1,713 matches
-
superbe (Cheile Iadului, Cheile Mișcu), iar pe pâraie ne încântă numeroasele cascade: Iadolina, Săritoarea Ieduțului, Vălul Miresei, Moara Dracului, Săritoarea Bohodeiului, cu înălțimea de 80 m. Cea mai renumită este Cascada Răchițele, aflată la altitudinea de 1000 m. Pe rocile calcaroase întâlnim un relief diferit față de regiunile vulcanice. Deși ocupă suprafețe reduse, prin bogăția și varietatea formelor, acestea conferă un caracter aparte peisajului. Pereți stâncoși albi, chei adânci și peșteri cu diferite dimensiuni îmbogățesc regiunea. Dintre peșteri trebuie menționate Peștera cu
Masivul Vlădeasa () [Corola-website/Science/303231_a_304560]
-
(în , în , alternativ "Kapellenberg") este un munte care aparține de masivul Postăvaru, localizat în sudul Carpaților Orientali (mai precis în Carpații de Curbură) și înconjurat aproape în totalitate de municipiul Brașov. Muntele este alcătuit în principal din formațiuni calcaroase formate în urma procesului de încrețire a scoarței terestre. Înălțimea maximă atinsă este de 960m (după unele surse 995m), la aproape 400m deasupra orașului. Mare parte a sa (150 ha) este instituită ca rezervație naturală de tip florisitc, faunistic și peisagistic
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
iar florile dispuse în cime, sunt pe tipul 5, heterochlamidee, cu gineceu din două carpele concrescute numai în partea inferioarâ. Fructul este o capsulă sau o polifoliculă. Saxifraga paniculata Mill. (ochii șoricelului) este o specie perenă, care trăiește pe stînci calcaroase din etajul montan superior și alpin. Are frunze spatulate, rozulare, pe margini cu depuneri de CaCO3 (exudat prin hidatode). Florile sunt albe, grupate în raceme, iar fructul o capsulă. Multe specii din familiile Saxifragaceae și Crassulaceae sunt considerate ca plante
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
nu poate avea loc din cauza condițiilor nefavorabile, spongierele formează muguri care cad pe fundul apei și care devin viabili odată cu realizarea condițiilor de mediu favorabile dezvoltării noilor indivizi. Se face în funcție de natură scheletului și spiculilor. Ei se clasifică în spongieri: calcaroși, silicioși, cârnosi (buretele de baie).
Spongieri () [Corola-website/Science/302991_a_304320]
-
1822, după ce a studiat straturile geologice din Europa și pe care l-a numit după straturile extinse de cretă (carbonat de calciu depus de cochiliile nevertebratelor marine). Numele Cretacic derivă din latinescul "creta", care înseamnă "cretă". Înmulțirea excesivă a nanoplanctonului calcaros, datorită unui surplus de calciu în apă, a dus la depunerea și acumularea pe fundul mării a celor mai mari catități de cretă comparativ cu oricare altă eră geologică. În regiunea India, erupțiile vulcanice masive care au loc la sfârșitul
Cretacic () [Corola-website/Science/304552_a_305881]
-
de baculite, un gen de amoniți cu o cochilie dreaptă, care s-au dezvoltat în mări, împreună cu consolidarea recifului de scoici. Amoniții în special se diversifică uimitor, iar unele forme ating chiar 2 metri în diametru. Specific Cretacicului este nanoplanctonul calcaros, alge protejate de cochilii minuscule, care prin depunerea pe fundul oceanului au dat marile depozite de cretă ce dau numele perioadei. La sfârșitul Cretacicului s-a observat un declin al biodiversității în timpul perioadei Maestrichtian, chiar înainte de criza ecologică culminând cu
Cretacic () [Corola-website/Science/304552_a_305881]
-
90 % din categoria silicaților ca olivină, piroxen, amfibol, feldspat sau cuarț acestea fiind întâlnite în roci magmatice, roci metamorfice și roci sedimentare. Alte minerale care mai pot fi întâlnite în roci sunt cele din grupa carbonaților și oxizilor în rocile calcaroase.
