3,622 matches
-
o întrupez / Din lemnul crucii ce în trup o-mplânt, / Cuvântul răstignit și mort să-l înviez...// Sunt lângă voi ridicători de nesfârșit poem / și-n prag de sfântă românească sărbătoare/ Pentru a țării Rugă cu dragoste vă chem / Noi cânturi să-nălțăm din inimi, fiecare.” (Rugă fără sfîrșit - 21). Că acest proiect gigant a rezonat și și-a găsit ecou în inimile sutelor de autori, demonstrează, o dată în plus, nevoia de Poezie a omului, ceea ce este cu adevărat remarcabil. Și
ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI, ROMEO TARHON, POEME de ROMEO TARHON în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358716_a_360045]
-
ÎNCHINATĂ MUZICII - STELA ENACHE, LA FUEGO SI PRIETENII" PE FAVORIT TV Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 860 din 09 mai 2013 Toate Articolele Autorului "Timp, încotro mergi, spre ce meleaguri noi grăbit alergi ... ". Către meleagurile neasemuite ale cântului s-a îndreptat, încă din copilărie, destinul celei ce a deschis " dimineți albastre" în muzica românească, Stela Enache. Un destin amplu, construit pe notele și sunetele ce i-au servit drept inspirație și care l-au definit ca fiind un
STELA ENACHE, LA FUEGO SI PRIETENII PE FAVORIT TV de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344615_a_345944]
-
În pragul sfânt Lumina-apare, Neprihănirea înviind, E Taina cea de mult vestită Viață lumii dăruind. Porțile cele de aramă Ale Tartarului nespus S-au sfărâmat, fără zăbavă, Arse de Soarele Iisus. În cer e mare bucurie, Iar pe pământ un cânt duios - Cu dragoste și împăcare - Vestește: „A-NVIAT HRISTOS !” CUVÂNTUL CE CUVÂNTĂ Altar preasfânt, Lumină lină Ce-n calea lumii-ai apărut, Aminte adusu-ne-am de Tine Și de Iubirea-Ți care Te-a durut. La crucea Ta prinsă
LIRICA PASCALA de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344689_a_346018]
-
Ta prinsă-n piroane De omul cel nesăbuit Ne-am prăvălit cu glasul stins Și sufletul încremenit. Cu jale-amară mucenicii Ți-adună jertfa în potir, Suspină Maica Preacurată Cu lacrimi albe ca de mir. Îți plânge chinul și menirea, Rostește cânt de leagăn sfânt, Tristețea-i mare, fără margini, Jale-i în cer și pe pământ. Jertfa Ți-e mare cât e cerul, Cel străbătut de nori de sânge, Plâng mănăstirile tăcute, Clopotul sacru glasu-și frânge. Dar Tu durerea o încerci
LIRICA PASCALA de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344689_a_346018]
-
sacru glasu-și frânge. Dar Tu durerea o încerci Pentru a omului salvare, Din gheara dușmanului Tău Să scoți a lui biată suflare. Adu-ți aminte și de noi, În slava Ta fără prihană Și voia Ta a noastră fie, Un cânt de sărbătoare-n strană! Și viața noastră o primește La poale de Golgotă sfântă, Lumină dăruiește-ne în toate Și fii Cuvântul ce cuvântă! BUCURĂ-TE! Bucură-te, Iisuse, Blândule păstor Ce turma Ta cu dragoste o porți Către vârful
LIRICA PASCALA de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344689_a_346018]
-
nestins Prin care Dumnezeu lumină lumea Făcând din noapte, ziua cea dintâi! Bucură-te, Iisuse, Cuvântul Fără-de-Început Cuvântul Fără-de-Sfârșit, în inimile calde, Ce schimbă vreascul în ramură-nflorită! Bucură-te, învățătorule, Carte deschisă Spre a minților înțelepciune, Ruga pustnicului și Cântul aedului! Bucură-te, Iisuse, Puterea zilei de azi Speranța și Bucuria zilei de mâine Fără de care nimic nu se poate! Bucură-te, Iisuse, Lumânare veșnic aprinsă Pe calea întunecată a vieților noastre, Liniștea blândă - Mirul binecuvântării tale! Bucură-te, Iisuse
LIRICA PASCALA de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344689_a_346018]
-
