KorAP: Find »[drukola/base=călugăr & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...53 54 55 ...432 >

10,800 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240

Îndărătul acelui joc și care era legătura cu morțile misterioase. Poate că cel mai bine era să se Întoarcă la abație. Acolo, femeia se putea ascunde În continuare, iar el ar fi avut posibilitatea să Îl strângă cu ușa pe călugăr, de cum acesta și ar fi făcut apariția. Intră În biserică pe poarta pe care o forțase prima oară, ținând-o pe femeie de mână. Între degetele lui, ale ei se Încălziseră Încet-Încet. Acum nu mai răspundea la strânsoare cu teama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Cine e Brandan? Și unde e? El e creierul Înșelăciunii, nu-i așa? - E doar un pehlivan, unul din zdrențăroșii care Îi vrăjesc pe țărănoi pe la bâlciuri. Dar e bun, nu ți se pare? Și credibil, sub zdrențele alea de călugăr. Credeam că Îl găsesc aici. - Cine i-a dat lui Brandan oglinzile pentru iluzie? Și cine trage sforile, aici, la Florența? Cecco scutură din cap. Avea un aer sincer. - Nu știu asta. Am aflat de proiect la Toulouse, când m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
victimei din turn. Dante Își roti privirea de jur Împrejur. - Relicvariul. Unde e ascuns? Cecco avu un moment de șovăire, după care se Îndreptă spre un colț din biserică, aflat nu departe de baza schelăriei unde priorul se luptase cu călugărul. Se aplecă și acționă un obiect de pe marginea a ceea ce părea să fie o piatră funerară. Se auzi o pocnitură, apoi, cu un efort considerabil, Cecco urni piatra, scoțând la iveală Începutul unei scări care se afunda spre subsol. - E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
era răspunzător. - Am nevoie să aflu ceva de la domnia ta, zise el, schimbând firul discuției. Ai zis că vii de la Toulouse. Celălalt confirmă În tăcere, cu un semn din cap. - În orașul acela ți s-a Întâmplat vreodată să dai peste călugărul Brandan, omul lui Dumnezeu care se pregătește să conducă o nouă, glorioasă cruciadă? Monerre ascultase fără să trădase vreo emoție, Însă cicatricea de pe fața lui părea și mai vie pe pielea care Îi pălise deodată. Totuși, când răspunse, era perfect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
de pelerini care trec pe acolo Înainte să traverseze Pirineii, către Santiago de Compostela. Nu e cu putință să Îi cunoști pe toți, nici măcar atunci când duci o viață mai puțin retrasă decât a mea. Dar o figură ca aceea a călugărului ar fi greu de uitat. Dante Încuviință, apoi se ferecă În reflecțiile sale. Monerre fu cel care curmă tăcerea. - Dar pentru ce m-ai Întrebat? Ce are de a face cu Brandan orașul meu Îndepărtat? - Aparent, nimic. Și totuși, există

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
confirmare pentru această știre. - Are vreo importanță? - Toulouse nu e un oraș oarecare. E un loc de o mare cultură și bogăție, dar și centrul celor mai mari erezii, precum și izvorul unor necontenite răzmerițe pe pământurile Franței. Dacă Într-adevăr călugărul provine de acolo, iar acest lucru Îi este cunoscut Inchiziției, e de așteptat ca, mai devreme sau mai târziu, să se intervină În curmarea acestei aventuri dubioase. Poetul se opri, pândind reacțiile francezului ca să vadă dacă era la curent cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
răsuci ca să vadă după expresia soldaților dacă și vreunul dintre ei Îl recunoscuse. Dar acele fețe pe care citi o curiozitate nătângă, Îl liniștiră. Era chipul lui Brandan. Probabil unul din numeroasele chipuri și, cu siguranță, de data aceasta, ultimul. Călugărul nu avusese vreme să adopte o poză studiată, iar acum, pe trăsăturile sale livide se citea doar spaima unei morți violente. Priorul, ridicând ușor trupul, Îi deschise vesta la piept, pentru a examina sumar În ce condiții se afla. Cadavrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
această Întâmplare, pentru un timp. - Duceți-l la Santa Maria. Comuna se va ocupa cu Îngropăciunea, dacă nici o rudă sau prieten nu va apărea să solicite trupul. Străjerii plecară. Între timp, Dante se gândea la ce avea de făcut. Așadar, călugărul nu supraviețuise după fuga prin pasajul subteran. Pentru un motiv sau altul, trebuie să fi alunecat În râu, iar acolo, Îngreunat de Îmbrăcăminte, se pomenise În vârtejul morii, rămânând Înțepenit Între paletele roții. Un sfârșit cum nu se poate mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Solomon. Iar Guido Bigarelli fusese cel care Îl proiectase. - Eu... eu l-am văzut, murmură iar bătrânul. - L-ai văzut pe Bigarelli scriind pe aceste hârtii? Ești