Mineral () [Corola-website/Science/304616_a_305945]
-
Plante adventive în flora României, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași, 2011 Salcâmul crește spontan pe aproape orice tip de teren. Cu o rezistență bună la ger, iubește lumina, suportă seceta, preferă solurile permeabile, ușoare, fertile, dar nu suportă solurile calcaroase. Salcâmul crește bine pe soluri ușoare, chiar și pe nisipuri nefixate, fiind cultivat pentru fixarea lor. Are capacitatea de a fixa azotul din atmosferă, iar semințele își păstrează mulți ani capacitatea de germinare. Are frunze compuse și flori albe, în
Salcâm () [Corola-website/Science/303986_a_305315]
-
metalice și produse metalice neferoase concentrate DIVIZIUNEA 14 ALTE PRODUSE REZULTATE DIN EXPLOATAREA MINELOR ȘI CARIERELOR Grupa 14.1 Piatră de construcție Clasa 14.11 Piatră de construcție Piatră de monumente și de clădiri Marmură și alte tipuri de piatră calcaroasă pentru monumente și clădiri Granit,gresie și alte tipuri de piatră pentru monumente și clădiri Clasa 14.12 Calcar, gresie și var Calcar și gips Calcar și gips Var și dolomită 14210 14220 14230 14240 14290.1 14290.2 151a
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87510_a_88297]
-
și un praf argilos, transportate de vânt. După conținut, diferitele tipuri de loess se clasifică în "argilos" sau "nisipos". Aceste tipuri pot apărea în straturi succesive.Din punct de vedere mineralogic, nisipul este alcătuit din granule de cuarț (50-80 %), praf calcaros (8-20 %) și amestecuri de hidroxizi de fier, care colorează loessul în galben sau galben-roșcat, în funcție de concentrația în hidroxizi. Într-o concentrație mai redusă, dar care infuențează de asemenea culoarea rocii, sunt feldspații, piroxenii, amfibolii, olivina, granatul, spinelul, biotitul. Acestora li
Loess () [Corola-website/Science/304243_a_305572]
-
Deccan. Țara măsoară 400 de kilometri de la nord la sud și 200 km de la vest la est. Ea este împărțită în trei regiuni: câmpiile fertile și dens populate de pe coasta, masivul muntos din interiorul țării și zona arida cu roci calcaroase din nord. Cadrul natural este dat de un relief de podișuri vechi dominat de inselberguri tipice în nord și est și prezentând câteva depresiuni mai mari bine populate (Kandy, Ratnapura). Cotele cele mai mari se întâlnesc în partea central sudică
Sri Lanka () [Corola-website/Science/297988_a_299317]
-
începe parcul Jungfrau-Aletsch-Bietschhorn care a fost declarat patrimoniu mondial UNESCO. In zona centrală a masivului se află un tunel de cale ferată și stațiunea „Eigerwand” unde au fost salvați alpiniști mulți de la moarte. Eiger este format în întregime din roci calcaroase, de origine sedimentară din peioada mezozoică, putându-se unele rarități geologice la sud în masivul Aar și la nord pe Eigerjoch.
Eiger () [Corola-website/Science/312023_a_313352]
-
se înalță cu 3.250 m peste valea Lauterbrunn, fiind lipsit de ghețari dar deosebit de impozant. Peretele de sud se ridică peste ghețarul Rottal, iar cel de est peste șaua Jungfraujoch. Muntele Jungfrau are o structură petrografică formată din roci calcaroase de vârstă mezozoică. Poalele muntelui în valea Lauterbrunn este constitută din roci din grupa cristalinului, ca marmora sau gneisurile, peste care s-au suprapus calcarele, în timp ce în regiunea piscurilor s-au suprapus magmatitele ca de ex. riolitul. Prima escaladare a
Jungfrau () [Corola-website/Science/312030_a_313359]
-
iar ca liant a fost folosit mortarul din var alb, în amestec cu cărămidă pisată. La începutul secolului al XX-lea, pereții de deasupra soclului au fost restaurați cu piatră alternând cu cărămidă. Bolțile și pandantivii sunt executate din tuf calcaros. La partea superioară a navei sunt două șiruri de ocnițe (una din rândul de jos corespunzând la două din rândul de sus). Pe absidele laterale și absida altarului sunt arcaturi mari și rândul de ocnițe mici (care înconjoară biserica de
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
