2,949 matches
-
rămase cu gura căscată și nu izbuti să scoată nici o vorbă. Apoi izbucni, iar pădurea răsuna de urletele sale fioroase. Ectoraș nu ținu seama de ele și goni mai departe, Înspăimântat și deznădăjduit. Se udase până la umeri În hățișul de buruieni. Când i se păru că nu mai aude strigătele tatălui, se opri și se trânti la pământ. Văzu că se afla printre tufe de urzici care nu-i bășicaseră pielea și că acolo nu plouase: țărâna era uscată. Își propti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să piară de singurătate și neînțelegere În gogoașa de mătase a acelei nedeslușite Întâmplări. Privit de departe, nesfârșitul gard Înalt ce Înconjura colțul de rai vegetal printre copacii căruia se aflau barăcile pușcăriei-balamuc părea nespus de pașnic. Iedera și alte buruieni cățărătoare Îl acoperiseră cu desăvârșire. Nu se mai zăreau - Înăbușiți de acel dezmăț de tulpini, frunze și flori - nici măcar fioroșii țepi ai sârmei ce făceau gardul și mai Înalt și cu neputință de trecut. Bătrânul armăsar Canafas pândise o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
femeie - biată marfă ghemuită lângă un vraf de piei uscate. Fruntea lui Ectoraș se Încingea atunci când Își Închipuia că aleargă cu Aleasa, Închidea ochii ca să-i ferească de loviturile bezmetice ale crengilor, avea În nări miros de frunze și de buruieni strivite, gâfâia amarnic și-și lăsa sufletul copleșit de un simțământ tulbure, amestec de iubire crâncenă și de presimțire a morții. Imaginea celor doi fugari Îl hotărâse pe Ectoraș - căruia pe atunci nu i se spunea Încă nici Monstrulică, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
culoarea rozalie. Repetentu se făcuse a nu auzi exclamațiile vesele ale maestrului și continuase să Înoate prin zăpadă, Îndreptându-se către marginea Întunecată a Codrului de la Miazănoapte. Făcură primii pași printre copaci și-și dădură seama că acolo nu ninsese. Buruienile nu păreau nici verzi, nici uscate și nu răneau tălpile celor doi. Lumina era cenușie, văzduhul Încremenit apăsa liniștea cam fioroasă ce Învăluia pădurea. Foiște Își Înălță ochii spre cer și, printre coroanele negre și neclintite ale copacilor, zări un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o palmă uriașă cu degetele răsfirate. Strigă către ea, făcându-l pe Repetentu să-și astupe urechile: ― Am venit cu forțe proaspete, Doamne! Te mai suplinim nițel. Te mai amânăm. Ia și Te odihnește de acum! Zăriră, tupilați printre tulpinile buruienilor, cu trupurile parcă din cenușă Întărită, zeci și sute de Adormiți. Erau acoperiți și prinși Între ei de o pânză străvezie, din fire subțiri, precum cele din gogoșile de mătase. ― Ia uite, domnule! Și noi care credeam că e unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ochi își pune‐o mână și zâmbind copilărește Curios el lung privește Spre fântână. Din Poezii pag. 118‐120 MAMA Pitpalacu‐ n grâu sughiță Iar nepoții lui După mama cea pestriță, Mai pestriți ca ea la pene, Sprinteni fug prin buruieni Doisprezece pui ... Ion Crânguleanu Născut la 28 martie 1937 la Coșula, județul Botoșani. Poet. Din tematica sa nelipsind versurile pentru copii: „Sonete mute”(1962), „Un cățel ca vai de el...”(1968), „Flori pentru sarea pământului”(1973). MAMA Tot primesc scrisori
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Florile! Florile nu mai au aceeași față veselă pe care am găsit-o de fiecare dată când am venit aici. Acum sunt mai plăpânde... Câteva frunze veștede le împovărează lujerul. Pământul nu mai este reavăn și fără fir de altă buruiană pe el... În timp ce sunt adâncit în aceste gânduri, aud pași târșiți, dar nu în același ritm de altădată. Sunt moi și obosiți... Privesc spre acolo... O umbră alungită de soarele oprit pe marginea orizontului se târăște pe alee... În cele
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
spun ce fel de vin îi aista. Au greșit ei și cei pricepuți, fiule. Așa că nu fi necăjit. Îi vorba de un vin vechi, făcut din...smochine... Parcă nu sunt numai smochine, părinte. Apoi am mai adăugat eu și ceva buruieni anume potrivite pentru așa o trebușoară. Așa spune, părinte! După aceste vorbe, am rămas tăcut, gândindu-mă la câte secrete o mai fi având bătrânul și eu nu le știu...Călugărul avea însă chef de cislă și mi-a povestit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pas măsurat s-o luăm din loc, că ne apucă chindia pe iaz... Bătrânul mergea cu pasul obișnuit. Eu încercam să țin cadența. Încercam doar, pentru că nu reușeam deloc și asta fiindcă el ici se oprea să-mi arate cine știe ce buruiană de leac, colo se apleca să mângâie o floare gingașă, dincolo culegea câteva fire de cimbrișor, schimbând mereu pasul... Astăzi ne-om ospăta cu niște ciuperci gata pregătite. Așa că nu-i nevoie să aștepți până fac de mâncare. Mâine, cu ajutorul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
