27,540 matches
-
un vis. Ești în tren, un tren lung ce traversează Ircania. Toți călătorii citesc volume groase, legate, ceea ce în țările în care ziarele și revistele sunt prea puțin atrăgătoare se-ntâmplă mai lesne decât altundeva. Îți închipui că fiecare din călători, sau toți, citesc unul dintre romanele pe care tu a trebuit să le întrerupi, ba chiar că toate acele romane se află acolo în compartiment, tradus într-o limbă ce-ți este necunoscută. Te chinui să citești ce e scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
că toate acele romane se află acolo în compartiment, tradus într-o limbă ce-ți este necunoscută. Te chinui să citești ce e scris pe spatele volumelor legate, deși știi că este inutil, căci scrierea este indescifrabilă pentru tine. Un călător iese pe coridor și-și lasă volumul ca semn că locul este ocupat, cu un semn de carte între pagini. Abia a ieșit, întinzi mâinile spre carte, o răsfoiești, te convingi că e ceea ce cauți. În clipa aceea îți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și lasă volumul ca semn că locul este ocupat, cu un semn de carte între pagini. Abia a ieșit, întinzi mâinile spre carte, o răsfoiești, te convingi că e ceea ce cauți. În clipa aceea îți dai seama că toți ceilalți călători s-au întors către tine cu priviri de dezaprobare amenințătoare față de purtarea ta indiscretă. Ca să-ți ascunzi rușinea, te ridici, te apleci pe fereastră, tot cu volumul în mână. Trenul s-a oprit între linii și stâlpi de semnalizare, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
uit? - întreabă al șaselea cititor; ia lista de titluri, își scoate ochelarii de miop, îi pune în toc, deschide alt toc, își pune pe nas ochelarii de prezbit și citește cu glas tare: „Dacă într-o noapte de iarnă un călător, în afara localității Malbork, ițindu-se de pe coasta abruptă fără a se teme de vânt și amețeală, privește în jos unde umbrele se-ndesesc într-o rețea de linii ce se leagă, într-o rețea de linii ce se intersectează pe covorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ceva ce părea să ascundă un mister, sau o premoniție; atunci cerea explicații și i se istorisea o poveste lungă... — Dar, vedeți, e vorba de un echivoc - încerci tu să-l avertizezi -, acesta nu este un text... sunt numai titluri... Călătorul... — Oh, călătorul apărea numai în primele pagini și apoi nu se mai vorbea despre el, funcția lui era sfârșită... Romanul nu era povestea lui... — Dar nu asta este povestea al cărei sfârșit aș vrea să-l aflu... Te întrerupe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
părea să ascundă un mister, sau o premoniție; atunci cerea explicații și i se istorisea o poveste lungă... — Dar, vedeți, e vorba de un echivoc - încerci tu să-l avertizezi -, acesta nu este un text... sunt numai titluri... Călătorul... — Oh, călătorul apărea numai în primele pagini și apoi nu se mai vorbea despre el, funcția lui era sfârșită... Romanul nu era povestea lui... — Dar nu asta este povestea al cărei sfârșit aș vrea să-l aflu... Te întrerupe un al șaptelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lecturilor voastre paralele. Ludmila își închide cartea, stinge lumina, își lasă capul pe pernă, spune: — Stinge și tu lumina. Nu ești obosit de atâta citit? Iar tu: — Încă o clipă. Aproape am terminat Dacă într-o noapte de iarnă un călător de Italo Calvino. CUPRINS Prezentare..............................................................................................5 Dacă într-o noapte de iarnă un călător Capitolul întâi ........................................................................................19 Dacă într-o noapte de iarnă un călător .........................................................26 Capitolul al doilea..........................................................................................39 În afara localității Malbork..........................................................................47 Capitolul al treilea......................................................................................54 Ițindu-se de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
spune: — Stinge și tu lumina. Nu ești obosit de atâta citit? Iar tu: — Încă o clipă. Aproape am terminat Dacă într-o noapte de iarnă un călător de Italo Calvino. CUPRINS Prezentare..............................................................................................5 Dacă într-o noapte de iarnă un călător Capitolul întâi ........................................................................................19 Dacă într-o noapte de iarnă un călător .........................................................26 Capitolul al doilea..........................................................................................39 În afara localității Malbork..........................................................................47 Capitolul al treilea......................................................................................54 