11,853 matches
-
Costăchele? - a întrebat Măriuca. Costăchel s-a lăsat să cadă pe laița de lângă sobă și - oftând ca un înjunghiat - a pornit să depene discuția avută cu securistul. Și ce-i de făcut? - a întrebat ea îngrijorată. Nu mă las eu călcat în picioare de bolșevici! Mă duc să vorbesc și cu Petrache!... Costache! Află tu că eu îs mai sărac decât tine - l-a întâmpinat Petrache. Păi ce să-ți fac, dacă ești leneș? Nu despre lene îi vorba, ci despre
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mai înjura, Petrache. Îți răcești gura degeaba. Pe aiștia nu-i poți da jos decât cu pușca. Cu vorba nici gând... Uite-te la mine. Eu îs mai breaz? Am noroc de ciomagul ista din mână, că altfel... Au pornit călcând anevoie prin colbul șleahului... Pășeau în tăcere. Țăndări de gânduri - ca niște străfulgerări - îi treceau prin minte lui Costăchel... „Săracul Filip... O rămas pentru vecie acolo în pustietatea ceea. N-o avut parte măcar de o lumânare la căpătâi. Și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
calitatea manifestărilor de gen. Viața locuitorilor obișnuiți era întreținută de zvonurile care circulau periodic. Pentru moment, în atenția multora erau două evenimente periferice: unul în care se vorbea despre o așa zisă doamnă care, purtând pantofi cu tocuri prea înalte, călcase strâmb pe străzile încă neasfaltate, iar celălalt despre o amprentă a două buze intens rujate rămase pe gulerul cămășii unui funcționar de la starea civilă. Aceste preocupări cotidiene, minore, fără substanță, și altele asemenea, colorau viața oamenilor. Dar grijile celor mai mulți locuitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
credeai, că te voi tortura cu o porție de nechezol? (Nechezol, denumire ironică dată unui înlocuitor de cafea). Nu, fetițo, am un pachet special din așa-zisa cafea și îl păstrez pentru Margo, că nu e zi să nu-mi calce pragul. E de ajuns să răsucesc un buton și pornește banda magnetofonului de te miri când a avut timp să acumuleze atâtea știri! Prin ea am tot orașul la picioare. Apoi spuse: Ce-ai zice și de o țigară? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
avocat, dar să știi că în casa asta eu sunt judecătorul. Izbucni: fă bine și părăsește-ne! Acum, chiar în clipa aceasta. Nu mai ești fiica noastră! Nici la moartea mea și a mamei tale să nu îndrăznești să ne calci pragul. Rușine mai mare n-a îndurat obrazul meu niciodată în viață... niciodată, auzi! Niciodatăăăă!... Simona simți din plin această lovitură. O durea cumplit inima, pieptul, sufletul, totul, totul. Nimic nu mai putea fi ca înainte. Se ridică, își luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cum s-ar spune, gura lumii. După trei luni, puteți reveni la catedra dumneavoastră, asta e legea! Nu, nu sunt de acord. Am să mă plâng peste tot. Voi găsi o cale de atac. Nu mă las eu așa ușor călcată în picioare. Faceți cum credeți, dar șansele dumneavoastră sunt minime. În drum spre casă, merse cu hârtia în mână, citind din când în când: ,,încălcarea deontologiei didactice." O dată, de două ori, de mai multe ori, încât învățase tot textul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
le încenușeze viața. Șarpele îndoielii se strecurase în casa lor și începea să muște din ceea ce era cândva tihna unui cămin liniștit, bine rostuit, în care lumina intra prin toate ferestrele. 5 T recuseră aproape patru ani de când Simona nu călcase pragul casei părintești. La scrisorile scăldate de lacrimi ce porneau către mama și tatăl ei, nu primea nici un răspuns, de parcă ar fi pus aceste misive într-o pubelă, nu în cutia poștală. Mama îi scrise și ea o vreme, rugându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de către tatăl său, care era sigură că n-o iertase de vreme ce nu dăduse nici un semn de viață atâta timp. Își amintea și acum de strașnica lui poruncă: ,, Nici la moartea mea sau a mamei tale să nu îndrăznești să ne calci pragul!" Cum era să nu vină? Era mama ei. O vecină o văzu cu Răducu în brațe, o recunoscu și o îndemnă să intre pentru a-și lua rămas bun de la cea care îi dăduse viață. Fără a-i detalia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