s-a deplasat. — Obiectul, Ge, obiectul! Obiectul s-a deplasat. — OK, obiectul s-a deplasat, așa că nu poate să fie biela. Ar putea să fie ceva care s-a încâlcit în palele elicei. — Cum ar fi? — Cum ar fi niște buruieni. Păi de ce nu te duci să arunci chiar tu o privire? — Cu ochelarii ăștia? întrebă Gaskell. N-o să fiu în stare să văd nimic. — Știi că eu nu pot să înot, replică Sally. Am problema asta la picior. — Eu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
se refugieze în stufăriș, departe de canal. Aici, prinsă între firele de trestie, își petrecuse o noapte în noroaie, dându-se jos de pe saltea ca să o umfle și apoi urcându-se înapoi pe ea și încercând să curețe mâlul și buruienile care i se lipiseră de piele când se dăduse jos. în timpul procedurilor își pierduse partea de jos și își sfâșiase partea de sus a pijamalelor ei limonii, așa că în zorii zilei nu mai semăna aproape deloc cu gospodina obsedată de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
peste gardul de sârmă și peste poarta cimitirului și intră în așezământ. Ajunsă acolo, sfâșie un braț de iederă de pe trunchiul unui copac și, ținând-o în fața ei cu destulă neîndemânare, își croi drum pe furișatelea pe cărarea năpădită de buruieni ce ducea spre biserică. în cea mai mare parte a timpului înaintarea ei era mascată de copacii plasați între Eva și casă, dar o dată sau de două ori femeia se văzu nevoită să se ghemuiască și să țopăie de pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
motiv pentru care mă aflam aici era să mă conving dacă Aurora era sau nu în primejdie - și, dacă era, să o scot din casa asta cât mai iute cu putință. După ce văzusem exteriorul casei (vopseaua cojită, obloanele făcute praf, buruienile răsărind printre treptele de la intrare), eram pregătit să dau peste o adunătură de piese disparate și stricate de mobilier, aruncate unele peste altele prin camere, dar interiorul s-a dovedit a fi mai mult decât prezentabil. Rory moștenise darul maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
două rânduri scrise de jos în sus, în fine pe cea de sus, unde trebuia să scriu dreapta-stânga... Adevărate manuscrise pentru Champollion, ce i-am lăsat Zinei să citească. Ea avea și mai mult fler în fața manuscriselor mele crescute ca buruiana: nu-i permisesem explicit să mă citească, nici nu-mi făcea plăcere să-mi las laboratorul sub alți ochi decât ai pisicilor și atunci, în zilele cât am găzduit-o pe Zina în București, n-am surprins-o niciodată asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mai caute la radio posturi străine. După ce am încercat să-mi forțez cumva maturizarea omorându-mi scriitorii-personaje, unul dintre ei, un anume George Urmărescu, rămăsese cu o mică piatră funerară în grădinița din spatele casei. În jur ar fi trebuit curățate buruienile la câteva zile, dar eu, singurul care credeam în scriitori, nu putea lăsa pe altcineva să facă operațiunea. Vecinul cu garajul lipit de o latură a grădiniței, un țigan șofer la Securitate, mă dotase cu o săpăligă și înghițea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
care foarte puțini o pricep. Fata e ca lovită cu leuca. De parcă l-ar fi întâlnit pe Buddha însuși. Bărbatul de pe scenă vorbește despre legătura dintre artă și filosofie, despre rolurile unui artist și revoluționar. Tovarăși! Cum ne descurcăm cu buruienile care ne cresc în stomac? Are mișcări de cărturar, relaxate. Vocea are un puternic sunet nazal, amestecat cu un puternic accent de Hunan. Eu mi l-am curățat pe al meu. Multă muncă de plivit și curățare. Problema e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mi l-am curățat pe al meu. Multă muncă de plivit și curățare. Problema e că Chiang Kai-shek și japonezii sunt ușor de identificat ca inamici. Știm că se află acolo ca să ne vină de hac. Însă dogmatismul e precum buruienile. Poartă masca vlăstarilor de orez. Vă puteți da seama de diferență? Pentru a fi un bun artist, trebuie să fii mai întâi de toate marxist. Trebuie să fii capabil să deosebești dogmatismul de comunism. În trupul lui, ea detectează metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
