1,505 matches
-
culoare laterale, și m-am așezat pe rând, cercetător, În capătul fiecăruia. În afara micului labirint de miniculoare care despărțeau rafturile, nimic de semnalat. După a treia oprire soldată cu același rezultat nul, mă aflam deja În fața corpului de rafturi ce căptușea peretele opus intrării, figurând, Într-un fel, bara din capul literei T de tipar. Plimbarea nu dăduse nici un rezultat. Singura chestie pe care o observasem era că acest corp nu era marcat cu litera D, așa cum s-ar fi cuvenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
provocat mai puține emoții, deși, Într-un fel, puteam pretinde că străbăteam un drum bătătorit. Sau cât de cât familiar, În măsura În care Îți poate fi familiară repetarea coborârii Într-un cavou. Asta era senzația, În principal: că revin Într-o incintă căptușită cu vagi arome mortuare, unde totul agoniza În stare de catalepsie indusă de un duh rău și pe care doar o șansă fericită, dar deloc probabilă, o putea Învinge, readucând lucrurile la viață. Să nu mă-ntrebi de unde până unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sau amândouă la un loc, a unui alt militar celebru conte Axel von Fersen; ea a fost aceea care, În 1791, la Paris, și-a Împrumutat pașaportul și caleașca de călătorie comandă specială, nou-nouță (mașinărie luxoasă pe roți roșii, Înalte, căptușită cu catifea albă de Utrecht, cu perdele verde Închis și tot felul de gadget-uri, pe atunci moderne, cum ar fi un vas de voyage) familiei regale, pentru a fugi la Varennes, regina reprezentând-o pe ea, iar regele - pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
aceea de a nu ști când urma ultima treaptă. În vârful scării, ridicai automat piciorul la Înșelătoarea chemare: „Treaptă“, și apoi, cu o senzație monumentală de panică plăcută, Îți contractai puternic mușchii, te prăbușeai În fantasma unei trepte, de parcă erai căptușit cu materialul infinit de elastic al propriei tale inexistențe. Procedeul de Întârziere a orei de culcare era uluitor de metodic. Este adevărat că acum toată treaba asta cu urcatul scării Îmi dezvăluie anumite virtuți transcendentale. De fapt trăgeam de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de țurțuri uriași ca tuburile unei orgi, agățați de streașini și strălucind magnific În lumina soarelui palid. Și a respins, considerând-o nedemnă, una din distracțiile mele preferate (născocite de Miss Robinson) - să stau Întins pe burtă pe o săniuță căptușită cu pluș, legată În față cu o bucată de sfoară, de care o mână acoperită cu o mănușă de piele cu un deget, mă trăgea de-a lungul unei poteci acoperite cu zăpadă, pe sub copacii albi, În timp ce Serghei ședea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și mai ridicolă, care În nopțile de acum - mărturisesc - reduce mult groaza rutinei somnului, m-am obișnuit atât de mult cu chinul premergător somnului, Încât aproape că mă fălesc când familiara secure iese la iveală din marea cutie de contrabas căptușită cu catifea, la Început nu beneficiam de asemenea mângâiere sau apărare: nu aveam nimic - doar lumina simbolică a candelabrului potențial strălucitoare din camera Mademoisellei, a cărei ușă, conform recomandărilor medicului familiei (Vă salut, domnule doctor Sokolov!) rămâne ușor Întredeschisă. Scânteierile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
umedă absorbantă, rece ca gheața, apăsând capul lemurian al insectei; spasmele tot mai slabe ale corpului ei; pârâitul aducător de satisfacție produs de acul cu gămălie pătrunzând În carapacea dură a toracelui ei; inserarea atentă a vârfului acului În șanțul căptușit cu plută al planșetei; aranjarea simetrică a aripilor groase cu vene puternice sub fâșii de hârtie semitransparentă aplicate cu grijă. 2 Trebuie să fi avut vreo opt ani când, Într-un pod al casei noastre de la țară, am descoperit, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
dau foc unui pieptene găsit pe plajă, cu ajutorul unei lupe. Bărbații arborau pantaloni albi care pentru ochiul de azi ar părea comici dând impresia că au intrat la apă la spălat; doamnele purtau În acel sezon haine ușoare cu revere căptușite cu mătase, pălării cu calotă mare și boruri largi, voaluri albe, dese, brodate, bluze cu volănașe pe piept, volănașe la Încheieturile mâinilor, volănașe pe umbrele. Briza Îți săra buzele. Cu o viteză colosală un Clouded Yellow rătăcit năvălea pe plaja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de pe fața roz transpirată pentru a mă săruta și a-mi spune bună dimineața. Locul acela era o combinație plăcută Între erudiție și sportivitate, Între pielea cu care erau Îmbrăcate cărțile și pielea mănușilor de box. De-a lungul pereților căptușiți cu cărți se Înșiruiau fotolii voluminoase. O complicată instalație, „mingea de box“, achiziționată din Anglia - patru stâlpi din oțel care susțineau scândura de care atârna sacul pentru lovit, În formă de pară - sclipea În capătul spațioasei Încăperi. Scopul acestui aparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
