6,158 matches
-
de parcă ar fi vrut să-și râdă de naivitatea poetului. O apucă pe femeie cu blândețe de Încheietura mâinii, pe care o ridică până În dreptul ochilor lui Dante, arătându-i brățara. — Există atât de mult Încât s-ar putea umple burta a o sută de galere de-ale noastre. Și Într-o măsură Îndestulătoare pentru a sătura lăcomia tuturor regilor din Europa și pentru a le finanța războaiele pentru o mie de ani. Pentru a Întemeia un nou imperiu... sau pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
era lipsită de pavoaz și de orice alt semn de recunoaștere. Aplecată primejdios Într-o rână, după cât putea vedea poetul, părea În dificultate. Dădu pinteni calului epuizat În direcția corabiei. Animalul răspunse cu un nechezat la izbirea vârfurilor Împlântate În burtă. În cele câteva clipe de care fu nevoie pentru a acoperi distanța care Îl separa de locul de Îmbarcare, se temu că nava va izbuti să iasă În larg. Însă această operațiune se dovedea mai dificilă decât prevăzuse echipajul. Ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mei, și ne mănâncă viermii. Dar fiindcă nici unul din cei prezenți aici nu-și cunoaște clipa cea neagră, permiteți-mi să ridic acest pahar în sănătatea dumneavoastră, și, dacă tot trebuie să intrăm în pământ, măcar s-o facem cu burta plină! La mulți ani! — La mulți ani, Măria-Ta! - strigară în cor boierii. Afară, în fața porții domnești, un trecător care mergea repede, zgribulit, se opri și ascultă. Nu se mai auzi nimic. Trecătorul dădu din umeri și plecă mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să dondăne, dinții să se clatine, gingiile să molfăie, genunchii să tremure, degetele să se facă covrig în cizme, nasul să-ți supure, urechile să se ceruiască, ochii să-ți lăcrimeze, spada ți-o uiți la scăldat, gâtul îți hârâie, burta îți ghiorăie și singur gândul îți mai rămâne vârtos: așa văd eu momentul când trebuie să fii mazilit. Dar dumneata, spătare, departe ești de vremea aceea - grăi Cosette. Câteodată suntem maziliți preventiv, pe când suntem încă în putere, tocmai pentru ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe ochii din cap. E copilă din flori, dar prin florile acelea eu am fost bărzăunele. — E... frumoasă? - îndrăzni Iovănuț. — Uitați-vă la mine! - răspunse hangiul. Dacă aș avea mai mult păr să mă pot tunde, dacă n-aș avea burta asta cu care mi-e rușine să ies la poartă și dacă ochii nu mi-ar fi roșii de plâns, ci albaștri, ați avea imaginea mea din tinerețe, cu care ea seamănă leit, nemaipunând la socoteală faptul că-n alesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
am lovit cu sabia peste spinare, mai să-l rup în două - povestea Vasea înăuntru și toți, inclusiv cei doi călugări, îl ascultau neclintiți. Am descălecat, m-am apropiat de el: încă mai sufla. Atunci i-am înfipt sabia în burtă, i-am despicat-o și când i-am scos mațele, din ele s-a rostogolit în zăpadă ordinul „Sf. Gheorghe” cu eșarfă și vreo trei nasturi. Lupul dracului, de flămând ce era, îl mâncase pe bietul Korolev cu uniformă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
rotunde și un pic boante, din cauza obiceiului de a bate darabana când ascultă jalbele supușilor, barba îngrijită, urechile puțin depărtate de cap, gata să prindă orice zvon, pieptul cam mic, da-n care bate-o inimă curată, suava boltire a burții în care n-au pătruns decât mâncăruri de soi, picioarele scurte, vânjoase, luând oarecum forma ovală a calului pe care vremurile îl silesc să stea mereu, vorba cumpănită și degetul mare mult mai opozabil decât la altă lume din cauză că veghează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o față care purta trăsăturile mele și pe care aproape am uitat-o, fața tatălui meu mort acum douăzeci de ani. Îl descopăr transfigurat, cu obrazul lipit de vioară ca de patul unei puști miraculoase; nu mai are chelie, nici burtă, tînăr și frumos ca Ares, e Însuși Întruchiparea puterii. Mă uit la toți acești muzicanți, la chipurile lor atît de asemănătoare cu niște continente necunoscute, din care oamenii au dispărut, locul lor fiind luat de ceva foarte abstract și Înspăimîntător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În casă, că boarfa asta n-o să facă pureci lîngă el. — Nu mai vorbi așa, că pare de treabă, i-a făcut și un copil. — Eh, brava, știi că-mi placi. Păi cum să nu-l facă că ierea cu burta la gură cînd s-a Înhăitat cu el. Că doar n-o fi fost bătută-n cap să ia un hodorog de șaptezeci de ani cînd ea avea douășpatru — Nu se poate, e cu aproape cinzeci de ani mai bătrîn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
