1,541 matches
-
să se mărite cu el, aranjând În același timp și viitorul matrimonial al fiicei filistinului. Intriga benignă Îi cerea, la un moment dat, să se prefacă a fi un ghid care arată casa unui grup de turiști rămași cu gurile căscate, moment comic pe care Își Închipuia că Ellen Terry avea să Îl interpreteze sclipitor. Una peste alta, era foarte mulțumit de progresele rapide pe care le Înregistra piesa. După-amiezele erau pentru corespondență, lectură și lecții de mers pe bicicletă. Cumpărase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
adorarea icoanelor, sleirea dragostei celor mai mulți, dar și încingerea unor chefulețe afurisite cu duducile sau văduvoaicele ce-l așteptaseră, fermetînd sub propriul lor zbenghi, grabnice la a i se dezveli din buric sau la a-i sorbi vorbele ascultate cu gura căscată, dacă nu cumva cel pe care textul ebraic îl numește has-Satan le va dezvălui chiar pretextul detectivistic pentru care se aruncase în vâjâială spre București. După două vocalize, suduia mai abitir decât un fierar betonist, drăcuia mai dihai decât o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
țanc. Fiind cea din urmă reuniune din anul studențesc 1981-1982, lecturile celor doi-trei novici programați 32 DANIEL BĂNULESCU Azvârli oglinzii încă o ocheadă. Zâmbi amuzat și mulțumit, de parcă ar fi trecut proba înfiripării unui aranjament floral. Oftă și, cu valiza căscată sub braț, se apucă să pună ordine în munca de documentare împrăștiată peste ogor. Se apleca, muștruluia de nisip colțurile micilor decupături din organul central de presă al Partidului Comunist Român, blestema înfiorător - deși nevăduvit de un oarecare accent umoristic
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cea mai profundă pasiune a vieții mele. Ar fi fost necesar să-mi fi mărturisit totuși nedelicatețea de-a nu mai fi predat, în ultimii cinci ani, acest incomparabil obiect de învăță... Apoi tăcu brusc, înțepenind o secundă cu gura căscată, făcu profesional, ochii ei delicioși, mari și se înroși violent. Toată această paradă arăta că unii bărbați o interesau, măcar cât negru sub unghie. Gabriela împrăștie pe cheresteaua gălbuie chesele cu gemuri, fructe glasate, zaharisite, pișcoturi. Apoi boluri fumegânde, cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a transformat într-un tânăr extrem de bine proporționat. - ...Și ce legătură să aibă toate acestea cu Robin? - Păi, nici una directă. Doar atât că și domnul Robin îmi creează, uneori, senzația că, de fapt, vorbea cu Dumnezeu. Cocondy rămase cu gura căscată! Nu se gândise. Patricia sughiță violent. Se bâlbâi. Experimentă și ea un aer stupid. Rămase și ea cu maxilarele desfăcute. După care, la fel cum un piton își adună progresiv inelele trupului, își repuse și ea în ordine cutele obrazului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe acasă, pîn' să apuce să-l facă o grămăjoară de oase fumegânde și de cenușă pe bunic. Bunică-sa era așa de evlavioasă că, după ce se încredințase ce fel de netrebnicie făcuse bărbată-su, dormea cu ușa de pe prispă căscată și dată de perete. Ca trăsnetul când revine, să nu mai fie nevoit să dea cu bocancii, în stânga și-n dreapta, să intre direct în odaia de culcare și să-l poartă electrocuta lejer pe bunic. - Dar de ce-ai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
poziționate într-un gest de capitulare. —Heiiii! OK, OK, liniștește-te, da? La început, puștiul a fost nedumerit de izbucnirea Fionei, apoi s-a uitat la Jessica și-a realizat ce se întâmplase. —La naiba! Fiona a rămas cu gura căscată. —La naiba? La naiba? Asta e tot ce ai de spus având în vedere că practic ți-ai omorât sora mai mică? —Ei, haide, a rugat-o el. Știu că n-ar fi trebuit s-o las singură în baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
anilor ca și trupul ei nemuritor, nemuritor precum sufletele, același în fiecare zi, nici îmbătrânind, nici întinerind, ci neschimbat. Prezentul este trecutul zilei de mâine, la fel de stabil și la fel de sigur, i-ar spune cufărul. Uite, scârțâitul, greutatea capacului ridicat, hăul căscat al timpului. Uite, lumânările, servitoare devotate ale zeului, ale zeului nemuritor, invizibil, atoateștiutor și singur dumnezeiesc, inaccesibil în lumină și ascuns ochilor noștri. O, tu care ești mereu același, ține-mă-n paza ta! Nu, nu, nu pot să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de teapa lui Jones? spuse el. Pierzi noțiunea timpului. E marți, deși de-acum e mai degrabă miercuri dimineața. Mai ai întrebări de-astea încuietoare? — Da, zise Vultur-în-Zbor. Cine este Virgil Jones? Flann O’Toole rămase un moment cu gura căscată și apoi îi sparse timpanul lui Vultur-în-Zbor cu hohotul lui. — Ei, bine, uite-o glumă, dacă ai chef de-așa ceva. E prietenul tău, asta e, iar tu ești mai nebun decât el. Bea până la fund, domnule Vultur, până la fund! Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
