KorAP: Find »[drukola/base=călători & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...53 54 55 ...648 >

16,186 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

ceva deosebit. Drăguță și destul de banală. Poți găsi una ca ea În orice noapte pe Spaniards Road. Și totuși, În ciuda acestor argumente, nu putu să nu simtă că aventura avea un aer de prospețime, de insolit. Probabil erau doar Împrejurările: călătorea cu nouăzeci de kilometri pe oră Într-o cușetă cu puțin mai mult de jumătate de metru lățime. Poate că era vorba de exclamația ei de la cină. Fetele pe care le cunoscuse nu prea foloseau expresia aceea. Puteau spune „Te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ton furios. Și eu? — În privința dumneavoastră nu știu nimic, Herr Grünlich. — Au venit vameșii și m-au percheziționat. Mi-au luat arma. Mi-au spus „De ce nu ați declarat că aveți o armă la dumneavoastră?“ Le-am spus: „Nimeni nu călătorește În țara dumneavoastră fără o armă la el“. Coral Musker Începu să râdă. Josef Grünlich se uită la ea Înciudat, apoi Își netezi vesta șifonată, Își consultă ceasul și se așeză. Cu mâinile așezate pe genunchii săi grăsulii, privea drept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Dar apoi educația sa creștină Își luă o revanșă ironică asupra doctorului, pentru că și el Începea să Împace evenimentele din ultimele zile și să se Întrebe unde anume greșise și cum se făcea că alții reușiseră. Văzu expresul În care călătoriseră sfâșiind ca o rachetă cerurile Întunecate. Ei se Încleștau de el prin orice stratagemă le stătea În putere, Înclinându-se când Într-o parte, când În cealaltă și schimbându-și punctul de sprijin când Încoace, când Încolo. Trebuia să fii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
banchetei, picior peste picior. O mână i se juca leneșă cu lanțul de argint. Când unul din soldați Îi prinse privirile, el Îi zâmbi cu blândețe și salută din cap. Oricine l-ar fi luat drept un negustor amabil, care călătorea cu secretarul lui. Myatt, Încotoșmănat În haina lui de blană, era cel care se zăpăcise, amintindu-și de femeia care Îi strigase „Evreu Împuțit“, de privirile santinelei, de insolența funcționarului. Tocmai În asemenea colțuri pustii de lume, printre câmpuri Înghețate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Înțelege și ceva ce nu avea sentimente. Când termină de citit, se Îndreptă de spinare și-și privi unghiile. Îi fuseseră manichiurate Înainte de-a părăsi Londra, dar deja aveau nevoie iar de Îngrijire. Domnul Stein Întrebă cu blândețe: — Ați călătorit bine? Problemele din Belgrad nu v-au afectat, presupun? — Nu, spuse Myatt absent. Era adevărat. I se părea că tot acel incident inexplicabil de la Subotica nu fusese real. Foarte curând Îl va fi uitat, pentru că nu făcea parte din ordinea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
mă tem că tocmai asta nu-mi voi putea permite, izbucni vesel domnul Stein. Dacă stau să mă gândesc cum sunt fetele din ziua de astăzi, nu cred. În după-amiaza aceasta trebuie să sosească o nepoată de-a mea. A călătorit cu trenul dumneavoastră de la Köln. Fiica sărmanului Pardoe. Myatt Își scoase tabachera și, În timp ce Își alese un trabuc și-i tăie capătul, decise ce va face. Începea să-l disprețuiască pe Stein. Acesta vorbea prea mult și Îi scăpau informații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