prea în serios pe șoarecii ăștia de bibliotecă, răspunde Mao. Ce știu cei de teapa lui Fairlynn? Dicționare? Ce e un dicționar, dacă nu doar niște pagini cu cuvinte moarte? Poate ea să facă diferența dintre vlăstarii de orez și buruieni? Ce-ar putea fi mai ușor decât să fii un șoarece de bibliotecă? E mai greu să înveți să fii bucătar sau măcelar. O carte nu are picioare, o poți deschide sau închide oricând. Un porc are picioare care pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vrea. Inspirată de idee, națiunea răspunde chemării lui Mao. Toate loturile de teren privat sunt luate și puse în proprietatea guvernului. Țăranii sunt încurajați să „experimenteze comunismul acolo unde trăiesc” - cantine comune, cu mâncare gratis, încep să se înmulțească precum buruienile după ploaie. În domeniul industriei, Mao promovează „oțelăriile din curtea casei”. Localnicilor li se ordonă să-și doneze tigăile, topoarele și ligheanele. Marele Salt este expresia perfectă a minții și crezurilor lui Mao, a îndrăznelii și romantismului său. El așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Mao pentru ca el să-l cunoască pe Chun-qiao. Lui Chun-qiao nu-i ia mult să-l lumineze. Când o să vină timpul? întreabă Kuai Da-fu. Ascultă-ți chemarea inimii, îi răspunde Doamna Mao. Ce ne învață tovarășul președinte Mao? Smulge buruienile din rădăcină. Așa vezi. Caută cea mai mare rădăcină, zice Chun-qiao. Avem nevoie de o mare izbândă, aprobă din cap Doamna Mao Jiang Ching. * Miezul nopții, 13 ianuarie 1966. Mao are o întrevedere caldă cu vicepreședintele Liu la Palatul Poporului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sunt în aer. Este viața mea. Am fost împușcată de atât de multe ori. * E un spațiu deschis. Stâlpi din lemn, de înălțimea unui om, se înalță spre cerul plumburiu la o distanță de câte trei picioare. Douăzeci de stâlpi. Buruienile sunt până la brâu. Vântul e aspru. Prizonierii sunt scoși în șuturi din camion și legați de stâlpi. Le sunt scoase cârpele de la ochi. Chipuri lipsite de culoare, unele cu prosoape îndesate în gură. Comandantul plutonului de execuție strigă ordinul. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Printre ei se numără cântăreți de operă celebri. Știți din ce era făcut tortul de aniversare al împărătesei Wu? Doamna Mao vorbește de parcă s-ar afla pe o scenă. Și apoi răspunde tot ea: Era făcut din pământ, semințe și buruieni. De ce? Pentru că e hrănitor! Din public se aud câteva râsete. Monologul continuă. Subiectele se schimbă într-o manieră dezlânată. Acum critică relația dintre eunucul Li Liang-ying și împărăteasa văduvă, pentru ca în clipa următoare să descrie un fier de călcat manual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mele de naștere, zice ea. Nu mi-am sărbătorit niciodată ziua de naștere. Nu a fost mare lucru de sărbătorit. Însă viața mea se schimbă și poporul va sărbători ziua mea de naștere. Am încredere în judecata lui. Ca o buruiană, ea își face loc, ițindu-se pe lângă trotuar. Își întinde brațele departe și începe să cânte ca eroina din opera ei. Va sparge pavajul din grădină și va croi drum din cel mai sumbru colț, pentru a găsi aer și lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mucii sclipind argintiu pe obraz, ca balele melcului, uscate la soare. L-ai pierdut din ochi În curtea plină de zumzet de albine, de soare, e vară, e primăvară... Și copilul ăsta, lăsat să crească de capul lui, ca o buruiană, Îl știi, l-ai mai văzut undeva, unde? A, da! Mama purta Întotdeauna În poșetă o fotografie a lui, o fotografie sepia, cu pete de cafea sau ulei și colțurile Îndoite. * Calci apăsat pe pietriș cu Încălțările tale țepene, scorojite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
felinar și-un coș de papură - chiar și-un sac de pus În cap, ca să nu mă plouă-n gât - și m-aș duce singur-singurel pe imașul Înecat de revărsătură și aș frământa, singur-singurel apa și nămolul și crengile și buruienile de la ruptura iazului; de-aș prinde un ciortac nu mai răsărit decât degetul meu cel mic (care sunt mic!) - tot n-aș ajunge cu el acasă, de să-l frigă mama, să mănânc și eu pește prins de mine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]