1,583 matches
-
către est. Mi-am reprezentat spațiul restrîns al carlingii, oamenii în jachete de piele, făcîndu-și treaba în liniște. Un singur gest este îndeajuns pentru ca să se facă înțeleși. Sînt numai luminile unei perechi de lămpi de control, verde și albastră. Un cadran luminos. Poate strălucirea unei țigări. Pe urmă, m-am gîndit la spațiul uriaș de sub burta avionului, la cum pîntecele acesta își caută calea prin aerul rarefiat, fără suport, neatîrnat de nimic, și am început să amețesc. M-am gîndit la
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
piereau din vedere, lichefiindu-se Într-un punct din ce În ce mai Îndepărtat În spațiu. Urma apoi și mult așteptata oră când ornicul Mitropoliei bătea de șase ori. Atunci, cu ultimul zvâcnet, insectele sufereau o scurtă metamorfoză. Pe spatele lor, În locul crucilor, apăreau cadranele de ceas, ale căror minutare și secundare se Încrucișau mereu, rotindu-se amețitor... Minutele și secundele se devorau Între ele, umflându-se mereu, pînă ce ajungeau la dimensiunea unei ore. În sfârșit, urma gongul final și toată această harababură dispărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ROAGĂ SĂ POFTIȚI IMEDIAT. O CLIPĂ HEDROCK AVU IMPRESIA NETĂ CĂ ESTE VICTIMA UNEI FARSE ȘI CĂ ÎMPĂRĂTEASA INNELDA S-A APUCAT DEJA DE MICUL EI JOC PALPITANT. NU PUTEA FI ATÎT DE DEVREME ORA PRÎNZULUI. SE UITĂ LA CEAS. CADRANUL INDICA 12,35. TRECUSE O ORĂ DE CÎND AUZISE DIN GURA FRUMOASĂ DAR CU TRĂSĂTURI FERME A ÎMPĂRĂTESEI ACEA CONDAMNARE LA MOARTE. DE FAPT, CHESTIUNEA DACĂ RĂMÎNE SAU NU PÎNĂ LA ORA PRÎNZULUI FUSESE DECISĂ DE ALȚII, NU DE EL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
plecăciune insulelor biacintii, Cartea Crailor la fila cea mai turbure-o deschid: Acoló, ca de cutremur, saltă slova mateină Sub lucrarea Corcodușei, aspra floare de maidan. În vis mut gabrovenimea cumpănește în ruină, Zveltă, surla Judecății, lasă-o umbră pe cadran. * - Dreaptă pravilă, dar zumzet de vestiri răsăritene, Ființa noastră se clădește cu scriptura ta, Matei! Prim și ultim Caragiali, ca o holdă de antene Te alegem viu din vântul despletitelor idei. Iată, arsă-n aur roșu și-n a smalțului
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
formase valea edificiului Usher. Implicatele pajuri, locul silabic, alfabetul alveolar și distrat al pietrelor ilustrului Leagăn armau nemăsurat ori alungau infuz tablele unei nerepetate Physici. Și filamentele umbrelor, și figura docilelor raze, și toată aparenta inimă a locului o dezlegam: cadran afund al unor modificate, deviate orlogerii, durând necunoscut: la turle, pe arbori, pe aburi. Sub revolta continuată a zidurilor, consolidare în cub, zar de automorfă lumină, Veghea sa tencuia, prin lespezi. Lor prins, asociat, înalt profil tombal, Roderick Usher (mai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
între tandrețe și ambiguitate. Din acest ritual, ce implica oarecum beatitudinea, pe la miezul nopții, venea să-l smulgă îndemnul alarmat și categoric al doamnei, purtând capotul ei roz peste cămașa de noapte din mătase verde: Albert implora ea somnoroasă, arătând cadranul de bronz al pendulei elvețiene, care nu se mai oprise de două sute de ani Albert, ai să prostești de atâta inactivitate intelectuală și fizică și de atâta lipsă de odihnă. Vino și te culcă! Altfel... Nu mai continuă, lăsând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
uscate, obrajii alungiți, tot mai alungiți. Un copil parcă coborât dintr-un Renoir, pentru a face echilibristică pe o balustradă de pod deasupra Senei. (Intenția spărgea cercuri concentrice.) Nostalgia adâncului sfredelea cerul. Gândurile încețoșau oglinda, țăndări de apă pe un cadran de ceas fără timp. Cercurile se destrămau dintr-un punct, se spărgeau în memorie, se împrăștiau în vene valuri până la Dumnezeu, valuri în mărul biblic, în catargul lui Noe, în piatra lui David, în lașitatea lui Iisus: Cercuri, tulburătoare cercuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ea, sperând că o să-l trezească pe tata din nebunie. Mama îl aștepta pe tata până umbrele se ascundeau în inimile copacilor și se făcea noapte. Mama înfigea un băț în colbul drumului, în jurul său închidea un cerc cât un cadran de ceas deșteptător și aștepta săgeata să coboare spre gârlă. Se făcea seara, se făcea noapte, tata nu mai venea. Mama îl aștepta cu masa pusă până târziu. "Un castron de borș pentru tine, unul pentru Didina, o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