un sărut-mâna, în care plana o umbră de vinovăție nemărturisită și plecă. Doina auzi doar mașina demarând, dar renunță de a o urmări. Se pregăti să plece la coafor. Își luă poșeta, controlă dacă are cheile de la intrare și porni. Călca pe trotuar având strania impresie că sub pantofii ei se auzea un geamăt surd. Întâlnirea cu o colegă, ce urma același drum, o scoase din gândurile negre care erau pe cale să se instaleze. Și zi Doina, astăzi ne facem frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
om cu adevărat nefericit. Doina avea principii bine statornicite de la care nu abdicase niciodată. Era o soție ideală, o gospodină desăvârșită și o mamă duioasă. În situația dată, găsea că nu mai poate să-și continue viața alături de Teo care călcase cele mai sfinte și bune conveniențe ale unei căsnicii. Nesăbunița sa era cu atât mai de condamnat cu cât se răsfrângea prin amploare asupra întregii familii, nemaisocotind faptul că ajunsese în gura lumii. Doina fusese de curând promovată în funcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
centură, avu o pană de cauciuc. Asta îi mai lipsea. În cele din urmă, încărcat nervos, ajunse la casa părinților săi. Bucuria îmbrăcă întreaga casă într-o haină de sărbătoare. Trecuse mai mult timp de când părinții nu-și văzuseră feciorul călcându-le pragul. Teo intră în casă vizibil zorit. Își roti privirile prin prima încăpere, apoi prin a doua, chipurile din dorința de a-și revedea căminul părintesc dar el, de fapt își căuta soția și fata. După toate aparențele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de adresare, chiar n-ai înțeles nimic, de la ultima noastră discuție? Ea continua să folosească aceeași placă, neținând cont de argumentele și surescitarea lui Teo: Băiatul întreabă mereu de tăticul lui, ce să-i spun? Spune-i că m-a călcat trenul, spune-i că am murit, spune-i orice, dar termină cu telefoanele... și mai ales, lasă-mi fetița, familia în pace. Și Teo, trecând peste politețea care îl caracteriza, închidea telefonul și se așeza pe un scaun ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
boli nervoase. * Teo trăi și el din plin efectele groaznicului eveniment. Orice s-ar fi întâmplat, oricâte neajunsuri i-ar fi adus situația în care fusese implicat, el nu dorise niciodată moartea copilului, a unui suflet nevinovat. Vizibil marcat, nu călcă pe la serviciu o săptâmână întreagă. Chiar în ziua celor întâmplate, soția lui, care auzise despre accident veni acasă într-o goană. Cu toate fibrele sufletului, vibrând de o răscolire fără egal, se gândi tot drumul: ,,Un justițiar suprem găsise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
bogate cu sălcii ce se despleteau ca părul unor codane în noaptea de Sânzenie, alintând plaiul și îmbălsămând locurile. În arboret își aveau sălașul mii de păsări cântătoare aflate în necontenite concerte. * Trecuseră mai mulți ani de când Simona nu mai călcase pe ulițele acestui sat care acum, când revenea în el, i se părea mult schimbat, cu case primenite, podețe văruite în alb peste șanțurile de la șosea și cu drumul principal pietruit ca la oraș. Simona căută casa mătușei Varvara, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
publice, de la o vreme, se produce „vraiște”. Victoria, „o femeie puternică, bine clădită emoțional”, rămasă văduvă cu un copil de șase ani, îl crește pe Șerban în spiritul ordinii creștine catolice, până la vârsta de optsprezece ani. Fiul pare să-i calce pe urme, însă vine pe neașteptate momentul fatal al „conștiinței de sine”, prezent, după cum am văzut, și-n celelalte proze. Personalitatea lui Șerban se apăra cu arma ironiei în fața mediocrității și a agresivității celor din jur, dovedindu-se maturizat prea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lipsită cu totul de speranțe? Pentru un tânăr, un eșec nu are o însemnătate prea mare, fiindcă el, în vigoarea vârstei sale, știe și poate să se zbată, să și ia din nou puternice elanuri, să prindă aripi și să calce pe nori, crezând cu hotărâre că lumea întreagă-i doar a sa, să-și îndrepte fruntea în sus, după ce o atare greutate i-o trăsese în jos și, învățând din greșeli, să purceadă, cu pași siguri, spre o nouă experiență
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
credeam eu cu toată convingerea - voi putea să mă ocup de șobolanii mei tihnit și fără vreun prilej de a fi deranjat cumva. Cotrobăind locul cu băgare de seamă, la un moment dat am simțit cum, fără să vreau, am călcat peste un obiect străin și tare. Aplecându-mă curios și luându-l în mână, am putut vedea că era un vechi carnet prăfuit și plin numai de mizerii. Era, pesemne, de foarte multă vreme acolo, căci era acoperit peste tot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
