2,618 matches
-
direct proporționale erau toate acelea cu rezultatul dorințelor a două trupuri (ea Îl parafrazase pe Newton odată, pe când se Îmbrățișau sub dușul unui hotel din Atena) și de invers proporționale cu pătratul distanței care Îi desparte. Trei ani intenși și călători, care Începuseră În noaptea În care terminaseră de cinat foarte târziu, singuri Într-o bodegă din piața Garibaldi, bând până după ora Închiderii, vorbind despre pictură și fotografie pe când chelnerii urcau scaunele pe mese și Începeau să măture podelele; când
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
spațiu (2); SUA (2); de tot (2); Turcia (2); văzduh (2); vis (2); zări (2); în zori (2); -; adio; aer; afară; ai dreptate; ajunge; ambiție; amintire; Anglia; apropiere; apus; ascultare; așteptare; aventuri; banane; biserică; bora-bora; buneii; bunica; bunici; bunicii; cal; călător; chiar; China; cîmp; cîmpii; cîndva; clar; codru; colegiu; colosal; continent; cosmos; în curînd; cuvînt; de cei dragi; departe de casă; determinare; dincolo; distanțare; la distanță; dorință; dragoste; dreptate; drum lung; pe drum; dur; durerea îndrăgostită; de ea; egal; en for
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Foaie verde foi de fag / De dor și de mult drag; / Ieși, mândruță, până-n prag: / Că eu la tine mă gândesc, / Cu tine vreau să vorbesc, / Dorul să mi-l potolesc; / De drag și de mult dor, / Îs ca omul călător / Și nici n-am timp ca să mor; Ieși, mândruță, până-n prag, / Să vezi dorul cum mă poartă!"161 Refrenul, ca primum movens al spațiului textual, este reluat de comparațiile-ornament sau de paralelismul analogic care, prin intermediul conjuncției adresative ci, neagă "negația
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
greci.235 În timp ce corbul simbolizează iarna, prin ouăle pe care le face în decembrie, când "crapă ouăle de frig", la pol opus este cucul, ca simbol al verii și al căldurii, dar fără a avea statornicia corbului, fiind o pasăre călătoare. În tradiția populară, cucul este cel mai bine reprezentat, ocupând un loc privilegiat, în ciuda faptului cu nu este o pasăre cântătoare și nu încântă prin penajul său, fiind considerat un uliu în miniatură, își depune ouăle în cuiburile altor păsări
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în schingiuiri”. Dar în același timp autorul transmite și un îndemn celor care vor supraviețui și, de ce nu și urmașilor acestora, de a vorbi despre aceste orori ale comunismului: “Vorbească cei care mai sunt în viață Și Astrul, Vântul, Norii călători, Nu diavolii cu inima de gheață Care-au ucis pe robi prin închisori”. Iar poezia “Daruri” compusă la Periprava în anul 1964, exprimă revolta: “M-am framântat cu mintea să-nțeleg De ce-o fi-n lume atâta nedreptate Dar
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
când, prins în raze, timpul începe să horească/ parcă un cerb rotindu-se, ar vrea/ să își învețe coarnele sa crească". Întoarcerile îi dau certitudinea permanenței: Aproape stai de mine, atât/ că nici nu mai poți veni". Ca niște păsări călătoare, care pleacă și vin, se întregește imaginea acestui univers în mișcare. Poemul "Mai stăm" este ilustrativ în acest sens. "Întoarcerile" sunt poeme de dragoste pură, gata de sacrificii, amintind de Ana Meșterului Manole. Există versuri în care poetul pleacă, de la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nou la Meșterul Manole. Am facut patru variante ale Unchiului Vanea. Am pătruns în tema năpastei prin diferite exprimări: teatru, televiziune, film. Vinovatul a fost pe scenă de două ori și pe ecran... Temele mele sunt mereu o aceeași temă călătoare a cărei magie mă seduce. Astfel Ziditorul, Zidirea, Ana pot să se adune într-un nou scenariu... Manole. Știi Cristina, fostul basist de la Phoenix, Josef Kappl, mi-a trimis partitura unei opere rock simfonic Meșterul Manole. Îmi place și credem
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
moartea mea răsar, Șiadevăratul nume ce port e: Unduire. 2. Deci, arcuit sub timpuri, desfășur lung țesut De la plăpânda iarbă la fruntea gânditoare, Și blondul șir de forme, urcând din soaren soare, În largul vieții revarsă un trecut. 3. Din călătoarea undă, din apele eterne, Îmi însușesc vestmântul acelor care mor, Și înnoit și ager alerg, subtil fior, - Prin săli orgolioase ori umede caverne. 4. Și astfel, în Pământuri croindumi vaste porți Spre ritmuri necuprinse de minte vreodată, Aduc Înaltei Cumpeni
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
jocuri ale minții și ale cuvântului din Levantul lui Mircea Cărtărescu sau din O sută de ani de zile la Porțile Orientului (Ioan Groșan), în ale căror oglinzi fantaste se reflectă o întreagă literatură? Și totuși, fără să fim biblioteci călătoare, aproape uitate ecouri din cronici, din „dimineața poeților“, din poezii clasice ori moderne, din proza mai veche sau mai nouă intră în rezonanță cu noile texte, deci literatura este vie, este „un text continuu“. Se cuvine așa dar să urmăm
