6,191 matches
-
de brânză, piei de miel, lână, făină, mălai...Deodată se trezi în fața cailor cu trei mogâldețe, părea să fie oameni. Unul din ei strigă la cai: - păru să fie același glas. Și puse mâna pe el și-l trase din căruță, prin licărul unei scântei care se-aprinse de la țigara unuia, zări buza spartă a lui Polizache, dar n-apucă să mai zică ceva că țiganul îi și înfipse un cuțit în spate. Și Tudor se trezi cu acel junghi în
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
pe drum către Roșiori, poate se va întâlni cu ei. Merse toată noaptea, se întâlnea cu care cu poșircă, cu porumb, cu grâu, cu sare, cu gaz și-i întreba pe oameni dacă n-au văzut o șatră cu două căruțe de țigani. Unul din ei se numea Polizache din Roșiori, cam la patruzeci de ani așa, urât, cu buza de jos tăiată. Toți însă dădeau din cap că n-au văzut și nici n-au auzit de ei. Spre dimineață
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
cu el, oamenii erau parcă niște paiațe, peste tot nu-l vedea decât pe Polizache. Într-un târziu, când soarele se lăsase pe după dealurile dinspre Salcia, Duran încălecă pe cal și plecă spre casă. Ieșise luna, o lună cât roata căruței, din ea parcă se scurgea pe pământ o miere galbenă prin ceața nopții și stelele, licurici sălbatici, parcă urcau și coborau odată cu el dealurile. Pe la miezul nopții, aproape de Dobrotești, opri calul, îl legă de un stejar bătrân, și se trase
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
proaspătă și rece și-a umplut plosca din lemn de cireș sculptat, moștenită de la bunicul său din partea mamei, de-al lui Frunteș, un om avut din Moșneni, un sat megieș. A scos caii din grajd și i-a înhămat la căruță. Trebuia să ajungă la lotul de pe Spoială cum numeau zona aceea localnicii, undeva deasupra lacului, spre comuna Amzacea, să lege brazdele de grâu secerate în timpul zilei trecute. Dacă nu se apuca de dimineață, când încă luna strălucea pe cer și
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
ce mai scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților ce se hurducăiau pe drumul gloduros și de tropotul copitelor celor doi cai. Deja luna a început să coboare spre asfințit. Se apropiau zorile. În lanurile pe lângă care căruța se zdruncina în trapul cailor, se auzeau greierii țârâind. Victor fluiera încet o melodie la întâmplare, mai mult să-i treacă de urât până ajungea la lot, cale de vreo trei-patru kilometri, îndemnându-și bidivii ce sforăiau scoțând aburi pe
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
cred că reușiți să aduceți ce-i deasupra la Spoială. - Așa sper și eu. Am să vorbesc cu el mâine când mă întorc de la câmp. Trebuie să merg și la unchiul Vasile să-i cer colțarii ca să-i montez pe căruță. Nenea Stoica locuia peste drum și era soțul mătușii Ioana, sora tatălui său, mai mică cu doi ani. Întotdeauna s-au ajutat când a fost la nevoie, așa că și acum îl va ajuta chiar dacă el terminase de treierat și orzul
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
care mai mult stătea ascuns pe la lotul de vie decât acasă. Aveau simțul proprietății moștenit din moși strămoși. Dar să-l ia odată, dă-l Doamne de pământ, că tot nu făceau mare brânză cu el. Îi părea rău după căruță și cai, trebuia să se despartă și de ei odată cu intrarea în colectiv. De doi ani era mereu secetă. Doar au crescut datoriile către stat. S-ar putea să vină să le ia și vaca cu vițel din curte în
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
depărtare. Victor cum era ocupat cu treburile zilnice prin curte, a auzit venind din casă țipetele lui Jeni. Se rupsese apa și era gata să nască fără asistență medicală. A scos repede caii din grajd și i-a înhămat la căruță, luând la indicațiile lui Jeni câteva lucruri necesare nașterii și cu ea așezată pe un braț de paie în fundul căruței, în goana cailor a ajuns imediat la casa de naștere unde locuia și moașa, o femeie mai vârstnică, care îl
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
apa și era gata să nască fără asistență medicală. A scos repede caii din grajd și i-a înhămat la căruță, luând la indicațiile lui Jeni câteva lucruri necesare nașterii și cu ea așezată pe un braț de paie în fundul căruței, în goana cailor a ajuns imediat la casa de naștere unde locuia și moașa, o femeie mai vârstnică, care îl adusese și pe el pe lume cu douăzeci și șapte de ani în urmă. Anunțată din vreme, Coana Moașe cum