prostit, în camera cu parfum de mosc, în timp ce Virgil chicotea, Gilles Priape se uita descumpănit, Kamala Sutra îi săruta picioarele lui Virgil, iar madame Iocasta turba de furie, fără să-și dea seama cât de mult adâncea furia ei, prăpastia căscată între cei doi călători. — Tu, zise ea cu un dispreț profund, tu ești un om complet egoist! Ai văzut că Virgil e un om bun și generos, așa că ai smuls de la el tot sprijinul pe care l-ai putut smulge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la alta. Prepelicarul se uită cum picura. în pădure, în spatele căsuței zugrăvite în negru, se afla o movilă mică de pământ răscolit, proaspăt săpat. O formă cioplită în lemn era așezată peste ea: un chip hidos al morții, cu gura căscată. O femeie într-o rochie neagră, cu fața ascunsă în spatele unui văl negru, se îndepărtă de locul acela, îndreptându-se spre casa cea neagră, își întoarse privirea de la fumul care se ridica, se așeză, pe singurul scaun din mijlocul mizeriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
baie: din țevile sparte, apa șiroiește Întruna, pereții, pătrunși de igrasie, s-au acoperit În mare parte cu o crustă cafenie, iar "gura" amenajată a gheului (În care se vedeau cândva spinările Întinse ale țevilor) e neagră acum, mult prea căscată, știrbită și urât mirositoare. Pe fundul căzii, un lichid vâscos, Întunecat s-a prelins de cine știe unde. Mi-au dispărut săpunul (un săpun, de altfel, foarte scump), pasta de dinți și cele două prosoape. Șiculmea! - chiar și hârtia igienică mi-a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de Chablis? Acum mă simt ca și cum Jill Cooper-Clark a fost cea abandonată, iar eu sunt cea care trebuie să facă ce e decent. Să par interesată, plăcut impresionată chiar, În loc să răstorn masa și să-i las pe bărbați cu gura căscată cu șervetele și oasele lor de pește. A murit doar de șase luni. Îmi dau seama acum că Robin a Început să-mi spună de cineva pe nume Sally. Adorabilă, incredibil de amabilă, obișnuită cu băieții — are și ea doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Treci în faeton de gală și te mlădii zâmbitoare, Cum din frunzele-nfobiate râde proaspătă o floare, Toată lumea ce te vede e de tine-nseninată. Sbori cu șase cai ca vântul și răsai ca Aurora. Cu căciulele în mână și cu gurile căscate, Oamenii salută-n cale pământeasca zeitate. Tu te-nchini. Te simți născută spre norocul tuturora, Dar de-odată în mulțime tu fixezi ochiul tău mare. De o umbră-nfiorată e gândirea ta cuprinsă... O femee de pe stradă și-a-nnălțat privirea-i stinsă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
În apropiere de trupul unui bărbat În cămașă albă și pantaloni scurți, Întins pe linia de fund. Cu racheta În mînă, odihnea cu fața În sus Într-un lac de sînge care se scurgea Încet pe solul gălbui. Cu gura căscată, de parcă murise Într-un moment de sinceră surpriză, Bobby Crawford zăcea printre mingile Însîngerate, cu palma stîngă deschisă și degetele Îndreptate impetuos către soare, făcîndu-mă să presupun că Încercase să prindă cele două gloanțe trase către pieptul lui. Perforațiile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
strângea din nou. Devenise elastic ca un acrobat și nici n-ai fi zis că venea de pe drum și că avea inima sugrumată de frică. Gazda, Godun, și cei doi slujbași, care de obicei meștereau printre acareturi, rămăseseră cu gura căscată: — Așa deci, ești mecanic... Păi mi-a pus Dumnezeu mâna în cap, zise proprietarul. — Nu, sunt doar inginer de frig, bâigui Omar, scuturându-se de zăpadă. — Cum e asta? Poate nu știi să spui exact în engleză. — Ba da, mă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