l-au determinat pe Herlea să încline balanța către o asemenea opțiune profesională bruscă a fost legată de însuși respectul său declarat față de criteriile fixe în ceea ce privește compunerea unui rol. Altfel spus, e vorba despre perfectibilitatea, o putem numi, a artei cântului văzute atât ca fenomen de sine stătător, pe de o parte, dar și ca realitate redusă la un anumit tipar simbolic, pe de alta, criterii regăsibile, evident, în capacitatea sui-generis a unui interpret de a naște, prin varii forme de
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]
-
stau la baza zidirii templului arhitectural complex cu nume atât de simplu însă - „rol”. În muzică, există modelul Cernei-Poen. În poetica matematică, modelul Marcus-Servian. De ce nu am avea, ca o binevenită reprezentare a ceea ce putem numi matematica artei interpretative a cântului liric, și un model Herlea, să-i spunem, deoarece, ca și în cazul mezzosopranei Elena Cernei, arta și matematica se întâlnesc într-o estetică singulară a actului de intonare muzicală la creatorul, printre alții, al crudului personaj puccinian Scarpia?!... Să
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]
-
din neuitatele constructe solistice Silvio (partitură care se confundă, practic, cu debutul artistic al lui Nicolae Herlea din data de 14 aprilie a anului 1950) și Tonio din “Paiațe”, emblematica operă a compozitorului italian Ruggiero Leoncavallo. Prin sonoritățile antagonice ale cântului său, ce îmbină unduirea blajină a unei forțe dramatice ieșite din comun cu larghețea bucuriei molipsitoare de a fi, asemenea unui erou romantic cu identitate sculptată în aburul misterios al propriei sale existențe, Nicolae Herlea a reușit să preschimbe veșnicul
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]
-
ceea ce Dumnezeu poate dărui în mod constant lumii. Solist polivalent ca posibilități de comunicare muzicală și expresivitate, care a reconsiderat prin creațiile lui permanent îmbogățite dimensiunea mitică a vastului univers liric (în măsura în care ne permitem libertatea de abordare metaforică a artei cântului într-o asemenea manieră), Nicolae Herlea a oferit patrimoniului cultural al umanității, prin autenticitatea decriptării lui personale, fluidul incandescent al Iubirii celeste într-un spațiu concentraționar teluric dominat de multă violență și patimi tenebroase multiple, cu alte cuvinte, a oferit
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > PLECÂND VENIND Autor: Nina Dragu Publicat în: Ediția nr. 2281 din 30 martie 2017 Toate Articolele Autorului Plecând venind Plecând venind Venind plecând Se duce timpul Între plânset și cânt Tăceri și cuvânt Între ziuă și noapte Între viață și moarte. Plecănd venind Venind plecănd Tănjesc dupa tine Căutându-te Chemându-te Adorându-te Rugându-te Plângând cântând Cântand plângand De unde ai fi Un semn să-mi dai. Plecând venind
PLECÂND VENIND de NINA DRAGU în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/358790_a_360119]
-
Tristețea-mi cu zâmbet ucide. De rupe din suflet destinul-șacal Și-azvârle cu șerpii de foc Tu-n lacrima florii de portocal Găsește-mi, sfielnic, un loc... Mă poartă-n iubire pe-un țărm liniștit Și-mi lasă-ntr-un cânt de vioară Un fir din norocul acum prohibit Să-l țin-busuioc subțioară. Fă, Doamne, să cânte bobocul de mac Și rozele-n straiul regal Mă-ndeamnă izvor de iubire să-mi fac Din gingașa floare de portocal. ÎN MAI, CÂND
VISÂND PE MALUL MĂRII PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358839_a_360168]
-
Tristețea-mi cu zâmbet ucide. De rupe din suflet destinul-șacal Și-azvârle cu șerpii de foc Tu-n lacrima florii de portocal Găsește-mi, sfielnic, un loc... Mă poartă-n iubire pe-un țărm liniștit Și-mi lasă-ntr-un cânt de vioară Un fir din norocul acum prohibit Să-l țin-busuioc subțioară. Fă, Doamne, să cânte bobocul de mac Și rozele-n straiul regal Mă-ndeamnă izvor de iubire să-mi fac Din gingașa floare de portocal. ÎN MAI, CÂND