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
fugi că e în van ploaia cade din tavan -------------------------- nu clachează cine calcă la răspântii papagali e muzeul plin de gali, mutul se ținea de falcă ; nu de falcă, ci defalcă să salveze colivia că ne pradă hoții via cu căruțele și-o calcă - nu de falcă, ci defalcă grijile pe cap de om din butelcă într-o salcă, bea de sete, rromul, rom Referință Bibliografică: Nu fugi / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 248, Anul I, 05 septembrie
NU FUGI de ION UNTARU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364609_a_365938]
-
si zmeoaice cărora numai ea putea să le taie capul. Nu știu cum făcea dar înțelegea graiul florilor. În poala ei creșteau cireșele dintâi, perele cu miezul roșu, merele mari cât capul unui copil, prunele brumate, halvița și mărgelele din târg. În căruța ei trasă de cai se plimba copilăria râzând. În palma ei bătătorită creștea grâul, se rotunjea pâinea, cu mâna ei tremurând turna laptele alb în olcuțe de lut, din cuptor scotea covrigei sărați pe care-i punea în palma oricărui
BUNICA MEA EVA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364723_a_366052]
-
izmenuțe de pânză, o cămășuță de asemenea din acel tort din cânepă cam grosuță, legată cu un cordonaș dintr-un material împletit din fuior tot de cânepă. Acesta eram eu, copilul de la țară, care se uita speriat la mașini, la căruțe, trăsuri ce alergau în toate direcțiile. Prea puțini vedeau că printre ei se plimba un neavenit, un profan în viața orașului. La scurt timp după aceste incursiuni urbane, aveam să cunosc mai bine multe aspecte din oraș, căci aveam să
AMINTIRI DESPRE FĂLTICENI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349474_a_350803]
-
Acasa > Stihuri > Semne > IMN PENTRU COMPATRIHOȚII DE DOI BANI Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1302 din 25 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Coboară naibii din maimuță românule că nu-i căruță Ce stai cu chestia pe-afară așa e viața pe la țară S-o bagi întruna și s-o scoți ba în nepoate sau nepoți Și cât o fi ziua de lungă să tragi de ea ca să-ți ajungă Coboară naibii
IMN PENTRU COMPATRIHOŢII DE DOI BANI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349497_a_350826]
-
folosite la silvoiț. În vremea aceea silvoițul fiind singurul lux dulcifer, se făcea în cantități mari în căldările de cupru târguite de țărani pe te miri ce, de la țiganii căldărari ce poposeau în fiecare an spre sfârșitul verii. Soseau în căruțele cu coviltir și se așezau la marginea satului. Nu îmi aduc aminte să fii existat teama că ei ar putea fura copii. Nu îmi aduc aminte nici de formula „dacă nu ești cuminte, te dau la țigani”. Ar fi un
MIGDALE DULCI-AMARE (7): „ÎN FIECARE ZI MI-E DOR DE MINE, SAU CUM SE PREPARĂ SILVOIŢUL!” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349685_a_351014]
-
cetele de vânători, care erau tentați de legendarele cârduri de dropii. Însă, din cauza acestei tentații, vrednicii vânători au reușit „performanța”dispariției vestitelor cârduri, rămânând doar numele lor dat unui banal han: „Popasul Dropia”. Popas...la care nu mai trag misterioasele căruțe acoperite cu rogojini ci elegantele autoturisme și uriașele tiruri. Timpul, cu stomacul lui infinit, a- nghițit fără urmă de regret atât romanticul pustiu al lui Odobescu, cât și peisajele de coșmar ale lui Panait Istrate, cu acei nori fantastici de
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
dăduseră mulți martiri. - Ai mers tot drumul singur, tataie, până la Athos? - Nu tot drumul, că la ieșirea din Serbia am întâlnit un călugăr care mergea și el pe munte. Îl trimisese un episcop să ducă acolo niște cărți și avea căruța plină de cărți. Când mergeam pe jos pe lângă căruță, el îmi citea în limba lui din câte-o carte, dar eu nu înțelegeam nimic. Abia când începea să cânte Psalmul 50 al lui David începeam să înțeleg și eu câteva
ATHOSUL NEAMULUI MEU (1) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350409_a_351738]
-
până la Athos? - Nu tot drumul, că la ieșirea din Serbia am întâlnit un călugăr care mergea și el pe munte. Îl trimisese un episcop să ducă acolo niște cărți și avea căruța plină de cărți. Când mergeam pe jos pe lângă căruță, el îmi citea în limba lui din câte-o carte, dar eu nu înțelegeam nimic. Abia când începea să cânte Psalmul 50 al lui David începeam să înțeleg și eu câteva cuvinte. Să știi că muzica bizantină se cântă la