accepta ideea unor Întâlniri cu martori acasă la ea sau la mine. Drept urmare, am fost siliți să hoinărim mult prin oraș (ea, În blănița ei gri, eu cu ghetre albe și guler de caracul și cu un box În buzunarul căptușit cu catifea) și această permanentă căutare a unui refugiu oarecare dădea naștere unui ciudat sentiment de deznădejde care, la rândul lui, prefigura alte hoinăreli mult mai singuratice, mult mai târziu. Chiuleam de la școală: am uitat cum proceda Tamara; eu procedam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
îmbrace... Acum însă trebuie să te grăbești, draga mea. Într-adevăr, e o vreme dezagreabilă, ai fi preferat să tricotezi, dar n-ai încotro. Din fericire, ești singura doamnă din câte cunoști care nu se stropește pe picioare. Îmbrăcă trenciul căptușit cu o blană subțire apoi, cu mișcări iuți și îndemînatice, își înghesui buclele sub toca neagră. Motanul proptit pe labele din față se amuza jucîndu-se cu aparatul de fotografiat. ― Fii cuminte, Mirciulică! Înțeleg că te plictisești singur, dar, crede-mă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
zece pence. Claude i-a propus afacerea acolo, în restaurantul întunecos și umed din Victoria Station: "Niște plicuri, atât trebuie să duci la Madrid"."Coco?" "Nu. O chestie mai rentabilă: L. S. D. 25." Își plimbase ochii peste tăbliile cafenii care căptușeau localul. La tejghea, barmanul roșcovan cu mânecile suflecate servea doi români. Vorbeau tare, siguri că nu-i înțelege nimeni. Femeia strâmba din nas: "O bere infectă!" Se întoarse spre Claude: "Nu-mi place povestea asta". Francezul ridicase din umeri: "C
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
minute. Inginerul se desprinse de geam. ― Asta înseamnă că... ― L-am găsit! exclamă Dascălu. Ținea motanul spânzurat de coadă ferindu-se să nu-l zgârie. I-l întinse triumfător Melaniei Lupu. Mirciulică urla arătîndu-și dinții albi, mărunți și cerul gurii căptușit cu purpură. * Scarlat rămăsese întins pe canapea. Morfina își făcuse efectul și încerca o stare de beatitudine. Se simțea ușor, imaginile deveniseră ceva mai limpezi, glasurile se apropiau. Raul Ionescu îi storsese trei lămâi peste două linguri de zahăr, găsise
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
încercai dinții pieptenilor înalți, scobiți în fildeș și tăișul lamelor flexibile, de Toledo. Darurile lui! Pun rămășag că n-ați văzut în viața voastră așa ceva! Zei mici de os, la care nu se închina nimeni, amfore ciudate de aramă, cutiuțe căptușite cu oglinzi, fructe de cactus, ploști de piele din care lichidul gâlgâia cald, trezit, ca apa din pântecele dromaderilor... Bătrânul oftă frecîndu-și ochii: ― Sosea cam pe vremea asta... Spre Crăciun. Și dintr-o dată, n-a mai venit! L-am așteptat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
din încăpere l-ar putea arăta cu degetul pe vinovat, singura acțiune normală este negarea. Tontul de Dudley Franklin era însă prea cinstit ca să facă asta și de aceea a plătit cu vârf și îndesat. Din ziua aceea, s-a căptușit cu porecla de Franklin-Pardon, care i-a rămas până la sfârșitul liceului. Poveștile păreau să se încadreze în câteva rubrici diferite și, după ce am lucrat la proiect timp de aproape o lună, am abandonat sistemul cutiei unice în favoarea unuia cu cutii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
aceea, Tom era în Manhattan cu Harry, negociind cu văduva unui romancier decedat recent cărțile din biblioteca soțului ei. Din câte spunea Tom, romancierul acesta îi cunoscuse pe toți scriitorii importanți din ultimii cincizeci de ani, iar rafturile îi erau căptușite cu cărți cu autografe și dedicații semnate de prieteni iluștri. „Exemplare prin asociere“ - așa erau numite aceste cărți în branșă și, pentru că erau foarte căutate de colecționari, după spusele lui Tom, se vindeau întotdeauna mai scump. Tot el spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