VISÂND PE MALUL MĂRII, PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358837_a_360166]
-
de gând în trecut călător... Lasă arcușul să lunece liber pe coarda gingașă ascunsă vibrantă cu sunete-nalte pline de dor... Atunci vei culege ploaie de zâmbet de ochi luminoși și vorbe în sunet-cuvânt de pace și-adâncă iubire în cânt... Referință Bibliografică: ȘI VIORILE DOR / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 332, Anul I, 28 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
ŞI VIORILE DOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358855_a_360184]
-
Să nu le treacă o zi fără să spună cuiva ( oricui - mamei, tatălui, bunicilor, prietenilor) “te iubesc” sau “mi-ești drag”. Să nu uite să fie copii. Pentru că, așa cum a spus marele nostru sculptor Constantin Brâncuși , ” - Ce hobby-uri ai? - Cânt la ghitară din când în când, mult mai rar decât în adolescență. Joc tenis de câmp ( vara), ping-pong și badminton în familie , dar și cu elevii. Nu prea ratez nicio ocazie să călătoresc în țară sau în străinătate. Citesc mult
TEATRU-FORUM SAU TEATRUL OPRESAŢILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358898_a_360227]
-
total de trivialități, de vulg, chiar și de locuri comune, chiar dacă uneori forțează limba, de ex.: “flagranța cocorițelor”; “pe partea de-argint-viu, / carosabilă, / logosabilă / și verbos-abilă / a hârtiei”; “a rămas în viață și fiitorește”; “îmbăierat”; “ale neamului nostru parcă mereurit-însomnorat”, “țărmu-mprigorat”, “cântul zeițelor stelin”, “zalmoxiindu-l în preaplin”; “pod ghețos, aleutin”; “burebistan, sau angevin”; “fără paharul viperin”; “mă scurmă / și mă șănțuiește”; “inefabilă fragranță subcerească -“; “minunos croită” (apa); “mirunoasele-oglinzi”; “eu, încosmitul”, “ce se-nzoriază”; “împloură nouă ceruri”; “a (se) peșteriza” (titlul unui poem, sintagmă
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
Când de geruri și de vreme rea veți fi urgisiți Povestea de acum să le-o amintiți! Să poarte șoapta, codrul prin freamătul lui Să le spună de cinstea, virtutea, vitejia neamului. De nu vor avea nume, să-i legene cântul, Doina să-i crească, să-i mângâie vântul, Să moară bătrâni, gerul din inimi să cunoască moina 45 Și în codru să-ngroapte doina, DECEBAL Să nu știe ce-i trădarea! Tot mai aproape se aude bubuitul. Focul este mai îndârjit
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 3. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358961_a_360290]
-
Hrănindu-mi amintiri ce răscolesc, Un dor flămând îmi cheamă trup acasă Acel meleag, un colț de rai lumesc. Cu turme behăind pe creste nalte, Cirezi întinse-n lung de văi cu ropot, Clopotnița ce veșnic vrea să salte Frumoase cânturi strânse-n vechiul clopot. Mi-e dor de simplitatea mea bogată Închisă în cătunul fără școală, Iubirea de răzeșii mei mă poartă Scornindu-mi amintiri ce mă răscoală. Aud cum plânge satul după mine Un bocet sfânt ce sufletul îmi
MI-E DOR... de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359022_a_360351]
-
Un bocet sfânt ce sufletul îmi frânge, Prin sânge de răzeș ce-mi curge-n vine Durerea și suspinul lui m-ajunge. Tresar în somn, mă cheamă - acasă vântul Și florile de câmp, toate mă vor, Străvechilor păduri le aud cântul Chemându-mă să viu în sânul lor. Născut, crescut, ,,bogat’’ școlit în lume Cu satul meu purtat-am legământ; Atunci când soarele la gene-mi va apune, Hodina o găsesc în vechi pământ. Referință Bibliografică: MI-E DOR... / Ciprian Antoche : Confluențe