ATHOSUL NEAMULUI MEU (1) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350409_a_351738]
-
parte semnificativă dintre ei, o masă critică, se vor deștepta și se vot trezi din „somnul cel de moarte” în sfârșitul istoriei celei mai mari înșelătorii umane, pentru ca împreună cu celelalte 27 de state din UE să răsturnăm odată pentru totdeuna Căruța cu proști din Uniunea Europeană, să stingem butoiul cu pulbere din Balcani și să aprindem o altă flacără a revoluției, de data aceasta o flacără a Revoluției de conștiință solară, care să cuprindă toată Uniunea Europeană și în final întreagă lume liberă
SCRISOAREA NR.71. ROMÂNIA ÎNTRE SINUCIDERE ŞI ADEVĂR. TURNUL DE VEGHE AL ROMÂNIEI. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349105_a_350434]
-
le confecționa una două din lemn, dar se cunoșteau că erau mai ușoare ca celelalte și poroase la pipăit. Ați mâncat vreodată cartofi copți în spuză pe câmp, acolo în fața dumneavoastră? N-am gustat nimic mai delicios! Alergam după orice căruță care trecea prin dreptul nostru, ne urcam pe inimoiul ei și ne simțeam tare încântați de plimbrea gratuită pe care eram în stare să ne-o oferim. Dar și când ne mirosea căruțașul alergând în urma lui, prefăcându-se un timp
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
că habar n-are și ne altoia apoi cu vârful biciului că ne lăsa vargă pe piele, coboram mormăind: Uite-al dracului, ăsta ce m-a lovit! Într-una din zile trece pe drum Tolică singur, fiul pădurarului cu o căruță trasă de două vaci, ducându-se nu știu unde. Am vorbit cu el, mi-a zis și mie să urc, eu ca să mă dau mare, văzusem cum se urcau unii prin laterala căruței și așa am încercat și eu. Numai că pentru
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
trece pe drum Tolică singur, fiul pădurarului cu o căruță trasă de două vaci, ducându-se nu știu unde. Am vorbit cu el, mi-a zis și mie să urc, eu ca să mă dau mare, văzusem cum se urcau unii prin laterala căruței și așa am încercat și eu. Numai că pentru mine căruța era destul de înaltă, m-am apucat de loitre dar săritura mea a fost prea mică și am căzut de-a curmezișul între roata din față și cea din spate
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
de două vaci, ducându-se nu știu unde. Am vorbit cu el, mi-a zis și mie să urc, eu ca să mă dau mare, văzusem cum se urcau unii prin laterala căruței și așa am încercat și eu. Numai că pentru mine căruța era destul de înaltă, m-am apucat de loitre dar săritura mea a fost prea mică și am căzut de-a curmezișul între roata din față și cea din spate. Noroc că vitele mergeau cuminți, la pas și am avut exact
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
apucat de loitre dar săritura mea a fost prea mică și am căzut de-a curmezișul între roata din față și cea din spate. Noroc că vitele mergeau cuminți, la pas și am avut exact timpul să mă trag de sub căruță că altminteri trecea peste mijlocul meu. Și multe, multe asemenea pățanii, despre care nu mai amintesc atât eram de neascultător. Se dusese vestea în sat că una din femeile mai tinere și rea de muscă îi punea coarne bărbatului și
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
unor dramaturgi americani de genul Martin Rogers descoperă America. Era acolo și o gazetă de perete cu: „Jos mâinile de pe Coreea!” și „Yankei, cărați-vă acasă!” Tot la Casa Scânteii lucra și moș Ilie, fratele tatei dar cu cal și căruță, o dată la câteva săptămâni făcând drumul până acasă și înapoi. La un astfel de drum, era un sfârșit călduros de vară, el pleca întotdeauna când cădea întunericul, m-a luat și pe mine. M-am cuibărit în haine și priveam
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
călduros de vară, el pleca întotdeauna când cădea întunericul, m-a luat și pe mine. M-am cuibărit în haine și priveam curios la toate cele din jur. Când venea o mașină din spate, vedeam întâi umbra calului alergând înaintea căruței, apoi micșorându-se treptat, trecea în dreapta, până când eram depășiți, rămânând iarăși în beznă. Când venea o mașină din față, puneam mâinile la ochi, calul era cuminte și cunoștea drumul, nu se speria defel și încet încet în huruitul roților pe
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]