1,464 matches
-
de strălucitul succes al „discipolului” ieșean, când acesta și-a susținut, în fața unui amfiteatru arhiplin, teza de doctorat Austria și Principatele Române în vremea războiului Crimeii (1853-1856), publicată ulterior de autor (1972) în Editura Academiei. Performanțele științifice realizate într-o cadență admirată sau invidiată, după caz, de colegii de breaslă din țară l-au impus de timpuriu pe Leonid Boicu drept un reper valoric al istoriografiei românești și, în consecință, ca pe un îndreptățit, chiar râvnit, partener de dialog pentru istoricii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
întâmplă într-o seară de februarie din 1904, când, aflându-se la o serată dansantă, este invitată la un tangou. Catherine intră în ringul de dans și, ezitând, schițează câțiva pași. Vrând s-o încurajeze, bărbații bat din palme în cadență. "Lauth, pictorul, îmi fredonează mai întâi, pentru a trezi țiganca din mine, cântece de pe acele meleaguri, zdrăngănind strunele chitarei... Ne privim lung în ochi, iar apoi dansez iar țiganca se trezește, întregu-mi trup se trezește iar Lauth îmi vorbește fără
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
îmbrățișându-se, întrerupându-și și reluându-și atingerile"197. Îmbrățișându-se, consumându-se, dar fără a-și "consuma" relația. Culme a erotismului sau a perversității? Ce se aude acum nu mai este melodia piano piano a flirtului ușor, nici chiar cadența ambiguă, allegro ma non troppo, a flirtului avansat, ci mai curând fermata flirtului. Este ultima mișcare a acestuia, deopotrivă andante și molto vivace, preludiul veritabil al unei vieți sexuale complete. Iată de ce acest tip de flirt, spre deosebire de toate celelalte, se
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
un sentiment unic, de o unică și halucinantă idee, cea a scopului comun. Toate trupurile tresar la fel, în același timp, toate fețele au aceeași mască, toate vocile același strigăt; fără a mai pune la socoteală profunzimea impresiei produse de cadență, muzică și cînt. Văzînd pe toate chipurile imaginea propriei dorințe, auzind din toate gurile dovada propriei certitudini, omul se simte dus de val fără a-i fi cu putință să opună vreo rezistență, integrîndu-se convingerilor celorlalți. Contopiți în extazul dansului
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nu răspund comenzii nervoase. În afectări unilaterale vocea are aspect bitonal, iar când sunt implicate ambele corzi vocale, pacientul este afon. Tulburări disartrice mai sunt întâlnite în parkinsonism, ce se caracterizează printr-o voce rigidă, fără modulații și într-o cadență crescută, precum și în unelesindroame cerebeloase, caz în care vocea are caracter sacadat, exploziv și necoordonat. 5. Tulburări gnozice și praxicetc "5. Tulburări gnozice și praxice" Agnozia este considerată, alături de afazie, una dintre manifestările clinice dereferință ce caracterizează frecvent traumatismele cranio-cerebrale
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
fiica lui Martello, unul dintre cei mai vârstnici țărani din sat, muncise la vreme de secetă și foamete, împreună cu taică-său și frații ca un catâr, ca o apucată, și cunoștea toate năravurile bărbaților: era de-ajuns să le-aude cadența pașilor și să se uite la ei cum beau și pufneau. Și-a așteptat bărbatul în prag, îl îmboldi să vorbească, să audă și ea cum se încheiaseră lucrurile. Dar el se ferecă în cea mai grea tăcere: asta era
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
frazele ca și cum am fi vrut să ne rezemăm pe silabe". Revedea zilele copilăriei și pe cele din temniță, imaginile se încrucișau și se suprapuneau, dar fiecare își păstra identitatea sa; un fel de limpezime îi reliefa fiecare detaliu, chiar și cadența glasurilor îi parvenea nealterată. Chipuri de prieteni și dușmani îi reveneau decupate în minte la perfecție, rămâneau o clipă să stea de vorbă, iar apoi dispăreau cat ai clipi. Strădania lui de a-i face să zăbovească nu slujea la
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
care se poate naște doar din lucrarea îndelungată și tenace a principiilor de civilizație. Nerăbdarea este sem nul imaturității hrănite de tentația raționalismului politic. Societățile nu se pot ordona sub impulsul 104 baghetelor magice ale politicienilor seduși de himera viitorului. Cadența progresului este un factor esențial. Vorbiți de experiența Constituțiunii de la 1866, însă nu ați experimentat încă Constituția de la 1866, fiindcă această Constituție cuprinde dispoziții esențiale mult mai importante decât tot mecanismul electoral, cari dispoziții au rămas cu totul în părăsire
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
