă și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]