glumă. Apoi se Întoarse către mine și spuse: —Și? Când o să-l cunoaștem și noi pe Hunter? Se mai Întoarce? Sau ăsta e, de fapt, abandon din neglijență, În stilul lună de miere? — O să-l cunoașteți la New York. Dar o să călătorească mult cu treburi la Paris pentru serialul TV pentru care tocmai a semnat, le-am spus. Cu o umbră de umor, am reușit chiar să adaug: —... semnătură prin care ne-a distrus luna de miere. —Cât e Hunter plecat putem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
de vreme ce eu crescusem În oraș, eram entuziasmată că mă Întorc acolo. Căutaserăm și găsiserăm un apartament nemaipomenit În centru. Acum, că Încheiase cu succes negocierile pentru a face un show TV la Paris, era și mai bine, de vreme ce urma să călătorească frecvent În Europa. Între timp, vechiul meu prieten Thackeray Johnston - care o ștersese la Parsons când toți ceilalți se duseseră la colegii de pe Coasta de Est - mă contactase și mă Întrebase dacă vreau să mă ocup de casa lui de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Minunată, am replicat, pentru că așa trebuie să răspunzi. Îmi doream să o Întreb: „Tu faci sex cu soțul tău Între mesele fastuoase cu brânză franțuzească și confecționarea de Îmbrăcăminte pentru copii pe care nu și-o permite nimeni?“. —Hunter mai călătorește În interes de serviciu la fel de mult cum obișnuia? Întrebă ea, În timp ce coada șerpuia Înainte. Aproape deloc, am mințit-o, gândindu-mă la cât de puțin Îl văzusem, de fapt, pe soțul meu de când ne căsătoriserăm. Nu voiam să deschid o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
m-a zărit la... Londra. — Așa a și spus! am zis tăios. Dar tu ai spus că nu ai fost deloc la Londra. Acum Începeam să fiu eu nedumerită. Poate că eu eram dusă cu capul. —Iubito, Îmi pare rău. Călătoresc atât de mult În perioada asta, că nu mai știu nici măcar eu pe unde sunt, de cele mai multe ori. Toate orașele alea europene se amestecă Într-unul singur, de ajung să le confund. Nu vreau să-ți faci tu griji, scumpa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
obosită și stresată din cauza serviciului, ceea ce uneori mă transforma, din când În când, Într-un mic butoi cu pulbere. Și când m-am gandit mai mult la explicația lui Hunter, mi-a părut cât se poate de plauzibilă: el chiar călătorea mult În perioada aia, așa că pentru el ce mai era un hotel față de alt hotel? Probabil că toate Îi păreau la fel. Hunter avea dreptate, n-aveam decât să am Încredere În el. Poate că ar fi trebuit să accept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
altă parte. Totuși, ochelarii erau atât de superbi, că eram sigură că mi-ar grăbi recuperarea. Nu aveam de ce să regret că-i cumpărasem.. —Lauren, continuă Camille, tu ești o răsfățată. Ești bogată. Îți plac casele somptuoase, Îți place să călătorești. Ar trebui să te măriți cu un bărbat mai În vârstă. Altfel, o să te plictisești... —Camille, nu mă interesează căsătoria. Tipii bătrâni și bogați sunt plictisitori. Singurul pe care l-aș tolera e Barry Diller, a glumit Lauren. Își puse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

mediul înconjurător și să transformați lumea într-un paradis. O săgeată scrijelită pe o măsuță de ceai indică o direcție, deci eu o iau în cealaltă. Și vocea zice: Poate reușiți să produceți la nesfârșit energie nepoluantă. Poate reușiți să călătoriți în timp ca să preîntâmpinați tragediile. Ca să învățați. Ca să cunoașteți tot felul de oameni. Poate reușiți să le oferiți oamenilor vieți împlinite și fericite. Poate că nu e suficient să șchiopătați printr-un apartament zgomotos pentru tot restul vieții. În dreptul unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
ne imaginăm lumea din ce în ce mai înghesuită și disperată cu fiecare secol care trece. Să ne imaginăm cum se schimbă religiile, locuințele, dietele, slujbele, până când nimic din toate astea nu va mai avea nici o valoare. Să ne imaginăm cum ar fi să călătorești prin lumea întreagă până ce te plictisești de fiecare centimetru pătrat. Să ne imaginăm emoțiile, iubirile, urile, dușmăniile și victoriile, repetate iar și iar, până când viața ar ajunge doar o telenovelă obosită. Până ce-am ajunge să privim cum alții se nasc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Helen închide ochii și-și lasă capul în poala mea. Zâmbește și zice: — Nu ți s-a părut o coincidență stranie când a găsit Mona ceaslovul? Deschide ochii, rânjind, și zice: — Nu s-a potrivit totul prea frumos, cum am călătorit noi cu ceaslovul la noi tot timpul ăsta? Zăcând în brațele mele, Helen îl leagănă pe Patrick. Și iată că se întâmplă. Helen își ridică privirea spre mine și zâmbește cu jumătate de gură, rânjind cu buzele pline de sânge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