drum ca p-un stîlp nu ie oameni e niște venetici țmi se face frică vorbele astea nu le-a spus ea la Întîmplare a țintit bine nu mă iartă pînă nu capitulez total pînă nu mă simte definitiv În burta ei silindu-mă să mă bălăcesc În zemurile ei scîrboase) — Sigur, aveți dreptate, un bloc e de fapt o familie, trebuie să comunicăm mai mult Între noi, să ne avem ca frații că de asta sîntem vecini cum spui dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și șase de nasturi care acum zece ani stîrnea senzație și o pornești la piață. Te oprești la aprozarul din colț și constați dezolată că ceapa s-a terminat. Parcă-l vezi pe George Călinescu cu coama lui leonină, cu burta umflată de ciroză, clătinîndu-se pe picioarele subțiri, cu ochii lui mici, apropiați, de o mobilitate iscoditoare, auzi vocea lui sonoră, teatrală, trasînd acolade prin aerul amfiteatrului Odobescu: „Observați că Bălcescu folosea expresia, nu face nici cît o ceapă degerată, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
născusem pe Tiberiu coșmarul acela douăsprezece ore de perfuzii neîntrerupte și masca de oxigen Îmi Înăbușea strigătele ca un capac pe o oală care fierbe doctorul vocea lui albă tifon tavan și zăpadă am pierdut pulsul copilului și moașele masîndu-mi burta brațele lor rostogolindu-se ca niște făcălețe pe pielea Întinsă gata să plesnească screme-te, screme-te, screme-te forcepsul masca de oxigen schimbată cu cea de cloroform vino somn ori vino moarte la ora cinci dinspre ziuă În salonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dau să mănînce. Să fii sănătoasă, vecină. Ceață, nu se mai disting nici plopul din curtea spitalului, nici antenele de pe blocul de vizavi. Cobor treptele la subsol. Sala de fizioterapie. Pereții ei Încinși, transpirați ca interiorul unei etuve. Întinsă pe burtă, Înfășurată În prișnițe, acoperită cu plăci de aramă conectate la un curent ușor, simți cum Încep să-ți vibreze mușchii feselor și ai gambelor, cum ți se Înfioară firele de păr pe spinare, Îți Îngropi obrazul Într-o pernă moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
blonde se Înfiripă dialoguri timide. De sub cearșafurile ștampilate cu numărul de inventar și inițialele spitalului, sfincterele pacienților icnesc și se cheamă. Dincolo, de după draperia de doc, În atmosfera de cafea proaspăt rîșnită, cîteva voci: „Te Învăț eu cum se curăță burta.“ „Și gîtlejurile?“ „Sigur, și beregățile. SÎnt excelente. Le ții o noapte În oțet și nu mai au balele alea; faci o tocăniță de-ți lingi degetele.“ „La Obor se găsește osînză cu 18 lei chilu. E grozavă pentru săpun!“ — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Înfășurată În prosopul de baie. Nu mai nimerea să-și descheie nasturii la cămașă. Era cu pantalonii-n vine și de-atîta bîțÎială - amfitrioana Îi vîră grațios În gură o măslină - i se Încurcau picioarele În bretele. Să-i fi văzut burta țuguiată și buricul ieșit În afară ca o suzetă, se tîra pe labele alea păroase, mușca franjurile cuverturii, Îi pupa ciorapii - amfitrioana Îi vîră În gură o jumătate de ou cu maioneză - leit Emil Jannings În Îngerul albastru, demență curată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe pereții căreia aerul depune un strat subțire argintiu de ciment - cu fiecare pas Înghit kilograme de oraș - simt cum mă tencuiesc pe dinăuntru. Aș vrea să-mi plouă În gît, În plămîni; aș vrea să mă apăs ritmic pe burtă să dau afară În jeturi egale această pulbere perfidă. Invidiez pulverizatoarele, pompele de flit, spray-urile. Mă umplu continuu fără să mă pot goli. Mă dilat ca un balon, plutesc deasupra parcului, caut frunzele. Frunzele nu-s. Doar grămăjoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de terestră Înțelepciune populară care strivește nepăsătoare micul meu castel de nisip cu talpa ei lată... mofturi, fetițo, mofturi! Viața e ceea ce apuci, ceea ce calci, ceea ce muști, ceea ce scuipi, viața e În mîinile și picioarele tale, În dinții și-n burta ta - restul e vînare de vînt! Cum să mai fii poet; dar ai fost vreodată cu adevărat? CÎnd sacrificai bucuroasă un cenaclu literar pentru o duminică În familie cu verișoare și mătuși grase În fața unei porții zdravene de Kolosvary Kapuszta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În urma acestei demers naratorul a primit următoarele răspunsuri pentru care aduce mulțumiri celor trei co-naratori cvasi-anonimi. 