MI-E DOR... de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359022_a_360351]
-
De când? De unde se adună?! ...Și altă dată Roma astfel de stârpituri ne-a trimis, Dar dacul a știut să fie de ne învins. În alte vremi sămânța blestemată n-a prins în pământ acesta bun. Ne-o spun poveștile și cântul străbun. Sunt multe mreje întinse de romani, 30 Ei știu pieziși să-l poartte de ani. Noi știm doar lupta dreaptă Răsplată după faptă. ( Se aud tunete puternicie. Perdeaua se dă înlături și lasă să se vadă, atârnând de bolta
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
străbun! Mică-I Cetatea Țării, Dușmanii întunecă lumina zării. Împotriva lor îndreaptă Furtuni, aprige vijelii, Semnul tău să fie faptă, Apără pe ai tăi fi. CORUL FECIOARELOR ȘI AL OSTAȘILOR Râurile în munți, Pământurile sub soare, Preoții în altare, În cânturi fierbinți, Slăvesc cuminți Numele tău mare! VEZINAS Tot ce gândurile încântă, Tot ce-i mândru în țara sfântă, Ale tale, Zalmoxis, sunt! Înaintea feței tale răvășite de vânt Stă în cutremurare A Sarmisegetusei întreagă suflare. În rugă îți cer, stăpâne
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
chiar și cele ale închisorilor în poemul metaforic intitulat „Poetul după gratii” în care mesajul este foarte clar, ideea de libertate, de exprimare a sentimentelor și simțirilor sufletești: „crucificat / în numele ideii / poetul / este cel care / certifică / nemurirea / unui neam / prin cânt” De un lirism aparte, emoționant, se bucură patria într-un tablou mirific în care România este descrisă geografic în versuri: „Țara noastră / Străjuită / De culmile Carpaților, / Scăldată / De valurile mării / Și încinsă / De brâul / Bătrânului Danubiu”, dar și o redescoperire
DRAMA POETULUI ÎN „PERLELE UITĂRII” de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359048_a_360377]
-
noaptea, / În față e oaza. / Pe drumul mătăsii / Un joc de cuvinte / E viața./ Departe e Meka, departe!” Autorul face și un remember al celor ce au apărat glia strămoșească: „Voievozii pletoși / Alungă hoardele... / Dinspre pietrele de întemeiere / Străbate un cânt... / Străbunii, / Mânuind plugul și sabia, / Au durat citadela / Iubirii de neam. / Din codri, / doinele urcă / înspre simfonia / neamului românesc.” Apoi face o trecere în revistă a figurii proeminente a lui Mircea cel Bătrân : „De la Cozia / Umbra lui Mircea / Veghează asupra
DRAMA POETULUI ÎN „PERLELE UITĂRII” de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359048_a_360377]
-
poem dedicat fiului său Cristinel plecat prea devreme în acel pelerinaj fără de întoarcere, acolo undeva sus ca un înger printre stele. Volumul se încheie în aceeași notă de tristețe cu poezia „Sânge și lacrimi”: ”Sânge și lacrimi. / Ultima șoaptă / Din cânturile Persefonei, /E cununa lui Helios / Și... au pornit asediile.” Domnul Constantin Geantă dă dovadă de multă sensibilitate în scrierile sale, exprimându-și sentimentele din adâncul ființei sale, răscolind, cu tristețe, sufletul cititorului și îndemnându-l la meditație. Domnul Nicu Cismaru
DRAMA POETULUI ÎN „PERLELE UITĂRII” de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359048_a_360377]
-
Doar de suflete-pereche auzită, Din alte vieți cunoscută. Melodia se ridică Din abis de mare, Cântată la harpă De-o nimfă-ndrăgostită De Poseidon, al mării stăpân. Stăpân al inimii mele, Tu ești, Îmi curgi înfiorat prin vene, Ca un cânt, Ca un alint Sublim legământ... Dansăm sub clar de lună, Tu, Un faun cu ochii plini de vrajă, Eu, O nimfă speriată De zborul unui pescăruș... Picură în noapre Roua în diamante, Din ochii mei și zâmbetul tău, S-a
NOI...(DEDICATĂ IUBIRII) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359269_a_360598]