2,091 matches
-
efort; nimeni nu i-ar fi luat-o în nume de rău dacă nu s-ar fi amestecat. Toată lumea îl privea pe unul dintre mașiniști, care era, stingher, sus de tot, pe schelă, asemenea unui păianjen pe pânză, care se cățăra, sprijinindu-se în mâini, către scripetele prin care trecea cablul Tabithei. Toată lumea, cu excepția lui Ben, se uita drept în fața lui și înghițea cu greu. Unul dintre cei care lucrau la înălțime îi tot dădea indicații, de parcă cel care se cățăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cățăra, sprijinindu-se în mâini, către scripetele prin care trecea cablul Tabithei. Toată lumea, cu excepția lui Ben, se uita drept în fața lui și înghițea cu greu. Unul dintre cei care lucrau la înălțime îi tot dădea indicații, de parcă cel care se cățăra ar fi fost orb. Hai că aproape ai ajuns, zise el. Aoleu - nu, e bine, nu vă faceți griji. Ben tresări ca un iepure care zărește un câine. — Până la urmă el de ce s-a urcat până aici? făcui eu încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Hugo își înăbuși protestele. Dar din baie se auzeau și alte zgomote, cu ar fi acela al unei ferestre cu cadru mobil care e deschisă. M-am repezit la fereastra din living și am deschis-o exact când Ben se cățăra afară pe pervazul ferestrei, încercând să se prindă de burlan. —A ieșit pe fereastra din baie! strigai eu. Polițiștii s-au repezit amândoi spre ușă. —Hugo! am îngenuncheat lângă el. Te-a injectat din nou? Hugo clătină din cap, părând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
rosti MM cuvintele care erau în mintea tuturor. — Nu. Cu colțul ochiului, am observat-o pe Sophie cum se relaxează. Nu cred că Violet ar fi atât de prostănacă încât să poarte agrafe cu diamante dacă ar trebui să se cațere pe schelă ca să-i strice Tabithei cablul. A fost o înscenare grosolană. Probabil că Tabitha a intrat în cabina lui Violet în timp ce noi ne aflam pe platforma de servicii, i-a luat agrafa și apoi, pe când ne înghionteam unii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o orhidee născută în echilibru deasupra abisului, exact în unghiul de unire a unei crengi cu trunchiul. De culoare liliachie cu alb, își alesese locul pe care l-ar fi ales un „viet“ ca să pregătească o ambuscadă. Și-i amintea cățărați acolo sus, legați de copac, hotărâți să nu coboare până nu vor fi dați jos cu focuri de armă și, chiar și morți, continuau să rămână lipiți de creangă și de trunchi, putrezind și slujind drept hrană pentru muște și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de trunchiurile copacilor, de liane și de hățișuri. Era o miasmă acră, agresivă, inconfundabilă, amestec de duhoare de țap și putoare de cocină. Era mirosul fricii în selvă, care alunga chiar și jaguarul și anaconda, împingea în apă crocodilul și cățăra în copaci oameni și maimuțe. Erau porcii sălbatici, „huanganas“ sau pecari, care înaintau, în turme, scurmând nesățioși, devorând tot ce găseau în cale, o armată de neîmblânzit care se apăra pe sine cu o furie de necrezut, în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nici un cerb, încât niște jamboane bine afumate de pecari, atârnând de tavanul colibei, i se păreau de-a dreptul ispititoare. Înaintă încet, luându-le urma după miros, cu urechea atentă, până când auzi - clare - grohăiturile răgușite ale turmei de porci. Se cățără într-un copac jos și își încordă privirea spre luminișul care mai mult se ghicea decât se vedea câțiva metri mai în față. Erau acolo: cenușii și negri, murdari și zgrunțuroși, purtându-și înfricoșătorii colți gălbui. Pășteau lângă râu, dezgropând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și îl auzi fluierând o veche melodie cubaneză. Mai rămase câteva clipe să privească liniștea lagunei și se amuză să studieze strădaniile unei furnici isula de a găsi o cale să traverseze un firicel de apă. Până la urmă, insecta se cățără pe un fir subțire de iarbă pe care briza îl apleca peste cursul minuscul și se lăsă să cadă de cealaltă parte. Își continuă drumul: neobosita ei explorare în căutare de hrană. — Și la întoarcere...? o întrebă el cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de mult se îndepărtase de mal. În lagună erau pirania și câteodată o vizitau anacondele și caimanii din mlaștina învecinată. La vreo treizeci de metri, un teren cu mangrove se întindea precum o insuliță singuratică și înotă într-acolo. Se cățără cum putu pe șubredul refugiu și se instală într-un colț, cu picioarele în apă. Pe malul îndepărtat, lângă colibă, Piá stătea în continuare nemișcată cu tunica ei albă și părul ud. Încercă să-și pună ideile în ordine. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