răspândeau o lumină albastră, puțină, pâlpâitoare. Pe șoseaua de piatră, treceau convoaie lungi de căruțe goale. În margini răsăriseră oțetari cu frunze lungi și rare, ca niște degete rășchirate. Numai spre groapă nu se îndesa nimeni. Deasupra gurii ei largi, căscate, plutea un abur greu, alb. Drumul camioanelor se schimbase, trecea peste maidan, făcea un ocol spre curtea lui Stere și se întorcea la Tarapana. Toamna noroaiele se întindeau peste tot. Pământul era numai o clisă galbenă. Oamenii își cumpărau cizme
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a început să strige: - Aoleu, portofelul! > Clientul venea agale, nepăsător. Când a ajuns în dreptulzulitorului, acesta -la oprit: - N-ai găsit matale un portofel? - Ce portofel? s-a uluit negustorul. - Așa, unul de piele galbenă. Se mira străinul cu gura căscată. - Zău dac-am văzut ceva! S-a apropiat și Gheorghe. A întrebat într-o doară, ca trecător: - Da ce s-a întîmplat? Pungașul a spus speriat, cu ochii în zăpadă, căutând parcă: - Am pierdut un portofel, și în spate nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
clar că Margery Pickett mă pândise. Curioasă, deși un pic obosită, am urmat-o în birou. Diferența față de podeaua acoperită cu linoleum găurit și lumina simplă, fluorescentă de pe holuri era așa de mare, încât mă oprii în prag, cu gura căscată. Apartamentul de lux al lui Margery Pickett avea un birou dotat cu tehnologie de ultimă oră, o măsuță pe care se aflau o mulțime de reviste, străjuită de două fotolii care păreau foarte confortabile, o fereastră spre lume pe pervazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
generos, în spate. Își desprinse o mână de pe cablu și-și prinse laba piciorului întins, trăgând tare de el, într-o curbă exagerată, pe care o urmă și cablul, care se arcui sub această greutate. Lurch o privea, cu gura căscată, uitând de orice animozitate, cum se cățăra pe cablu, cu picioarele încălțate în cipici ușori de balet, încolăcindu-se în jurul cablului de parcă ar fi avut elasticitatea cauciucului. Acum revenise la verticală, agățată aproape cu capul în jos, cu genunchii strânși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ea l-a lăsat, bine? Hugo sună la poliție și toată lumea ar trebui să stea calmă. A, și poți s-o trimiți aici pe Sophie? Era o sarcină grea pentru umerii unui adolescent. Lurch căscă ochii și rămase cu gura căscată. Fața lui, și așa prea lungă, semăna acum cu o piatră de mormânt. —Hai, hai, du-te, zisei eu cu hotărâre, mișcă-ți picioarele, Lurch, hai, tuleo! Uneori îmi părea rău că nu mai sunt antrenor de ridicat greutăți. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de servicii. Am dispărut, spunându-i pe un ton dulce: — Vizionare plăcută. Scuze că te-am întrerupt în mijlocul unei scene tari. Săracul băiat roși din nou, încercă să spună ceva, își reveni la timp și rămase cu gura pe jumătatea căscată. Sau pe jumătate închisă, în funcție de viziunea pe care o ai. L-am lăsat acolo și am urcat din nou scara, rânjind. Ca să mă apropii de platforma de servicii am urcat două rânduri de scări, am trecut printr-o trapă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ceea ce e foarte important. Hugo poate să devină oribil de îngâmfat dacă cei din jur cred că vorbește tot timpul serios și-l tratează cu prea mult respect. Nu mă așteptasem deloc la așa ceva. Mă uitam la Violet cu gura căscată. Nu numai că avea perfectă dreptate când îl analiza pe Hugo, dar îmi făcea și un compliment foarte elegant. Cine și-ar fi închipui așa ceva. Fie Hugo nu spusese decât adevărul - anume că el și Violet erau vechi prieteni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
recopiat aceste câteva rânduri, scrise de Luther papei. Citi cu voce scăzută: — „O, tu, Leon, cel mai nefericit dintre toți, ești așezat pe cel mai primejdios dintre tronuri. Roma a fost cândva o poartă a Cerului, acum ea este genunea căscată a Iadului.“ ANUL CONVERTITEI 1 927 de la hegira (13 decembrie 1520 30 noiembrie 1521) În viața mea, ziua de 6 ianuarie din anul acela a fost o sâmbătă fericită! Cu toate astea, papa era mânios. Tuna și fulgera așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Le voi trimite mâine autorităților din Virginia. Aveți amândoi avocați, nu? Cum să n-aveți. Păi, se vor ocupa ei de aici încolo. Se ridică, de parcă ar fi vrut să-i conducă afară. Brett părea înlemnit; Kathy rămăsese cu gura căscată. În sfârșit, Brett se hotărî să vorbească. Nu, nu poți să faci asta. — Ce să fac, mai exact? Maggie era cu spatele la el, căci se întorsese să pună dosarul pe dulap. Nu poți să ne abandonezi pur și simplu! I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]