2,562 matches
-
vremea adolescenței mele, un helix gros de ureche era de ajuns pentru a alina aspectul fumuriu al blocurilor din cartier, care îmi blocau vederea spre Dunăre. Trebuia să fie de ajuns, așa cum pentru mama fuseseră de ajuns păpușile făcute din cârpe. Apoi a fost Dodo și coconul moale și cald tapetat cu Pink Floyd, Jethro Tull, Zenobia, Iarna bărbaților și cu prăjiturile de la cofetăria cu pești. Nu făceam decât să schimb mereu o colivie cu alta, mai interesantă, mai confortabilă, diferită
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
părăsite cărora li se bălăngăne ușile și feresterele a pustiu, gata să fie luate în stăpânire de orice duh rău care s-ar fi nimerit prin preajmă. Răul își desăvârșise opera prin ei și, apoi, ca pe niște păpuși de cârpe, îi abandonase, descumpăniți și neștiutori, fără habar de ce înfăptuiseră cândva și de ce se aflau acolo. Am început să caut claia de păr încâlcit a nebunului și era cât pe ce să răsuflu ușurată că n-o văd, când am dat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
un mic buzunăraș ascuns într-un buzunar mare exterior al rucsacului. Am pășit cu atenție în cameră, coborând o treaptă. La masă apăruseră un bătrân și o femeie. Nu le puteam vedea fețele pentru că stăteau cu spatele la mine. Femeia luă niște cârpe cu care apucă de margini și ridică cu greutate un lighean verde de pe sobă, plin cu apă din care ieșea abur, și îl așeză cu grijă pe un scaun. luă apoi un ibric roșu cu care îi turnă bătrânului, care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
apă să se spele pe cap. Se spălă cu greutate pe părul lung, alb, împroșcând cu apă peste tot în jur, astfel încât la sfârșit se făcuse o băltoacă sub scaun, pe care femeia se grăbi să o șteargă cu o cârpă. Undeva în capătul celălalt al mesei stătea o pâine mare aburindă, din acelea rotunde de care se fac în Ardeal, și niște pere galbene cu pete maronii, aproape trecute, care răspândeau un parfum intens. — Nu puciai să faci apa o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Între dinți, și să strângă, cu toată puterea sa, până când osul, de la prima Încheietură, a făcut: cranț! Gugu a răcnit ca-n gură de șarpe, și toate ospătărițele iau sărit, În ajutor, cu fețe de mese și cu altfel de cârpe, spre a-l bandaja. Pe când, Valică, om cu scaun la cap, a scos capătul degetului din gură, l-a Înfășurat Într-o batistă, apoi, șia luat ochiul de geam și l-a Îmbiat, pe cumătru: hai, mă, că o să găsim
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
l-am văzut o secundă...“, a zis coborînd glasul. „Somnul de după naștere... Cinci secunde cred că am dormit... Sau un minut... Doar să văd cum ieșea o asistentă cu ceva Înfășurat În brațe am apucat, cînd am deschis ochii... Niște cîrpe... Sau un prosop... Nu mi-a păsat prea mult atunci, eram tînără... Puteam să am și un fiu al meu, mai tîrziu. Dumnezeu m-a pedepsit, nu mi-a mai fost dat. Soțul meu e steril. Nici nu a vrut
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
moș Costache, care nu voia să se dea jos de pe canapea cu îndărătnicia unei cloști, și descoperi un pachet de jurnal legat cu sfori, îl trase afară și-l dădu bătrânului. Acesta îl desfăcu mulțumit, umplîndu-și plapuma cu sfori de cârpe și cu jurnale, și scoase trei pachete de bancnote, legate și ele cu sfori: G. Călinescu - Ăștia sunt! murmură bătrânul, examinând atent cotoarele,cu teama de a nu se fi rupt ceva. - Foarte bine, Costache! Mă duc la banca mea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
s-a stăpânit să rostească împotriva acestuia cea mai măruntă judecată de ocară, zicîndu-i doar: "Yahveh să te mustre!" Ceas al mustrării care, iată, nu sosise. Spre deosebire de cel de-al treilea țârâit al soneriei, năpădind de undeva dintre măruntaiele de cârpă ale culiselor și înșirînd mulțimea timpanelor prezente pe sforicica sonoră a unui hîșcîit ca de insectă. Dinspre foaiere, la parterul lambrisat și aurit, penetrând draperiile, se zvârcoliră pe parchetele întunecate șerpii de lumină vopsiți într-un purpuriu vorace, vătămător. Explodară
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
anumite ore ale zilei, cele Opt Vitralii cu Sfinți se grăbeau să-și intersecteze snopurile de raze chiar deasupra lespedei centrale, prin care, tradiția susținea că, o dată la 13 ani, un bărbat suferind putea coborî, întorcîndu- se apoi cu o cârpă umezită, de respirația zăcămintelor ascunse ale Bucureștioarei ori chiar cu un țurțure de apă tămăduitoare. La 20 septembrie 1985 însă, Marele Arhitect, desigur, întrerupsese toată această sfidătoare trambalare a țurțurilor de apă tămăduitoare, răzând complet de pe suprafața pământului mai întîi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