sigur? - Arhitectul a Întocmit proiectul. Însă ideea Îi venise de la un altul. Un călugăr. - Un călugăr? Cine? Întrebă Dante. În loc de răspuns, bătrânul se aplecă din nou peste foi. Părea să caute ceva printre semnele șterse de vreme care evocau porți și ziduri. Unul dintre desene reprezenta o secțiune verticală. - Da... așa l-a imaginat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Guido Bigarelli fusese cel care Îl proiectase. - Eu... eu l-am văzut, murmură iar bătrânul. - L-ai văzut pe Bigarelli scriind pe aceste hârtii? Ești sigur? - Arhitectul a Întocmit proiectul. Însă ideea Îi venise de la un altul. Un călugăr. - Un călugăr? Cine? Întrebă Dante. În loc de răspuns, bătrânul se aplecă din nou peste foi. Părea să caute ceva printre semnele șterse de vreme care evocau porți și ziduri. Unul dintre desene reprezenta o secțiune verticală. - Da... așa l-a imaginat marele Bigarelli

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Cineva, aici, la Florența, ar fi trebuit să intre În legătură cu noi, pentru a ne arăta ce avem de făcut mai departe. Hanul Îngerului era locul Întâlnirii. Numai Brandan știa cine este. Poate că legătura s-a făcut, dar, odată cu moartea călugărului, firul s-a rupt. Și acum ce-i de făcut? conchise el, frângându-și mâinile. - Rămâneți pe loc și ascundeți-vă, deocamdată. Moartea lui Brandan ar putea fi și un accident, dacă el o fi subestimat impeterozitatea Arnului. Dacă ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
studiile lui. Dante se adâncise În gânduri, continuând să fixeze desenul. - Sigur că e ciudat, Îl auzi dintr-o dată pe Duccio spunând. - Ce? murmură, dezmeticindu-se. - Că Arrigo e găzduit la dominicani. - Și ce e așa ciudat? - Destule, după cum vorbesc călugării. În tinerețe, Arrigo a fost novice la franciscani, pe vremea fratelui Elia, urmașul lui Francisc. Și, după cât de mult se iubesc cele două ordine... Cine știe de ce nu s-o fi dus la Santa Croce... - Chiar. De ce? Amiaza Claustrul mânăstirii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
fratelui Elia, urmașul lui Francisc. Și, după cât de mult se iubesc cele două ordine... Cine știe de ce nu s-o fi dus la Santa Croce... - Chiar. De ce? Amiaza Claustrul mânăstirii anexate la biserica Santa Maria Novella era străbătut de numeroși călugări absorbiți de treburile cele mai felurite. Dante ajunse grăbit În colțul dinspre nord, unde se aflau micile aule destinate lecțiilor. Fusese și el pe acolo, În tinerețe, și Își amintea bine fermitatea cu care profesorii Îi insuflaseră certitudinea În adevărul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
părăsim spațiul acesta sufocant. Afară, În umbra răcoroasă a claustrului, ne vom putea continua conversația mai În largul nostru. Îi conduse afară. Porticul, susținut de niște subțiri coloane duble, Înconjura o grădină plină de viață, Împărțită În sectoare ordonate, unde călugării cultivau ierburi medicinale pentru farmacia mânăstirii. Într-un colț, un lămâi mare Își Întindea crengile către umbra porticului, lângă o mică fântână gâlgâitoare. Arrigo se aplecă să bea o Înghițitură lungă, cu aviditate. Dante profită ca să i se adreseze istoricului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
să Îi răspundă. Apoi se uită În altă parte. - Elia a fost Într-adevăr mare. Dar nu În științele obscure, ci În acelea luminoase ale cunoașterii. Urcă În chilia mea: e ceva ce vreau să-ți arăt. Și apoi, bunii călugări m-au servit cu vin din podgoria lor. O cupă Îți va scoate praful din gât, și poate și amărăciunea din suflet. Chilia lui Arrigo era mobilată cu aceeași simplitate ca aceea a poetului. Dar, spre deosebire de aceasta, era plină de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
prejudiciat de natură În capacitatea sa de vedere, e vie În el regretarea completitudinii pe care numai perechea o poate asigura. Marcello rămăsese tăcut, cu ochii fixați dincolo de parapet, spre moara cea mare, În a cărei roată Își isprăvise existența călugărul, exact lângă un alt pod. Dintr-o dată se dezmetici, Întorcându-se spre Dante. - Dar poate că În Însăși forma unui pod se ascunde natura sa malefică, mai curând decât În cei care Îl tranversează. Dumneata nu crezi, priorule? - Ciudate sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
om a cărui identitate am jurat cu toții să o acoperim, cu prețul sângelui nostru. Ultimul fiu dăruit Împăratului de Bianca Lancia, singura femeie pe care a iubit-o. Crescut departe de curte și mai apoi ascuns Într-o mânăstire, printre călugări fideli Împăratului, spre a-l salva din mâinile papei și apoi din ale lui Manfred, ambițiosul său frate vitreg. Dante reflecta supra celor ascultate. - Moștenitorul indicat În Cronica lui Mainardino, dovezile a căror existență a venit Bernardo să o cerceteze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