află concurența dintre proprietarii a două mori, una de apă, cealaltă cu motor, posibilă ilustrare a conflictului dintre vechi și nou. Substanța epică este autentică, iar confruntrea eroilor, caractere puternice, ia aspecte cvasiepopeice. Tonul este calm, obiectiv, povestirea păstrează o cadență vie, neobosită. Monumental în negativitatea sa, dar perfect veridic, Onufrie Gânj e un autocrat primitiv și brutal care, învins, ajunge în pragul demenței, răzbunându-se prin provocarea unei inundații, în care el însuși piere. Adversarul său, Simeon Armașu, aparține galeriei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
în clipa în care El n a ajuns foarte aproape de ei, cei trei se așează spontan într-o formație de șir indian și, după ce au mai primit încă o dată forța privirii lui El n, ies din scenă realizînd o ușoară cadență; El n privește după ei și iese din scenă; după cîteva clipe vîntul se intensifică la maximum, aruncînd în scenă gunoaie, ziare, zdrențe etc.; vîntul smulge frunzele, florile și fructele; de afară se aude glasul lui El n: "Nu așa
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ca spectator stă la originea acestei cărți, o situație care mă urmărește de multă vreme. În seara aceea ploua și, într-o sală cu puțină lume, așezat lateral față de scenă, priveam Britannicus cu o atenție relaxată. Alexandrinii pluteau, urmându-și cadența sârguincios respectată, cunoșteam povestea, când, deodată, fără să-mi explic de ce, ochiul și urechea au simțit irezistibila atracție a platoului de joc. Nero, aproape de mine, în stânga scenei, o strângea la piept pe tânăra Iunia, poruncindu-i să se prefacă în fața
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
că echilibrarea este necesară pentru a împlini ceea ce susține artistul. O compoziție neechilibrată va apărea ca o mișcare întreruptă, o acțiune paralizează în încercarea de a ajunge la o stare de repaus. Asemănătoare cu ceea ce muzicienii numesc o jumătate de cadență, o astfel de stare intermediară îl va face pe privitor să observe că soluția necesară ar fi existat, dar că nu a fost dusă la îndeplinire. Astfel, dacă artistul dorește ca opera sa să-și transmită mesajul singură, și nu
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
nedus la fete. Mă tot plictisea cu întrebări de genul „Stai comod, mami?“, „Aici e voie, mami?“, „Pot să intru, mami?“, dar și când începea făcea prăpăd; pe cât de nevolnic fusese înainte, pe atât de încrâncenat mă iubea acum: în cadență de mitralieră, trăgea neobosit rafală după rafală... Diploma de masterat, căratul găleții de gunoi, habar n-am ce-i provocase această schimbare radicală, dar știu că devenise în sfârșit ceea ce-mi doream: un polițist cu „p“ mare. Dacă n-
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
21) La aceeași festivitate au asistat Panaite Topliceanu și Gheorghe Jovianu, acesta de asemenea profesor al lui Bacovia.22) Lascăr Veniamin vorbea și scria în graiul moldovenesc („omienește”, „dovidesc”, „rîdica”, „disvolte”, „apusană” etc), dar cu substanță, coerent și într-o cadență atent studiată, de veritabil orator. în 1985 am pregătit pentru tipar cuvîntarea sa din 1900, exemplu de pedagogie optimistă, dar nu i s-a găsit loc în paginile revistei. Ar fi fost un „cap de pod” spre un viitor volum
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
codrule?”, „Steluța”); melodii/ cîntece/ arii populare („Pentru tine, Jano”, „Două fete spală lînă”, „Am un leu și vreu să-l beu” etc.) 4. Ultimele două citate sînt dintr-o singură frază a „Impresiilor de roman”: „Deodată, o tobă repetînd o cadență andante, apoi fluiere și completări base, făcu de a trezi convivii; tineret din aceeași curte alerga în stradă”. (Opere, p. 386). 5.Versuri din „Jurnal”, „Idei III”, „Deși nimic”. Particule poetice 1.Dimitrie Cantemir, „Scara numerelor și cuvintelor streine tîlcuitoare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
copaci ies zîne mîndre, de-mpărat frumoase fete Țînînd donițe pe umăr, gingașe, nalt-mlădiete, Albe trec prin umbra verde, la cerboaice se înclin, Ce sub dulcele lor mîne își oferă răbdătoare Ugerele lor împlute, și în doniți sunătoare Laptele-n cadență curge, codru-mplînd c-un murmur lin."10 Zîna aceea, numită de el, mai tîrziu, Dochia, "șuieră în frunză" ori sună din cornul de aur, ca să-i vină zimbrii și să-i puie la car. Zîna le dezmiardă coamele sure și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și-n orbire/ Pe trupul tău sfios se-ncheagă-un mire". În totul, prin urmare, un poet "din școala versificatorilor maratoniști, cu suflu atletic, dar și cu o bună stăpânire a verbului, dornici să performeze în execuții tehnice armonioase de cadențe și rime, din păcate lesne coruptibili spre comanda ocazională" (Cristian Livescu). În ultimul (până acum!) dintre momentele de respiro ale maratonului literar la care se supune, cu rară energie și dedicațiune, Emilian Marcu are cel puțin luciditatea să se situeze