șoferul și o și înhăță pe dezlegătoarea, care, după ce tălmăcise un ultim sobor al cărților sarazine, de epuizare, dădea ochii peste cap. Se și înmuiase, ca o perdea scăpată de pe vergele, risipindu- se, într-o dungă, pe canapea, cu cârpele și vata de zahăr a coafurii în neorânduială. - Pune mâna să i-l reînvigorăm pe destin! puse suflet, în aducerea în simțiri a cucoanei, coțcarul, deznodîndu-i, mai mult decât era necesar, cordonul. Azvîrlindu-i de-a dreptul în lături pulpanele și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
uretrele. Sau cât de însîngerate sau de ferfelițite, pe dinăuntru, se întorseseră de la Sabat. Erau toate dulci și fără Stăpân, lătrătoare și pofticioase ca niște cățele. Adevărate abisuri de spermă, cățărate pe două picioare. Mai fierbinți decât fierbătoarele electrice pe sub cârpele lor. Și când, dintr-o solidaritate petrecăreață de bucureștean, has-Satan sări plictisit între ele, în pijamaua lui alb-verzuie, cu prohabul lui căscat, prin fanta căruia se ițea grumazul gros al sculei belite, iconița atârnată de el și capul bărbos al
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lăsat, tu, pantalonii? Fiindcă, fără pantaloni, la mine în casă eu nu pot să te târâi. Se gândește, adică, să-l invite până la dânsul acasă. Reușește să-și îndeplinească dorința, după ce, în prealabil, îi procură vestimentația necesară, de la talciochiștii de cârpe din zona Șelari-Covaci-Lipscani, așa că, dintr-un început, tânăra doamnă Olimpia Frofrony, delicata și picanta soție a domnului Ninel, are ocazia să-l vadă pe Ulpiu în pantaloni. Îl place. Iute prinde cea mai fremătătoare încredere în el. Îl pune să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
identificate toate a fi fost femei. Cuprinse în intervalul de vârstă 20-39 de ani. Nu li se recuperează decât părți izolate de trup. Locul depunerii este altul decât locul tranșării. Părțile desprinse au fost ambalate și transportate în săculeți de cârpă, folii de plastic, valize de piele. Derută totală. Au fost împinse peste Dunăre vremurile de hoinăreală sau dolce farniente. Serviciu, cine are pe timpul ăsta, încă de criză, serviciu; cumpărături, făcute cât mai din zbor și cât mai în pripă; jurnale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în salvarea lumii de către o bucățică de cur li s-a adus varieteu. La Buh, Aliat, Talmeș-Balmeș, cele mai cosmopolite terase din lume, alături de trupele dansatoarelor suedeze sau cehe, rele de muscă, de-au ce-au stors, ca pe-o cârpă, orice român mai înalt de un metru douăzeci, explodează și cîte-o piesă de teatru de Caragiale, Racine sau Goldoni, jucată de maimuțe și câini. O pală de vânt și afișele senzaționaliste se dezlipesc la ambele colțuri de sus, se înfășoară
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o bronșită... Așa c-am mai slăbit-o cu devotamentul... Tu, acuma, ce crezi? O să mor eu pe loc, din pricina asta? Sau n-o să mor?!... Cătrănit, duhușorul tăcu mâlc, își vîrî coada între picioare și își luă tălpășița. Ca o cârpă se comporta rahatul de Spiridon înaintea clasicului marxism-leninismului. Has-Satan ateriză, cu îndemînare de balerin, pe tălpica ferestrei, conștient că întreaga Sală de Spectacole a Universului se benoclează la el. Bătu talpa papucului de dușumeaua cămăruței sale din casa Nicoloaicei, despicând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de halate dintr-un container, ce scăpau nedușate. După curățenia generală, li se distribuia, tuturor ălora ce izbuteau încă a-și exersa masticația, cîte-un galoș de mămăligă și 200 de grame de apă, în care, mai curând, erau fierte niște cârpe, dar care purta numele ceai. Până la ora 18,30, când Mandravela suna pregătirea pentru stingere și-i strângea înapoi, ca pe niște găini în cotețe, întemnițații desfășurau, sub comandamentul unui malac, programe de ordine, curățenie și educative. Ori se hârjoneau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
15 secunde, motorul unui automobil, ținut la îndemînă, fu ambalat și demară, semn c-o importantă bandă din oraș complotase să-l lase într-o ureche. Ieși, cu geanta la el și, până acasă, opri sângele, strîngîndu-și pavilionul crestat cu cârpa gulerului. În dormitor, Andra dormea. El nu se pricepea. Se doftoroci, oblojindu-se cu un strat de vată, tifon și acoperi sfârcul lipsă cu leucoplast. În bucătărie, scotoci în geacă și dădu peste plic. Erau fix 400 de lei. 200