În suporturile purtate de servanți. - S-a descoperit un complot Împotriva siguranței Florenței... priorule. Sub motiv că proclamă o cruciadă, șefii ghibelinilor adunau oameni Înarmați, cu siguranță ca să răstoarne Comuna și administrația populară. Căpetenia pare să fie acel Brandan, fals călugăr și eretic. Cât despre Fecioară... - Cine a dat ordin să se intervină? Îl Întrerupse Dante mânios. Brațul secular e supus autorității Prioratului. Nimeni nu Îi poate uzurpa drepturile! - Nimeni nu le-a uzurpat, Îi replică celălalt, sumețindu-se cât era de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
maestre, nu te simți bine? auzi exclamând dincolo de ușă. Cu un efort, Își Înăbuși plânsul. - Nu-i nimic, replică brusc. Doar un vis urât, adăugă el sperând ca acela care În deranjase să plece. Însă văzu ușa Închizându-se. Un călugăr cu un felinar În mână apăruse În prag. Scrută Înăuntru bănuitor, mutându-și privirea de mai multe ori de la el la cadavru. - Dar... priorule, ce faci aici? Și messer Arrigo... - E mort, frate. Sed non a Deo advocatus. El a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
a Deo advocatus. El a fost cel care a ales, cu o mână nefericită, să se reunească Înainte de vreme cu spiritul Înaintașilor săi. Și-a luat viața, Încheie el, văzând că celălalt continua să Îl fixeze neîncrezător. La aceste cuvinte, călugărul Își duse mâna la gură, Într-un gest de silă. - O sinucidere... aici, Într-un loc sfânt... Va trebui să-l anunț pe abate, bâigui el, zgâindu-se la mort. - Așa să faci. Dar mai târziu. Mai Întâi, trimite să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
silă. - O sinucidere... aici, Într-un loc sfânt... Va trebui să-l anunț pe abate, bâigui el, zgâindu-se la mort. - Așa să faci. Dar mai târziu. Mai Întâi, trimite să fie chemat cineva de la Misericordia, cu căruța pentru morți. Călugărul Îl fixa uluit. - Trebuie făcută repede Înmormântarea, Îi explică poetul. Nu e bine ca mânăstirea voastră să fie târâtă Într-un scandal. Chiar În noaptea asta vreau ca trupul să fie dus dincolo de ziduri, fără lumini. Călugărul Încuviință și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
căruța pentru morți. Călugărul Îl fixa uluit. - Trebuie făcută repede Înmormântarea, Îi explică poetul. Nu e bine ca mânăstirea voastră să fie târâtă Într-un scandal. Chiar În noaptea asta vreau ca trupul să fie dus dincolo de ziduri, fără lumini. Călugărul Încuviință și se făcu nevăzut. Trecuse poate un ceas, când fu anunțat că cei după care trimisese se aflau la poartă. Venise abatele Însuși, Îngrijorat, să Îi dea vestea. Își aruncă o ocheadă rapidă spre mort, ferindu-și de Îndată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
trimisese se aflau la poartă. Venise abatele Însuși, Îngrijorat, să Îi dea vestea. Își aruncă o ocheadă rapidă spre mort, ferindu-și de Îndată privirea, ca și când s-ar fi temut să nu se molipsească de la acea priveliște. În spatele său, câțiva călugări se Înghesuiau În dreptul ușii, Întinzându-și gâturile ca să vadă. - Înfășurați trupul Într-o pânză și duceți-l jos, ordonă Dante. Cu un semn din cap, abatele Îi confirmă cererea. Călugării păreau nerăbdători să scape de prezența stingheritoare a cadavrului și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
să nu se molipsească de la acea priveliște. În spatele său, câțiva călugări se Înghesuiau În dreptul ușii, Întinzându-și gâturile ca să vadă. - Înfășurați trupul Într-o pânză și duceți-l jos, ordonă Dante. Cu un semn din cap, abatele Îi confirmă cererea. Călugării păreau nerăbdători să scape de prezența stingheritoare a cadavrului și dispărură iute cu trupul. Poetul ridică În spate lada cu mecanismul și Îi urmă la rândul lui, după ce luase, cu mâna cealaltă, lampa lui Elia Învelită Într-o pânză. În afara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
după ce luase, cu mâna cealaltă, lampa lui Elia Învelită Într-o pânză. În afara mânăstirii zări siluetele Întunecate a doi membri ai confreriei, ascunși În cape. Unul ținea hulubele unui car cu roți mari, acoperit cu o perdea neagră, sub care călugării așezaseră deja trupul lui Arrigo. - Suntem aici, frate, zise celălalt, care ținea un mic opaiț. Ce sunt acelea? Întrebă apoi cu uimire, ațintindu-și privirea asupra lăzii și a boccelei. Fără să Îi răspundă, Dante Își depuse Încărcătura pe fundul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]