necesar un scurt popas într-un loc special amenajat pentru asemenea ocazii; să se spele cu zăpadă, să își hrănească câinii epuizați de puteri după atâta drum, să mănânce din bucatele aduse în sanie, să se odihnească puțin în interiorul cortului, căptușit cu piele de ren și... din nou la drum! Într-adevăr, după odihnă, câinii sătui, vrând să arate de ce sunt în stare, au smucit sania chiar în secunda când și stăpânul a împins-o. De la început au pornit-o în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
spre sud, s-ar părea că avea și un oarecare avantaj. Crivățul îi venea în ajutor, îl împingea din spate. Nu erau mai mult de zece grade sub zero, însă datorită vântului puternic frigul se strecura chiar și pe sub scurta căptușită cu misadă. Pe o asemenea vreme e păcat să ții afară și un animal, gândi Bidaru. Trebuia să străbată Calea Mărășești toată, iar după trecerea pe sub pasarelă, în aproximativ zece minute va fi în Cartierul Aviatorilor unde se află și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
gândi. Mama-i mult mai lipsită de resurse financiare decât crezusem la început. Abia acum am descoperit și eu că acel uriaș portofel al ei nu este atât de umflat pentru că-i prea plin cu bani, ci doar pentru că-i căptușit la interior cu prea mult burete!” Și totuși, acesta își ridicase, în mai multe rânduri, problema cu privire la ce anume se va întâmpla, când va ajunge să nu mai poată face deloc rost de bani în felul hoțesc, în care făcuse
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de oi, preparată la putină, de mărimea unui ou, învelit cu un mic strat de mămăliguță caldă, rotunjit bine între palme, dezmierdat, apoi, de aceleași palme, ale alcătuitorului, și așezat, apoi, unul lângă, ori unul peste altul, în coșul carului, căptușit cu fân fin, din otavă de la a doua coasă. După ce coșul carului era plin, vârf, acesta era gata de drum. Unul, două, cinci, depindea către ce direcție, moș Costache, urma să pornească, pentru a-și duce pomana, și a o
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Îi surprinde moartea În vîrf. Nu fac parte din această categorie. Știu că o expoziție la Dalles nu-mi va schimba destinul, dar fără ea nu mai sînt În stare să iau pensula În mînă. Toate pînzele alea care-mi căptușesc pereții mă sufocă. Simt tot mai acut senzația inutilității, luxul gratuit al artei Într-un coteț În care trebuie să faci curățenie. Am devenit inert, incapabil de a mai spune ceva, mi-am pierdut Încrederea În mine. Nici un artist nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vorbește Domnul oștirilor: "Poporul acesta zice: "Na venit încă vremea pentru zidirea din nou a Casei Domnului!" 3. De aceea, Cuvîntul Domnului lea vorbit prin proorocul Hagai astfel: 4. "Dar pentru voi a venit oare vremea să locuiți în case căptușite cu tavan, cînd Casa aceasta este dărîmată?" 5. Așa vorbește acum Domnul oștirilor: "Uitați-vă cu băgare de seamă la căile voastre! 6. Semănați mult, și strîngeți puțin, mîncați, și tot nu vă săturați, beți, și tot nu vă potoliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85094_a_85881]
-
așa se cheamă, și să trecem direct la treabă. Curând suntem gata. Cu Sophie ar fi pe o pajiște cu flori, unde miroase a fân, sau pe nisipul cald, lângă apa caldă a mării, sau într‑o cabană de schi căptușită cu blănuri; dar acum nu‑i decât cu Anna într‑un apartament de bloc vechi. Sophie e blondă, Anna are părul șaten închis, unu la zero pentru Sophie. Tot ăsta va fi și scorul final: unu la zero pentru Sophie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
intenții incestuoase. Dar nu are, fiindcă tocmai a fost satisfăcută. Hans vorbește despre un sport oarecare. În comparație cu asta, gemetele lui de adineauri erau chiar plăcute. În chiuveta de la bucătărie se înalță un morman de vase murdare, iar fundul ei este căptușit cu un strat de mucegai verzui și pâslos, care a fost cândva o omletă cu șuncă. Adolescentul își stă adesea lui însuși în drum și, din păcate, nu se poate ocoli. Mobila e plină de praful pe care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
am lăsat la recepție. Credeam că îți bei deja cafeaua, continuă domnul din fotoliul de-alături. Reuși să-l vadă. Bust lat, gât scurt, ceafa masivă, mâinile placide, îngrijite. Negrul iute al privirii și zâmbetul timid, neterminat. Vestminte apretate, bărbia căptușită de abia vizibile pungi de castor. Degete îngrijite, da... își aminti șervețelul, zâmbi. Colegul Lucian tocmai își căuta, iată, șervețelul ! Scotocea prin buzunarul pantalonilor, voia să-și șteargă fruntea, gâtul, buzele. Fracțiunea adevăratei regăsiri, darul liniștitor al domesticității, recuzita simpatică
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]