metri altitudine. Trecătoarea șerpuia între cele două culmi, deschizându-și drum printr-un teren pustiu de culoare ocru, cu vegetație rahitică și care începuse să înlocuiască, pe versant în sus, selva verde care părea să fi obosit să se mai cațere pe munți. Avionul DC-3 se îndreptă spre Trecătoare, lăsă la stânga zăpezile orbitoare ale Vulcanului Liniștit și la dreapta, Muntele Luminos, se bâțâi strecurându-se printre vânturi încrucișate, survolă oglinda de smarald a lagunei Viracocha și se lansă în josul cordilierei, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nebănuite, acoperișurile roșii ale unor cătune izolate, câmpuri desțelenite, țarcuri în care alpaca și lamele au luat locul oilor și al caprelor. Anzii apăreau între selvă și mare ca un zid de netrecut prin care timide cărărui ale indigenilor se cățărau legând o vale de altă vale și un sat de alt sat, sărind peste râuri prin vechiul sistem al indienilor incas al podurilor atârnate, mărginind ore întregi abisuri, într-o călătorie în care fiecare pas putea fi și ultimul. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
termina cu păsările marine. Moluștele miroseau a rahat și produceau holeră. Nu, marea nu era pentru el. Dar îi plăcea să o privească. Întrezări mahalalele capitalei: o așezare de maghernițe de carton și lemn, de lut și cutii de conserve cățărate pe dealuri, stând în echilibru deasupra râpelor, cufundându-și temeliile în putoarea cafenie și groasă a râului Raíces - gigantică cloacă a cloacelor -, care în zilele cu vânt dinspre miază-zi își purta mirosul ei grețos chiar până în inima Pieței Armelor. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în spatele refugiului în care a dormit o noapte, cu ani în urmă. Dacă nu s-ar fi grăbit să se întoarcă la coliba și la selva lui, i-ar fi plăcut să meargă din nou pe drumul acela, să se cațere de pe coastă până pe culmi și să-și umple ochii cu priveliștea ce se schimba pe măsură ce urca de la poalele Anzilor. Îi plăcea seninătatea gravă a locurilor pustii și înghețate, cam pe la patru mii de metri, ținut cu buruieni mărunte, de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
plânse și înjură lumea și pe locuitorii ei, ca să se arunce apoi cu capul în lagună și să înoate spre larg fără să-i pese de caimani, de pirania sau de anaconde, care nu părură interesați de prezența lui. Se cățără în mangrove, acolo unde își căutase refugiu într-o dimineață, și se întrebă dacă nu ar fi fost mai bine să o fi posedat în ziua aceea, să fi uitat de toate crezurile lui, să fi încercat să fie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
jucându-se și alergând prin împrejurimile satului. Poate că nu erau copiii cei mai curați și mai instruiți din lume, dar se vedea că sunt fericiți și bine hrăniți. Respirau aer curat, se scăldau în bălți, pescuiau în mlaștină, se cățărau în copaci și urmăreau maimuțe sau capibara printre hățișuri. Creșteau puternici și sănătoși, pentru că acela care nu era sănătos și puternic nu ajungea să crească. Dar acolo, în acele suburbii urât mirositoare, între gunoaie și vicii, copiii creșteau înfometați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Nu poți pleca până nu dau eu ordin. — Căcat! Încearcă să mă împiedici... Dacă pleci, ești concediat. — Mulțumesc! Dacă mă concediezi, trebuie să mi se plătească indemnizație. Haideți, băieți...! Sus! Muncitorii începură să-și strângă puținele lucruri personale și se cățărară în grabă în bena camionului. Unii rămaseră nehotărâți, privindu-l pe șeful de echipă. În sfârșit, acesta ridică din umeri: — De acord, admise el. E mai bine să ne întoarcem în tabără. N-are rost să riscăm. Și noi? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