1. MARCEL ALBU țvăzut de S.G. maistru frezor) 2. Nu știu, după ani Îi copt, da la minte ba. 3. Îi cam slăbănog, are burtă și Îi chel. 4. Aici scrie că-i Însurat cu doi fișiori. 5. Ceva funcționar la editură sau la ziar. 6. Îi om slab, n-are voință și mîndrie În el. Îl trage toți pă sfoară. Să mă iertați, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la limita patologicului. 1. MARCEL ALBU țvăzut de B.I. dactilografă) 2. Trebuie să fie un bărbat Între două vîrste. 3. Nu știu ce culoare de păr are pentru că În roman nu apare decît cu o perucă blondă de femeie. E pirpiriu, cu burtă și picioare foarte subțiri. Mi-l Închipui dezagreabil ca bărbat. 4. Are soție și copii, probabil Încă la școală. 5. Din paginile trimise reiese că e redactor la o editură și publică articole În presă. 6. Ce să spun? E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Întîmplări compromițătoare de care nu mai voia să-și amintească. Oameni bătrîni, gîngănii mărunte Încercînd să escaladeze pereții alunecoși ai sticlei Înaintînd spre gîtul Îngust prin care se filtrează o lumină palidă și căzînd de fiecare dată la fund cu burta În sus, agitîndu-și piciorușele În aerul muced, cu disperare și scîrbă. După doisprezece ani retrăiesc la fel magnetismul acestui coridor, cu idilele lui secrete, cu amabilitățile, cu iscodirile, cu răzbunările, cu toate isteriile lui. Și deodată această proiecție În trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cazul dumneavoastră creația... poetul trăiește pentru posteritate, nu? țOare și la poarta raiului o fi tot așa poeții cu privilegiul iadului și buff? vodca iesti? hazaica iesti? țepușa ne gîdilă murim de rîs facem conjurații cu dracii ne batem pe burtă cu ei nimic din ce e omenesc nu mi-e străin visăm medităm la posteritate) Îmi venea să plîng de mila lui cînd Îl vedeam așa pricăjit, cu obrajii trași de nesomn, cu ochii duși În fundul capului. Bietul tapițer, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vreau. Se clatină pe picioare nesigure În strigăte de Îmbărbătare „Tu ești singurul element solid pe care se sprijină invidioasele spații, ești arborele vieții țîșnind În sus ca un gheizer sfîșiind cerul“ și acolo În urma uitată printre resturile pădurii carbonizate burta căscată a lupoaicei, țîțele ei calde Încă stropind mărăcinii cu lapte. Dragoste. Singurătate... această liniște care-mi acoperă gîndul lui. Și scena iatacului. Actul II. Tabloul V. Privighetoarea cîntă, mierla cîntă, guguștiucul cîntă. O singură dată În viață ai șansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Nu e nici o exagerare În acest tablou În care liniile și culorile vin să se așeze singure, găsindu-și orbește drumul Înapoi În imaginea unei secvențe Întrerupte la jumătate. Fără Îndoială, era o scenă comică aceea și Dumnezeu rîdea cutremurîndu-și burțile ca un birjar și din rîsul lui s-au născut dresorii cu drepturile și frica lor și dobitoacele cu obligațiile și frica lor și din rîsul acelui Dumnezeu a aparul moartea rîsului și au apărut Întunericul și frigul și spectatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
unul dintre privilegiații asupra cărora timpul nu-și exercită autoritatea. Din cînd În cînd aruncă o privire spre ușile transparente care se deschid glisînd silențios la apariția vreunui bărbat tuciuriu cu fes grena, cu ghiuluri masive pe degetele butucănoase, cu burta revărsată peste curea, cu picioarele scurte și crăcănate În pantalonii șifonați, Îl urmărește cum se oprește o clipă cîntărind din ochi madonele acelea pe jumătate adormite, cum se Îndreaptă apoi cu pași siguri de asediator spre una din mese, scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o vîră În poșetă și dispare pe aceeași ușă glisantă. Titi aude jetul sonor al dușului Împroșcînd pereții vanei, vede un trup alb care-și dezvăluie prin pielea subțire cu indecență scheletul și un trup negru arătîndu-și cu aceeași impudoare burta Împăroșată, grohăitore, pînă Îi Înghite spuma, o spumă totală, opacă, asemenea unei nopți de iarnă... și deodată În golul oglinzii părul roșu al Wandei. Trezit brusc, Titi se ridică să o Întîmpine. — Nu pot să stau. În orice caz nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]