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
căpriorii coșăr - coșară, îngrăditură de nuiele de adăpostit animale; pătul, hambar cot - colț crac - ramificație cracană - prăjină bifurcată crasnic - drac creițar - monedă de aramă de mică valoare crijmă - pînza în care se înfășoară copilul după botez crîstel - cîrstel, cristei, pasăre călătoare cruși (a) - a da lapte cu sînge (despre vaci) cucăi (a) - a face precum cucul cucuiat - moțat culeșeriu - culișer, făcăleț de mestecat mămăligă cumpănă - primejdie curățitură - placentă cure (a) - a curge curechi - varză curpen - mlădiță lungă și subțire cușcă - locuință
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
redactat la Viena în 1872, a trecut în ochii junimiștilor drept o extravaganță, o "elucubrație filosofică" a poetului, Archaeus, scris în 1875, pare a fi fost doar introducerea la o nuvelă nicicând terminată, care reia în mare parte conceptele "magului călător printre stele". De la apriorismul kantian se ajunge la noțiunea de Archaeus, familiară, se pare, lui Paracelsus și misticismului său naturalist. Archaeus nu este altceva decât esența inalterabilă, natura vizionară călătorind prin spațiu și timp, luând forme după forme, fără finalitate
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Laplace; f. Credințe populare românești cu privire la facerea lumii. Alcătuit din 156 de versuri, distribuite în cinci tablouri, acest poem cosmogonic dezvoltă o temă pe care o găsim și în alte opere eminesciene: Luceafărul, Sărmanul Dionis, Rugăciunea unui dac, Povestea magului călător în stele, Memento mori, Gemenii, Mira. Poetul integrează omul naturii și spațiilor ei cosmice, în această meditație filosofică despre spațiu și timp, despre existență (fortuna labilis), având și caracter de satiră, în versurile referitoare la soarta geniului pe pământ și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Românească, București, 1986. Mincu, Marin, Textualism și autenticitate, Editura Pontica, Constanța, 1993. Mincu, Marin, Nichita Stănescu (1933-1983), în Poeticitatea românească postbelică, Editura Pontica, Constanța, 2001. Mincu, Ștefania, Nichita Stănescu între poesis și poiein, Editura Eminescu, București, 1991. Modorcea, Grid, Magul călător sau speranța în viața și opera lui Mihai Eminescu, Editura Eminescu, 1995. Moraru, Cristian, Nichita Stănescu opera ca "excepție" (observații asupra sintaxei poetice), în Ceremonia textului, Editura Eminescu, București, 1985. Munteanu, Romul, Lecturi și sisteme, Editura Eminescu, București, 1977. Munteanu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nu numai această, ci înțelege un străin în trecere prin alte locuri, care nu pune suflet în ceea ce vede, superficial; diferența dintre "extranjero" și "gringo", ambele traducându-se prin "străin", ar fi că aceea dintre "viajero" și "turista", în română "călător" și "turist". 114 Gaucho locuitor din pampasul argentinian și uruguayan. 115 Ernesto Sábato, Sobre el acento metafísico en la literatura argentina, în La cultura en la encrucijada nacional, Ed. Crisis, Buenos Aires, 1973. 116 Ernesto Sábato, Tango, discusión y clave, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de becațe, omul acela ar fi trăit în pielea unui animal. Cândva, într-o altă viață, trebuie să fi fost un animal, cred că i-am descoperit secretul... Astăzi, îl pasionează vânătoarea cu șoimi (are o acvilă regală, un șoim călător, un uliu, dresați pentru vânătoare) și îl interesează toate speciile de păsări (până și pe cele mai mici, pe cele mai pașnice le primește la el acasă, pentru a le privi, pentru a se minuna la vederea lor, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
motivul, și lăsând deoparte încărcătura emoțională a evenimentului, regăsirea casei după zile sau săptămâni întregi de mers, când nu știi nici să vorbești, nici să scrii, nici să citești, constituie în mod incontestabil o mare performanță. Bineînțeles, există exemplul păsărilor călătoare (iar ele parcurg mii de kilometri, străbătând munți, traversând deșerturi și oceane pentru a fugi de iarnă, pentru a ajunge pe tărâmuri unde le așteaptă primăvara), bineînțeles, există exemplul gâștelor sălbatice ale lui Konrad Lorenz care, în fiecare an, în
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
s-a atrofiat în el constituie un merit cu atât mai mare. Încercările dure prin care trece (uneori în chip strălucit) fac în mod clar apel la inteligența și la spiritul său deductiv. Nimeni nu se îndoiește că animalele noastre călătoare au un mare merit. Trăind cel mai adesea la nivelul solului, cu orizonturile mărginite de ziduri înalte, neștiind nimic despre lumea largă, despre geografia ei, despre numeroasele pericole pe care le ascunde, nefiind niciodată nevoite să lupte pentru a se