fi trebuit să nu te primesc azi la mine... Ca să-ți tihnească telefoanele inginerului? pufnește ironic Radu. Proastă cafea! Mai bine făceai nes decît amestec. Un puști obraznic, zău! face un gest evaziv Paula, aprinzîndu-și țigara ținută între dinți. Am călătorit odată cu trenul împreună..., a aflat cum mă cheamă... Prin fumul țigării, în semiîntunericul camerei cu draperia plușată trasă la fereastră, Paula pare cu mult mai frumoasă decît ziua, pe culoarele spitalului, cînd trece grăbită spre reanimare, unde zic gurile rele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
muzică, atent la vorbele șoptite, pe care le punctează prin mici zvîcniri. Șoferul continuă să privească înainte, întrecîndu-se pe sine în arta de a conduce. Nevastă-mea, spre exemplu, spune el după un timp, cu aer de mare povestitor cînd călătorește cu mine, stă întotdeauna pe locul șapte sau opt. Dacă ar sta aici, deși-i cunosc picioarele de peste zece ani, aș intra sigur într-o rîpă... Vîrful pantofului mai bate de două ori aerul, parcă fără convingere, rămînînd neclintit, nedumerit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
povești citite în copilărie, cînd încă nu știa cum arată munții, iar brazi văzuse doi, și-aceia ciuntiți, în curtea fostului conac boieresc din sat. Zînele din poveștile preferate și le închipuia locuind în case mari, înconjurate de mulți brazi, călătorind în sănii împodobite cu flori și blănuri, din care li se vedeau doar ochii mari și părul lung, blond ca paiul de grîu înainte de secerat. "Frumoasă femeie, ca o zînă! gîndește Mihai auzind foșnetul revistei de sub arbust, pe care o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
trebuie? Cîndva îți făcea plăcere să fii provocat. Cîndva nu dădeai nas tuturor puștanilor. Cîndva, chiar dacă aceleași erau relațiile între noi, n-aveam impresia că-s numai un intermezzo în viața ta; un divertisment la bordul cursei rapide în care călătorești tu între două stații. Ia stai, ce vrei să spui?! Gîndește-te îi recomandă Paula, ieșind cu mersu-i țanțoș. Radu o ajunge pe hol și-i prinde brațul: Poate-mi spui, totuși. Vezi că-mi rupi capotul. Îți iau altul! Zău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu inflexiuni grave, virile, că-i și revin în minte ochii vii, expresivi și frumoși, ținuta atletică, rîsul domol, niciodată vulgar, cu care tînărul a făcut față glumelor deșucheate, spuse timp de vreo două ore de cei cu care mai călătoreau în compartiment. Vă rog să mă iertați! a spus Vlad, rupînd brusc tăcerea, cînd au rămas doar ei doi în compartiment e prima oară cînd călătoresc cu a-ntîia. Sînt trimis în delegație și, pentru că-mi decontează biletul de-a-ntîia... Mă așteptam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
față glumelor deșucheate, spuse timp de vreo două ore de cei cu care mai călătoreau în compartiment. Vă rog să mă iertați! a spus Vlad, rupînd brusc tăcerea, cînd au rămas doar ei doi în compartiment e prima oară cînd călătoresc cu a-ntîia. Sînt trimis în delegație și, pentru că-mi decontează biletul de-a-ntîia... Mă așteptam la glume mai... elevate. Adică, nu știu cum să vă spun, ăsta cu tîmplele cărunte, vorbea așa..., cu gura plină, parcă voia să ne convingă cît e de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o privire clară, pătrunzătoare. "Doamne!, așa mă privea și Maria..." Nu e deloc plăcută situația noastră, dar... atît timp cît avem apă și căldură... Ba mie mi-e frică, teribil de frică murmură bătrîna. În ultima vreme n-am mai călătorit, stau foarte mult în casă... Pușa arată spre cățelușă este o companie minunată. Ce vă mai face nepoata? întreabă clar, senin, profesorul, hotărît să intre direct în subiect. Nepoata?! se miră bătrîna, dar imediat revine: A, nepoata... Nepoțica e bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
salut, apoi se apleacă și ia de pe un scaun tubul și masca de oxigen. În drum spre microbuz, se oprește și se întoarce către femeia de lîngă el, abia atunci înțelegînd cine-i: Vă rog să mă iertați! N-am călătorit odată împreună în tren? Da, domnule Vlad, răspunde Paula ironică iar de atunci m-ați asaltat cu telefoanele. În momentul cînd mi-ați interzis, alaltăieri, mi-am cerut scuze și m-am retras i-o întoarce Vlad, apoi arată politicos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

după-amiaza următoare, când Carol era relaxată și nu bănuia nimic, trupul viclean îi pusese fotografia aceea în față, șantajând-o. În momentul acela se afla în Safeway. Tocmai întrebase un băcan musulman unde putea găsi șunca. Băcanul, al cărui unchi călătorise la Mecca și care era ferm convins că Allah îi pedepsește pe cei care consumă carne de porc îmbolnăvindu-i de cancer, făcuse tot ce îi stătea în puteri pentru a-i da femeii indicațiile cele mai obscure și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
nu este întru totul respectabilă. Chiar și acolo, pe vârful unui deal, printre vilele în stil edwardian, cu fațadele lor zugrăvite într-o nuanță incertă și pinii chilieni din față, veneau vagabonzi, hoinari, oameni fără căpătâi și chiar mai rău. Călători greu de imaginat, cu jachete uzate de lână și ghete legate cu sfoară în loc de șireturi. Tineri crescuți cu semințe de albăstrele și inhalații de EvoStick, care ajunseseră la maturitate cu imense lacune la nivelul memoriei. Își parcau microbuzele muribunde și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]