care îi vor acuza neclintit și fără cruțare pe cei dintâi că au îngenuncheat în fața compromisurilor mârșave, că luntre și punte s-au făcut pentru cei ce se găseau cu puterea în mâini și că și-au vândut sufletul ambiției, călcându-și mândria în picioare și tăvălindu-o în mocirlă. Ei bine, toți acești clănțăi neînsemnați ar trebui neapărat să ia aminte că nu mi-am călcat niciodată și cu niciun preț mândria. Îmi este mai hotărâtă decât oricând, căci, oare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ce se găseau cu puterea în mâini și că și-au vândut sufletul ambiției, călcându-și mândria în picioare și tăvălindu-o în mocirlă. Ei bine, toți acești clănțăi neînsemnați ar trebui neapărat să ia aminte că nu mi-am călcat niciodată și cu niciun preț mândria. Îmi este mai hotărâtă decât oricând, căci, oare, nu victoriile obținute prin acte de curaj și de ambiție o hrănesc cel mai tare? Ba da! Iar a spune că am pândit întotdeauna și cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și al echilibrului, se învârti și se rostogoli peste canapeaua așezată în spatele său, se ciocni cu forță de vitrina cu distincții din capătul șirului de rafturi, pe care o doborî numaidecât, făcând-o toată țăndări, ajunse apoi în fața ferestrei și, călcând greșit și alunecând pe pardoseala lucioasă și proaspăt lustruită, străpunse sticla și se prăvăli, peste pervaz, în gol... Pentru o clipă, am rămas încremenit. Deloc nu-mi puteam crede ochilor. Am simțit atunci, pe loc, cum un curent electric mă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
înrăiască și mai tare pe păcătos, în loc să-l îndrepte. După dulcea și neprețuita libertate, în care oamenii roiesc slobozi, adesea fără s-o bage de seamă, acum mi se desfășura dinaintea ochilor acea încăpere nespațioasă, sufocantă și neprimitoare, în care calci pe beton și privești în tavan betonul; în care patul este rece și din cale-afară de tare și de îngust; unde singura policioară, care există, nu poți s-o folosești deloc, căci atârnă de perete șubredă și timidă, gata oricând
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
apuca să ațipească și scâncetele copilului Îl trezeau din somn, Începea adevăratul scandal. Putoare nenorocită! Ia naibii copilul În brațe și fă-l sa tacă că, de nu, vă dau afară pe amândoi. Dacă mai aud un singur zgomot te calc În picioare ca pe o “zdreanță” să te Învăț minte să-mi respecți orele de odihnă de acum Încolo. Acest avertisment avea să fie pus În practică mult prea curând. Refuzând de multe ori să ia copilul În brațe și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
gânduri ale confraților, privind omul și activitatea literară a regretatului poet. „Grigore Vieru face parte din acele personalități care apar numai În momente de răscruce ale unei istorii sau culturi”... Cronica literară este la loc de cinste. Onorabilul Viorel Dinescu calcă „teritoriul poetic al lui Emilian Marcu” ( mebru USR, filiala Iași), teritoriu „cutreierat de siboluri diafane, efemere, subtile, sugerând vremelnicia speranțelor noastre”... ( volumul de sonete „Zăpada Timpurie”).Ion Manea semnează proza scurtă „Nemaipomenita Înflorire a d-lui Crin Trandafir”. Muzele nu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
era sâmbătă spre Duminică. Zis și făcut! Înainte de apariția zorilor am coborât pe scara de incendiu, ușa căminului fiind Închisă cu lacăt la ora 21.00 de către pedagoga liceului și deschisă abia a doua zi dimineața, la ora 7.00 . Călcam cu grijă pe fiecare treaptă ca nu cumva să alunecăm și să ne rupem gâtul. Odată ce am pus piciciorul pe trotuar, ne am furișat tiptil pe lângă pereți și ne-am dus În spatele școlii, hotărâte să escaladăm gardul spre libertate. Spre
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la telefon. Într-o seară de toamnă, stând singură la lumina unei lanterne, aud bătăi În ușă. Pulsul mi-a crescut fulgerător, simțindu mi inima gată să-mi sară din piept. Frica, frica ca nu cumva un străin să-mi calce casa și să-mi facă vreun rău. Am inspirat adânc, Întrebând cine este, Întâi mai timid, apoi ridicam tonul tot mai mult. Am deschis cu o singură mână, În cealaltă având un corp contondent (asuns la spate). În ușă, se
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]