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de ficțiune 5. Cu siguranță, această tehnică nu este nouă6, dar a fost sistematizată, așa cum apare în Claude Simon, p. 79, din 1972: Există o anumită logică internă a textului, proprie lui, care decurge atît din muzicalitatea sa (ritm, asonanțe, cadența frazei), cît și din materialul său (vocabular, "figuri", tropi) [...] logică în funcție de care trebuie să se articuleze sau să se combine elementele unei ficțiuni [...] logică care este creatoare și, prin ea însăși, producătoare de ficțiune. Atunci cînd în Les Corps conducteurs
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
la marginea imperiului sovietic, apoi și în inima acestuia. Națiunea, tratată de unii analiști ca o formulă desuetă, avea să fie repusă la rândul ei în drepturi, ca un produs organic, încă indispensabil. Ceasurile lumii, nu încape îndoială, merg în cadențe diferite, iar sincronizarea lor e numai o aspirație deocamdată. Sigur e că o parte din lume, îndeosebi Estul European care a trăit experiența totalitarismului, se află în plin efort de remodelare (Ralf Dahrendorf) și că destule semne indică un interes
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
orice tip, marile descoperiri și invenții contribuie la modificarea tot mai rapidă a conduitei față de timp. În limitele unei vieți, Michelet a trăit patru revoluții, fără a mai socoti și revoluția industrială. Câteva decenii mai târziu, D. Halévy constată o cadență tot mai rapidă a timpului, stimulată în orice registru al realității umane. Războaie la scară mondială, prăbușiri de imperii, mutații spectaculoase în sfera economiei, dictaturi și sisteme concentraționare, experimente utopice de neimaginat până în veacul nostru punctează dramatic traseul unei istorii
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Evoluții extraordinare s-au putut constata pretutindeni, mai ales în ultimele decenii, vestind parcă un sfârșit de epocă, inexorabil. "Orice adevăr are momentul său istoric" spunea Leibniz, la o altă turnantă a istoriei, când nu se putea întrezări încă uluitoarea cadență de mai târziu. Epoca noastră a impus un adevăr al ei, care nu poate fi altul decât ieșirea din utopia totalitară pentru a regăsi cât mai deplin demnitatea omului. Ea a smerit pe trufașii abuzivi și i-a înălțat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
memoriei fără nume străbate ideea că nici o ispravă nu scapă de eroziunea implacabilă a timpului, că totul cade până la urmă în hăul uitării. Totul, și atât de curând! S-a putut vedea, în răstimpul din Decembrie până acum, că noua cadență a duratei indică o frenezie fără egal, o precipitare evenimențială și că în noul curs al istoriei rămâne prea puțin loc pentru decantări și reflecție. Memoria colectivă nu pare a fi dispusă la efort, iar cei meniți prin meserie a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
până aproape de ultima clipă, întârziindu-se astfel cristalizarea unei soluții alternative în România. David Funderburck, ambasadorul Statelor Unite și istoric de meserie, cunoscând bine realitățile noastre, a căutat să determine o schimbare de atitudine, dar a fost demis din funcție. Numai cadența accelerată a schimbărilor din toamna trecută, produse în centrul și estul Europei, pare a fi determinat Casa Albă să-l abandoneze pe sumbrul și dementul dictator, ceea ce nu înseamnă totuși o schimbare esențială. Ea s-a grăbit să recunoască noul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
timp (lucru deloc neglijabil) capacitatea de a folosi, în interes propriu, diverse medii sociale. Ei și-au reclamat dreptul de a conduce mai întâi Revoluția însăși, ca "emanație" a acesteia, apoi decizia foarte discutabilă a unui electorat pe care noua cadență a istoriei îl aruncase în confuzie și derută. Până să-și dea seama ce se întâmplă, noii stăpâni se și instalaseră la cârmă, iar azi, față de marile acțiuni contestatare, ei ne spun că nu se vor clinti din fotolii. Aparent
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
lui M. Ferro: "Tăcerea e întâia formă de contra-istorie" (L'histoire sous surveillance, 1985, p. 62-68). Nu e demisie, nonrezistență, abandon, ci un altfel de discurs, un fel paradoxal de a participa la istorie și el presupune desigur o altă cadență. "Aproape orice istorie e fondată pe tăceri și contra-adevăruri" (ibidem, 53), nota același exeget, preocupat de natura discursului istoric și mai ales de implicația factorului putere, inevitabilă, în constituirea acelui discurs. Tăcerile istoriei nu rămân în afara istoriei, dar nici nu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]