temut partizan din Întorsura Buzăului le-a îndreptățit răzbunarea. Viața este o continuă compensare a întâmplării că existăm. Vine o vreme când tragem linie, ceasul numără la fel creșterea și descreșterea. Ce-i de făcut? Înfigem un țăruș în mijlocul inimii, cadranul indică umbra. Partea peste care urmează să treacă soarele încape până și incertitudinea ploilor. Partea peste care a trecut soarele înghesuie lumina în cochilii de melc pentru zile negre. A venit vremea buzunarelor goale, să-i cotrobăim de lumină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe limbile ceasului; sângele mielului înjunghiat mima curgerea izvoarelor, focul ardea după modelul fotografiei. Singurătatea lui Petru era cea mai fotogenică obsesie. În mijlocul horei, două flăcări decupau poartă în cer. În mijlocul horei, fiecare pas, o intenție de groapă acoperită; peste cadranul ceasului, necuprinsul se adâncea tot mai mult, secundarul trăgea greu plugul a secetă; lemnul de nuc ardea cu aromă de farmacie; focul înghițea secundele ca pe niște semințe cojite de floarea soarelui, pendulul oscila între două nedefiniri; ceasul, precum clopotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
apoi, funcție de gravitatea leziunilor, să justifici imperfecțiunea crucii ce ți-a dislocat umerii. Doamne, câtă dependență de limite încape nimicul și câtă sfidare a dimensiunilor în sufletele hăituite de sine! (Omida se numără în numărul frunzelor, omul vegetează pe un cadran de ceas plin cu cifre.) Timpul lui Petru se întâmpla în virtutea semnului. Eternita-tea omului singur, la fel de importantă precum virginitatea îngerilor, nimic de pierdut, nimic de consemnat pe cearșafurile cerului. Timpul lui Petru, cea mai legitimă justificare a morții: cândva, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
memoriză. Evaluă puterea la patruzeci de mii de kilowați. După aceea, cu același aplomb se îndreptă spre pilă, prevăzută cu dispozitivele obișnuite de control ale interiorului. Un funcționar era aplecat asupra unui regulator pentru a efectua rectificări de detalii verificând cadranul gradat. Gosseyn îl depăși și, cu o privire premeditată, examină interiorul pilei. Simți cum celălalt se îndrepta pe scaun. Dar până să înțeleagă natura acestei intruziuni și să vorbească și să protesteze, Gosseyn se dădu înapoi eliberându-se de mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
măsură să elibereze o energie intolerabilă în fiecare încăpere, în lungul fiecărui culoar. Asta îi dădea atâta încredere. Dacă era vorba de o capcană, membrii echipajului oricum nu aveau habar. Dar asta nu-l mulțumea. Studie tabloul. Erau manete și cadrane pe fiecare secțiune, ale căror uzaj nu-l putea defini decât parțial. Nu-i păsa nici de partea electrică, nici de cea atomică. Ultima rămânea inutilizabilă în preajma navei; iar cealaltă, o va avea curând în mâini, fără rezerve. Mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
acestei probleme cu o nouă înțelegere a posibilităților sale. După mai puțin de o oră de la sosire, părăseau baza. După zece etape și zece mii de ani-lumină, se găseau în apropierea Gellei. Următoarea stație - Venus. La sugestia lui Gosseyn, Leej manevră cadranele de oprire anticipată. Sau mai bine zis, zăbovi mai multe secunde ca să le regleze. Apoi brusc, se lăsă pe spate, scutură din cap și spuse: - Ceva nu merge. Nu pot detecta, dar am sentimentul că nu vom ajunge atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Exista ceva cosmopolit în ele, deși vorbea cu accent berlinez. Unii ar fi putut spune că semăna destul de mult cu un evreu, dacă ar fi fost să ia în considerare mărimea nasului. Acesta domina centrul feței sale precum tija unui cadran solar și îi trăgea buza superioară într-un zâmbet subțire, mai mult un rânjet. Își purta părul blond, care încărunțea, tuns scurt, ceea ce îi accentua fruntea înaltă. Era un chip șiret, al unui expert în arta disimulării, și i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de o minciună probabilă. Cipriano Algor își privi pe fugă ceasul, dacă-l interesa ora, gestul n-a folosit, făcându-l îndată după dezbaterea despre probabilitatea minciunilor și posibilitatea adevărurilor, parcă se aștepta să descopere concluzia în dispunerea limbilor pe cadran, un unghi drept ar însemna da, un unghi ascuțit i-ar antepune un prudent poate, un unghi obtuz spune un nu categoric, iar limbile suprapuse mai bine nu te mai gândi. Când, imediat după aceea, a privit din nou cadranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cadran, un unghi drept ar însemna da, un unghi ascuțit i-ar antepune un prudent poate, un unghi obtuz spune un nu categoric, iar limbile suprapuse mai bine nu te mai gândi. Când, imediat după aceea, a privit din nou cadranul ceasului, limbile arătau din nou orele, minutele și secundele, se transformaseră iar în autentice, funcționale și obediente limbi de ceas, Ajung la timp, rosti, și era adevărat, ajungea la timp, la urma urmei, mergem odată cu timpul, în timp, și niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