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
un ,,zbor suprarealist", visul său situându-se, ca și scenariile onirice din romanele de mai târziu, la granița dintre reverie și coșmar. Zburam prin săli haotice cu pereții de nouri bulbucați și bolnavi. Eram agățat de vitrinele roze ale jumătății-de-câine călătoare, cu degetele înfipte în ele. Picioarele mele, prea lungi, atingeau podeaua metalică și în fuga aceasta nebună scântei lungi de un metru îmi țâșneau sub tălpi 11. Imaginea umanității care se dizolvă, natura preluând atributele acesteia, va apărea frecvent în
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de locuri pe scaune și o suprafata echivalentă de minimum 1 m2 pentru fiecare loc pe scaun; f) spațiu pentru depozitarea bagajelor publicului cal) tor, dotat cu rafturi pentru depozitarea În mod corespunzător a bagajelor; g) afișaj pentru informarea publicului călător, inclusiv la fiecare peron;(2) Casă de bilete și abonamente, biroul de mișcare și de informații, peroanele, grupul sanitar, sala de așteptare și spațiul pentru depozitarea bagajelor trebuie să se afle În aceeași incinta; nu se admite că acestea să
Ghidul tranSportatorului rutier by Petrea Marcu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1280_a_2211]
-
că „datorită, altor condițiuni de viață și altor însușiri sufletești naționale, aceleași motive capătă întruchipări noi. Atunci când a citit colecțiile străine, franceze și italiene dar și grecești, Densusianu a constatat că toate popoarele vorbesc în cântecele lor despre stele, păsări călătoare și fac din ele elemente de poetizare. Observă tot cu această ocazie că multe din aceste elemente apar mai rar și „risipite" la alte popoare, pe când la români aceleași motive apar des repetate în doine cu o stăruință care arată
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
doar ca s-o chinuie. Dacă în romanul lui Hero ne aflăm în prima parte a veacului XX, în romanul lui Leandru descindem în veacul al XVII-lea, pe vremea când stăpânirea turcească bătea la porțile Vienei. Protagonistul, un târgoveț călător, suflet de artist și gânditor năzdrăvan, își folosește darul clarviziunii pentru a se dedica idilei inițiatice și năzdrăvanei Despina. Convins că "atingerea e totuși posibilă", i se sustrage călugărindu-se și făgăduindu-se astfel castității, inspirate lui și întrevăzute în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
aici/ Este și altcum, nu doar altunde.// Doar ceea ce e închis în timpul meu/ Rămâne la fel, oriunde m-aș preumbla/ Un fel de aer străveziu ce depășește/ Și încăpățânarea aspră a pietrei.// Te ții tare, suflete al meu,/ Stabil și călător în aceeași pulsație/ Deodată". Căutarea asiduă a diversității, a diferenței pitorești sau emblematice nu este, pentru poetul călător Liviu Antonesei, decât un simptom al propriei cizelări identitare. Referințe critice (selectiv): Dumitru Chioaru, în "Transilvania", nr. 6, 1984; Cezar Ivănescu, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aș preumbla/ Un fel de aer străveziu ce depășește/ Și încăpățânarea aspră a pietrei.// Te ții tare, suflete al meu,/ Stabil și călător în aceeași pulsație/ Deodată". Căutarea asiduă a diversității, a diferenței pitorești sau emblematice nu este, pentru poetul călător Liviu Antonesei, decât un simptom al propriei cizelări identitare. Referințe critice (selectiv): Dumitru Chioaru, în "Transilvania", nr. 6, 1984; Cezar Ivănescu, în "Luceafărul", nr. 27, 1983; Gh. Grigurcu, în "Steaua", nr. 9, 1989; Nicolae Manolescu, în "România literară", nr. 28
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mushibara/ mereu geisha leapădă/ noaptea din suflet" ș.a.). Alte resurse de gen sunt presărate, atent, în carnația textuală: poetul apare, adesea, în ipostaze livrești, parcă descinse din poveștile orientale ("propriul meu urmaș/ smerit/ călare pe asinul călare pe umbra mea călătoare" gnoză; "pașii mei mă urmăresc ca niște beduini care caută oaza" despre iluzie și discrepanță), pentru a ajunge, în portretul unei nopți, "în biblioteca ăluia nebunul de atâta carte/ volumul vechi/ 1001 de nopți/ se urcă cu șeherezade cu tot
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a ordinii pur vizibile a lumii, printr-un penel metaforizant specializat în ale mimesis-ului pur, vizează bunăoară una dintre acuarelele vulnerabile ale Mariei Mănucă, intitulată Flori de ciulin: "Peste pragul minunilor/ în câmpie,/ valuri de iarbă cu umbre de nori călători/ mă ridică/ mă coboară pe țărmul de verde./ Ei mă așteptau/ cu frunze de catifea argintată/ Dintre scuturi de spini/ enigmatică,/ floarea ciulinului, alb-liliachie,/ trufașă,/ doar sieși în parfumul amar/ mă subjugă/ ca un tropot de cai liberi,/ sălbatici,/ din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]