Ițindu-se de pe coasta abruptă ....................................................................65 Capitolul al patrulea .................................................................................78 Fără a se teme de vânt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Iar tu: — Încă o clipă. Aproape am terminat Dacă într-o noapte de iarnă un călător de Italo Calvino. CUPRINS Prezentare..............................................................................................5 Dacă într-o noapte de iarnă un călător Capitolul întâi ........................................................................................19 Dacă într-o noapte de iarnă un călător .........................................................26 Capitolul al doilea..........................................................................................39 În afara localității Malbork..........................................................................47 Capitolul al treilea......................................................................................54 Ițindu-se de pe coasta abruptă ....................................................................65 Capitolul al patrulea .................................................................................78 Fără a se teme de vânt și amețeală.................................................................86 Capitolul al cincilea................................................................................98 Privește în jos unde umbrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
descriere a cărții: „Încercarea de a scrie romane «apocrife», pe care le imaginez scrise de un autor care nu sunt eu și care nu există, am dus-o până la capăt în cartea mea Dacă într-o noapte de iarnă un călător. Este un roman despre plăcerea de a citi romane; protagonist este Cititorul, care începe de zece ori să citească mereu altă carte, pe care, în urma a diferite vicisitudini nu reușește să o termine. A trebuit să scriu începutul a zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mulțumi bătând din palme recunoscătoare. Apoi traversară din nou curtea măturată lună și, luându-și rămas-bun de la Mma Tsbago, urcară în dubiță și porniră la drum. CAPITOLUL ȘAPTE Noi probleme cu pompa de la orfelinat În ziua în care Mma Ramotswe călători spre Silokwolela, domnul J.L.B. Matekoni nu se simți în apele lui. Se obișnuise să petreacă diminețile de sâmbătă împreună cu Mma Ramotswe, să o ajute la cumpărături sau la diverse treburi prin casă. Fără ea, se simțea pierdut: Gaborone i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
legată de dubița albă printr-o frânghie subțire de rufe. Se opri la Francistown și bău o cană de ceai pe veranda unui hotel cu vedere la calea ferată. O locomotivă diesel, care remorca o garnitură de vagoane pline cu călători din nord, trase la peron; un marfar încărcat cu minereu de cupru extras din minele din Zambia era garat, iar mecanicul stătea la taclale sub un copac cu un angajat al căilor ferate. Un câine cu un picior schilodit, leșinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
slujbei la Mihai Mihail. A coborît la Medgidia într-o noapte atît de luminoasă, încît gara părea o căsuță din poveste. Năpădită de iederă și trandafiri cățărători, reușea să acopere mirosul de fier încins și păcură al liniilor. Era singurul călător, era un tren de plăcere, care se descărca cu totul pe malul mării. Nu fusese niciodată la mare și nici nu-l atrăgea. De fapt nu și-o putea închipui. Văzuse, desigur, cărți poștale ilustrate și filme cu mare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ales cînd mai strecoară cîte o înfloritură dacă nu chiar cîte o minciună gol-goluță. Colonelul Stoicescu nu zburase în viața lui, decît poate cu vreo companie, cu LARES-ul ori cu AVI A, linia cehoslovacă, asta tot trambala de ici-colo călători în zboruri de plăcere, ba la Cernăuți, ba la Constanța, avea escală și la Cluj, dar să fi fost zburător, asta n-avea cum. Întîi, dacă ar fi fost s-ar fi fudulit cu vulturul pe piept, iar în al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ușă, deja Își punea Însemnul său rușinos pe locuri ascunse: sub sânii femeilor și pe șalele bărbaților. În momentul În care Nilus Își Încheiase opusul biografic, Începură să apară foiletoanele mai sus‑numitului Krușevan. Sămânța căzuse pe un teren fertil. Călătorul francez Duchelle va publica În luna mai a anului 1921 (crezând că revoluția Îl măturase de pe suprafața pamântului pe bătrânul păcătos) un articol În care va vorbi despre Nilus cu un respect cuvenit doar răposaților: „Înainte de a deschide prețiosul cufăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