chiar așa de proastă. Îmi iau un prosop din teanc, mi‑l înfășor în jurul gâtului și mă îndrept spre un aparat de alergat, care pare destul de simplu. Mă sui pe bandă și mă uit la butoanele din fața mea. Pe un cadran pâlpâie cuvântul „Timp“ și, după ce mă gândesc puțin, tastez „40 de minute“, ceea ce mi se pare potrivit. Cam atâta durează o plimbare, nu? Apoi văd pălpâind „ program“ și, după ce mă uit la opțiuni, aleg „Everest“, care mi se pare mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
repede. Nu pot face asta. Sunt roșie la față. Am un junghi în piept. Gâfâi nebunește și mă apuc disperată de barele laterale ale aparatului. Nu pot să fug atât de repede. Trebuie să mai încetinesc un pic. Izbesc febril cadranul, dar banda continuă să se învârtă și, brusc, se înalță și mai tare. O, nu! Te rog, nu! Pe cadranul din fața mea pâlpâie „Timp rămas: 38.00“. Încă 38 de minute? Mă uit în dreapta mea, și individul cu chelie sprintează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de barele laterale ale aparatului. Nu pot să fug atât de repede. Trebuie să mai încetinesc un pic. Izbesc febril cadranul, dar banda continuă să se învârtă și, brusc, se înalță și mai tare. O, nu! Te rog, nu! Pe cadranul din fața mea pâlpâie „Timp rămas: 38.00“. Încă 38 de minute? Mă uit în dreapta mea, și individul cu chelie sprintează lejer, de parcă ar alerga pe un deal. Vreau să vorbesc cu el, dar nu pot să deschid gura. Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
semiînălțime pentru ușurarea inspectării, se aprinseră. Navigatorul se aplecă asupra ocularului de lângă scaunul său... și se încruntă numaidecât. Ceea ce văzu n-o surprinse. Ceea ce nu văzu o îngrijora. Factorul cel mai important, figura anticipată care ar fi trebuit să domine cadranul, nu era prezentă la întâlnire. Absența sa nega credibilitatea celorlalte cadrane de înregistrare. ― Unde e Pământul? Supraveghind cu atenție propriul ecran, Kane văzu un fond negru pătat cu stele. Poate ieșiseră din hiperspațiu prea devreme, dar sistemul lor solar tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de lângă scaunul său... și se încruntă numaidecât. Ceea ce văzu n-o surprinse. Ceea ce nu văzu o îngrijora. Factorul cel mai important, figura anticipată care ar fi trebuit să domine cadranul, nu era prezentă la întâlnire. Absența sa nega credibilitatea celorlalte cadrane de înregistrare. ― Unde e Pământul? Supraveghind cu atenție propriul ecran, Kane văzu un fond negru pătat cu stele. Poate ieșiseră din hiperspațiu prea devreme, dar sistemul lor solar tot trebuia să apară clar în fața lor. Or, Sol era de negăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
trimite o cerere pe cale ierarhică, sau o vorbă bună, acolo! Ne-ar fi de-ajuior. După vorbele acestea tari, se afundă în observarea numerelor care alergau de la dreapta spre stânga pe un ecran de citire. Linia roșie fluorescentă care traversa axa cadranului rămânea fixată cu încăpățânare pe zero. Parker ar fi reluat alandala văicărelile și poveștile dacă semnalul sonor de deasupra capului său nu și-ar fi întrerupt muzica monotonă. ― Cristoase! Ce-o mai fi! Nu poți sta o clipă liniștit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
N-aș vrea ca masa asta de două trilioane de tone să se prăbușească și să ardă cât om face noi acolo jos cercetările. Atmosfera nu e destul de densă pentru a face o "umbrelă" demnă de încredre. Lambert verifică un cadran. ― Nici un pericol. Uzina va rămâne aici și un an. domnule. ― Bine. "Păpica" e-n siguranță, așa că și capetele noastre. Să coborâm pe planetă acum. Pregătiți-vă pentru zborul atmosferic. Cinci ființe umane se animară, fiecare îndeplinindu-și funcția ce i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
fiind închiși în compartimentul mașinilor, dar simțeau efectele bătăliei în curs. Sala mașinilor suportă o smucitură, devie, apoi urmă un nou șoc. Parker emise o înjurătură printre dinți. ― Ce-a fost? Ai auzit? ― Mda, zise Brett cu nervozitate, consultând un cadran. Presiunea a scăzut în intrarea nr. 3. Se pare că am pierdut un scut. (Îndesă câteva butoane.) Hei! 3-ul nu mai merge. Intră praf în admisie. ― Blochează admisiunea. blocheaz-o! ― Ce crezi că fac? ― Bravo! Am limitat avaria. ― Nici o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]