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
săculețul cu falca, în dreptul fălcii și l-au părăsit în mila Domnului... Arhanghelul lui Dumnezeu l-a sudat cu electrodul lui miraculos. I-a lipit încheietura cu licoare din licoarea lui spirituală. Aazvîrlit cât colo cei 33 de săculeți din cârpă, care s-au îndepărtat, cu chițcăituri îngrozite, de câtă carne nefericită ținuseră ei până atunci la piept. După doar trei săptămâni, oblojit cu o milă pe care deseori n-o putem înțelege, lui Doru i s-a acordat o a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zăngănind precum o cutie din lemn ce poartă înăuntru un pumn de monede. Foștii invocatori se treziră reînșurubați în scaunele lor. Degetele le fură pleznite de nuielușele purtătorilor de letică, trimiși să curețe locul și retrăgîndu-se acum în mirosuri de cârpe arse și cu spinările încovoiate sub o pradă bogată. 369 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Aruncîndu-se în discuție numele Liceului "Pipera", responsabilitatea ta... își depuse și profesorul de istorie Atanasie Albu farfurioara și paharul de limonadă direct pe trotuar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
strada Perone, căpătând iarăși înălțime și depărtîndu-se spre Șoseaua Olteniței, lopătând prin viroaga Stoian Militaru. Fornăind și trăgîndu-se înapoi, aidoma unui armăsar speriat de ciupitura amperajului cablurilor de tramvai, întinse asemeni unor frânghii de rufe, pe măduva cărora atârnau, nu cârpe, ci garnituri gălbui de tramvai, paralele cu terenul chelbos al Parcului Tineretului. Și, din pișcătura cu pricina, Doru se desprinse să zboare mai cumpănit, pe la vreo 16 metri deasupra solului, cam prin dreptul etajului patru al blocurilor spoite în gri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ștearsă, madam Nicolici, strânse buzele, de data aceasta nu doar pentru a se dovedi persoana respectabilă ce-i făcea întotdeauna o imensă plăcere să se dovedească. Dar și pentru a nu-și deconspira zâmbetul măgulit. Tuși, scuturîndu-și ca pe niște cârpe plămânii, de fum de țigaretă Snagov. 395 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI staționă, pentru mai mult timp, pe cerul patriei, vibrând din miile de frânghii nevăzute, întocmai ca un zeppelin. Prima repriză de staționare se petrecu la amiază, la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vocile rudelor înfierbîntate de vin. A gunoierului ieși cu așternutul mototolit. Mesenii o primiră cu strigăte de bucurie sălbatică. Vioristul luă bucata de pânză în arcuș și o juca deasupra capului. Femeile țipau întărîtate de vederea sângelui care rămăsese în mijlocul cârpei ca un bujor. - Zi! Zi! se aruncă Aglaia spre lăutari. Cobzarii apucară instrumentele din nou. Spre ziuă, fina Smaranda aduse o găină vie, legată de un brad mic, ce se zbătea speriată, atârnând de picioarele legate. Cristea se repezi spre
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o curea de loc unul Bică-Jumătate, de era brutar în Grivița. Se miraseră ce-l găsise, dar nu le trebui multă vreme să înțeleagă. În câteva luni, pe marginea tare a gropii se ridicară bordeiele chivuțelor care adunau sticlele și cârpele pentru fabrici. Ieșeau chirii și cârciumarului îi păru rău că nu i-a dat lui mai înainte prin minte să cumpere pe preț de nimic buza aia de pământ. Nu semănau unul cu altul. Cel mai vechi vecin în groapă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la pene. Tabachere de mărgele, Să te țin la sfn la piele, Tabachere de-alpaca, Tu ai fost gagica mea. Cârcotașul scoase o țigară și-o aprinse. O clipă, flacăra chibritului îi lumină fața. - Asta-i halește banii și zilele. Cârpă 1-a făcut. Omoară oameni, își taie tovarășii, ei nu i-ar da o palmă. O ține dragă, gagica lui de inimă. Pentru ea fură, s-o îmbrace. Da muierea, a dracului. Mai dă și pe de lături. Umblă Bozoncea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
numărătoarea lor, trăgea o bară pe hârtie sub socoteală și aduna. Mai scuipa în palmă, lua iar piesele de doi lei, una câte una, să nu iasă greșeală. Buuun! îi mai rămâneau și lui câțiva mărunței. Îi aduna într-o cârpă murdară și-i ascundea sub brâul gros. Aia era averea lui, nu s-atingea jupânul. Ce-i al stăpânului e-al stăpânului, ce-i al lui, al lui! Treabă cinstită. Mulțumit că-i ieșiseră socotelile bine, făcea o cruce mare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]