oamenilor care fuseseră condamnați la blestemul etern pentru crimele oribile pe care le-au săvârșit. Locuitorii acelei insule - care făcea parte din micul arhipelag Tokelau, aflat la nord de Șamoa - erau oameni amabili, deși nu excesiv de primitori, si acceptaseră prezenta călătorilor veniți de departe așa cum se acceptă o sarcină neplăcută pe care viața ne-o impune câteodată, fără să înțelegem foarte bine de ce trebuie să ne-o asumăm. Singurii care păreau să se bucure pentru sosirea Mararei erau copiii, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe care le fabricau cu multă răbdare, cu ajutorul rudimentarelor bucăți de coral, iar apoi le fixau în capătul unei corzi rezistente, pe care femeile o împleteau din fibră de roa, un arbust care creștea în văile înalte și umede. Eternii călători ai Pacificului nu aveau nevoie decât de aceste corzi și de aceste cârlige pentru a-și asigura hrana și, cum pentru ei o mare piroga, legănându-se în mijlocul oceanului, reprezenta un habitat în care se simțeau la fel de bine ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Tapú Tetuanúi avea atâta încredere în maestrul sau Hiro Tavaeárii, încât era convins că, dacă acesta afirmă că ceea ce ar urma să facă este bine,însemna că, cel puțin pentru moment, așa era. Până la urmă, cea mai mare parte a călătorilor de pe Marara cedară tentației unor bucate care veneau să întrerupă monotonia de luni de zile a unui meniu bazat aproape exclusiv pe peste și, cu toate că nimeni nu a putut să verifice dacă în acest fel aveau să trăiască mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
albă care se pot roti și lăsa pe spate. La covorul alb. La măsuțele de arțar cu ochi de pasăre, atât de lăcuite încât par ude. La canapelele de velur alb aliniate lângă pereții cabinei. La pernuțele asortate. La revistele Călătorul de elită, mari cât un poster de film, cincizeci de dolari bucata. La suporturile de pahar și robinetele de baie din aur de 24 de carate. La chicineta cu automat de espresso și lampă cu halogen, a cărei lumină joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
dor de mine. Nu-i fusese dor. Înnebunise așteptându-l, chiulise de la ultimul curs numai ca să fie sigură că va ajunge la timp. În tramvai o ținu înlănțuită cu brațele și-o făcu să râdă așa de tare că un călător se încruntă spre ea. Se așezară în leagănul iubirii lor și ea vorbi întruna, alintându-l, mângâindu-l, în timp ce Ernest o ținu strâns în brațe ca și cum s-ar fi temut să n-o piardă. La ora două din noapte s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să-i zâmbească absentă. Era de fapt o Întrebare pe care și-o pusese și ea de sute de ori În toți acești ani, analizând orice mărunțiș petrecut Între ea și Karl. și tot nu era sigură de răspuns. — Răbdare, călători osteniți, n-o să muriți voi de foame, salvarea-i aproape! Mick Își făcuse apariția pe ușa bucătăriei cu o tavă cu mâncare. Margaret l-a privit pe Adam cum mănâncă și a bucurat-o nespus să-l vadă hrănit. Tot
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de malarie, de insolație, de foame sau pur și simplu de extenuare. Călătoria e lungă chiar cu mașinile moderne. Drumul e bătut de soare, iar aerul care pătrunde prin ferestrele deschise e cald, uscat și contribuie prea puțin la confortul călătorului. E vreme suficientă să te gândești la Întâmplările care vor fi avut loc pe drumul ăsta În trecut, tot felul de lucruri care puteau să ți se Întâmple și ție. Drumul se termină la capătul estic al Javei. Dacă ții
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și mai apăsat. Și foarte românește. Călătorind pe drumul acesta șerpuitor, întorc capul și nici unde pornește cărarea, și nici unde au rămas răscrucile vechi, nu știu; câmpia adună toți pașii în firul subțire al drumului. Întorc capul cu zâmbetul călătorului ostenit care simte că și-n el semplinește cărarea. S-adună în mine cuvinte și ,,când privesc zilele de aur” cum marea visului mă soarbe, cu oceanul imens, cu tot cerul cuprins în apele adânci. Luminița Matei 1.11. TESTELE
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
să ne întoarcem acasă, părăseam ținuturile dinspre miazăzi și ne continuam drumul până în țările de unde am venit, traversând aceleași ținuturi minunate. Multe dintre noi au murit pe acest drum, dar cea mai mare parte din stol a rezistat acestei lungi călătorii. Acum, sunt bucuroasă că am putut face cunoștință cu voi și vreau să vă arăt ceva: aceștia sunt puișorii mei. Abia s-au născut, dar, ce păcat, noi nu aveam încă o casă: locuim prin vecini. Într-o clipă, noi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și pustie și prin ramuri mai adie câte o undă răzvrătită, iar un vânt puternic începe să adie înfiorând frunzele de pe ramuri. Ploile nebănuite vin pe neașteptate, chiar atunci când nici o bănuială nu se citește-n zări. Fâșiile cernite ale norilor, călători neobosiți ai văzduhului, cern necontenit lacrimile lor. Retras în împărăția norilor, ochiul diafan al soarelui aruncă peste lume privirea-i speriată ca de pe alt tărâm, iar ultima lui rază de-abia mai sclipește în cea din urmă frunză care tremură
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]