i-ar fi permis să navigheze prin canalele orașului cu ochii Închiși. Bonsuan, un bondoc cu o barbă deasă, Întâmpină sosirea lui Brunetti cu o plecăciune din cap, conștient de ora aceea matinală la fel de bine ca superiorul său. Puccetti se cățără pe punte, alăturându-se unei perechi de polițiști În uniformă. Unul dintre ei desfăcu odgonul de pe pilon și Bonsuan pilotă barca cu spatele afară În Marele Canal, apoi o roti brusc și porni spre Podul Rialto. Trecură pe sub pod și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pasarelă. Însă piciorul era vizibil, un picior Încălțat Într-un pantof de piele maro; se vedea până la șold. Brunetti se aplecă peste balustradă, dar tot ce putu vedea era partea aceea de picior care dispărea În umbra de sub pasarelă. Se cățără peste balustradă, se aruncă pe pietrele de jos, alunecă atunci când ateriză pe alge și amortiză căderea cu ambele mâini. Când se ridică În picioare, văzu corpul mai limpede, deși capul și umerii rămaseră În umbre. Asta nu conta câtuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
la ceas. — Fir-ar al dracului! Atâta e ceasul? Trebuie să fug. Am o lansare de ruj la Grosvenor House. La revedere, dragul meu, a zis ea absentă, fluturând o mână în direcția lui Theo, înainte să dispară pe ușă cățărată pe tocurile ei înalte. —Aiiiiiiiiiii, a spus copilul triumfător, înfigând ultimul inel de lemn în țeapă. Capitolul 29tc " Capitolul 29" Lui Hugo aproape că nu-i venea să creadă ce noroc îl lovise. Norii se risipiseră. El și Theo aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Cu lacrimi în ochi, bătrânul Iorgu se rugă unui Dumnezeu în care rațiunea lui nu mai credea. Durerea si singurătatea din sufletul lui, crescând, îi înghițeau toată gândirea... Sufletul îi era secătuit... Nu mai găsea calea pe care să se cațere spre lumină. Își alungă din minte aceste gânduri bolnăvicioase, care pândesc sufletele slăbite. Se sculă din pat si încearcă să meargă prin cameră, dar picioarele nu-l țineau... Tremura de febră. Se sculă din nou. Și, totuși nu se lasă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Fă ce poți!” îi șopti gândul. Ar fi vrut să scape de acea discuție cu sine însuși, care îl măcina ore în șir. Sufletul și-l simțea secătuit de suferință și singurătate. Nu mai găsea calea pe care să se cațere spre lumină... Se simțea ca un copac mort. Se crăpa de ziuă... Peste puțin se revărsau zorile. Dar gândurile îl purtau din nou la Vasilica. - Fata mea dragă, mi-ai dat bucuria de a trăi, cât de mult îți datorez
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Vasilica, uneori, cădea într-o stare nostalgică, amintindu-și clipele de fericire petrcute în copilărie la casa de pe Deal. Iși petrcea, cât era ziulica de mare, scotocind prin livadă, curioasă și surâzâtoare, ciugulea struguri în vie ca un sturz, ori cățărându-se prin copaci după goldane sau corcodușe aurite care se topesc în gură ca mierea parfumată. Sau, alegea câte o floare și fugea cu ea pe cărare până în fundul livezii. Acolo, cu voluptate, își îngropa năsucul în floarea îmbătătoare, o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în flăcări și detunăturile cerești începură a fi asurzitoare. Ploaia nu mai contenea. In ropotul acela monoton... încet-încet, alunecă într-un somn obosit cu vise... După un somn lung și adânc se trezi dintr-un vis... ... Se făcea că, se cățăra, ca alpiniștii, pe coasta unui deal foarte înalt. Se cățăra si tot privea în sus, si nu mai ajungea la capăt. Când, aproape, să ajungă pe vârf, liniștea aceea adâncă, care stăpânea înconjurul, fu despicată de glasul puternic al Vasilicăi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
nu mai contenea. In ropotul acela monoton... încet-încet, alunecă într-un somn obosit cu vise... După un somn lung și adânc se trezi dintr-un vis... ... Se făcea că, se cățăra, ca alpiniștii, pe coasta unui deal foarte înalt. Se cățăra si tot privea în sus, si nu mai ajungea la capăt. Când, aproape, să ajungă pe vârf, liniștea aceea adâncă, care stăpânea înconjurul, fu despicată de glasul puternic al Vasilicăi... ”Gogu... Go-gu..!”. De pe celălalt deal, ca o chemare din înalturi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și greu, nici coborîșul nu era ușor, În Christiania se putea Întîmpla și asta, să te omori Încet, chiar dacă erai născut cu har; În Christiania puteai să dai de scara lui Iacob, chiar dacă avea cîțiva fuștei lipsă, și să te cațeri pînă unde Îți era lăsat. Drogurile tari nu mai erau la ele acasă În cartier, dar puteau fi consumate În afară, de băut era voie, dar tot continentul bea, Americile amîndouă, toată planeta - mai puțin lumea islamică - se droga cu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]