m), respectiv Alpii Karawanken (vf. Grintavec 2558 m), între fluviile Drava și Sava, Alpii Iulieni (vf. Veliki Triglav 2864 m cel mai înalt din țară). Slovenia centrală cuprinde depresiunea Ljubljana și Celje, care se continuă spre sud cu o regiune calcaroasă, aparținând Alpilor Dinarici, cu aspect în mare parte de platou. Podișul Karst se impune prin bogate forme specifice: avene, doline, polii, peșteri =(între care Postojna, una dintre cele mai mari și mai vizitate din Europa), cursuri subterane, izvoare intermitente, chei
Geografia Sloveniei () [Corola-website/Science/310990_a_312319]
-
mari orașe de pe întinderea sa sunt Kranj, Tržic, Škofja Loka, Kamnik și Domžale. Notranjska Aflată în partea sud-vestică a țării, Notranjska este cunoscută pentru numeroasele sale peșteri. Cele mai multe dintre acestea sunt situate în podișul Karst. În structura sa intră rocile calcaroase, iar platourile ajung până la altitudinea de 1700 m, formând un peisaj cu relief diferențiat, de depresiuni închise, doline și polii, în care apa se infiltrează creând imense rețele de apă subterană. De-a lungul timpului, sub acțiunea apelor au apărut
Geografia Sloveniei () [Corola-website/Science/310990_a_312319]
-
artropode (crustacee inferioare), moluște (pteropode), larve ale unor animale de fund etc. Zooplanctonul servește, mai ales, ca hrană pentru peste. Zooplanctonul include 6 grupe de protozoare: foraminifere, acantari, radiolari , tintinide,talomite, actolite Foraminiferele (foramen = gaură) au o cochilie numită test, calcaroasa, hialina, cu aspect porțelanos ori aglutinata. Deși sunt în general bentonice, au și forme planctonice: globigerinele (Orbulina, Hastigerina). După moarte, testele se depun la fund și formează malurile cu globigerine. Acantarii se remarcă prin dispunerea radiara a spiculilor de sulfat
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
cu el formarea unui geosinclinal, ce în Triasic este acoperit prin transgresiune de apele mării. Astfel, pe soclul cristalin preexistent (ce actual apare la periferia masivului la suprafață), în mările mezozoice s-a depus o cuvertură de conglomerate și sedimente calcaroase dure de-a lungul a 6 faze importante, întrerupte de etape terestre (când zona devenea - temporar, uscat). Aceste etape intermitente au denudat prin eroziune subaeriană grosimea sedimentelor și au modelat peisajul. Acumularea sedimentelor în geosinclinal s-a însoțit de pentrarea
Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș () [Corola-website/Science/311820_a_313149]
-
și Cretacic au lăsat urme sub forma fosilelor, care se găsesc din belșug în această zonă. Altitudinea la nivelul parcului variază între 575 m (Bicaz-Chei) - 1792 m (vârful Hășmașul Mare). Peisajul "Munților Hășmaș" se prezintă sub forma unor culmi rotunjite calcaroase ce au aspect de peneplenă, din care se desprind sub formă de prăpastie pereții cheilor. Apa Bicazului ieșind din "Lacul Roșu" străbate roca în timp ce coboară o mare diferență de nivel. Peisajul aici prezintă pereți de verticali monumentali de stâncă, uneori
Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș () [Corola-website/Science/311820_a_313149]
-
amestecate cu fag, brad sau larice (mai rar), acoperă pante abrupte de conglomerate, în timp ce în fisurile pereților cresc uneori molizi sau pini. În parc se regăsesc variate peisaje carstice (pereti verticali si surplombanți, turnuri ("Piatra Altarului", "Piatra Singuratică") și ace calcaroase, hornuri, blocuri diaclazate aproape de desprindere, vârfuri stâncoase, lapiezuri sau câmpuri de lapiezuri ("Poiana Tarcău"), creste, șei carstice, grohotișuri, chei, marmite de eroziune, doline, avene ("Licaș"), peșteri, izvoare petrifiante cu depuneri de tuf calcaros și travertin ("Cheile Șugăului"). În zona parcului
Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș () [Corola-website/Science/311820_a_313149]
-
turnuri ("Piatra Altarului", "Piatra Singuratică") și ace calcaroase, hornuri, blocuri diaclazate aproape de desprindere, vârfuri stâncoase, lapiezuri sau câmpuri de lapiezuri ("Poiana Tarcău"), creste, șei carstice, grohotișuri, chei, marmite de eroziune, doline, avene ("Licaș"), peșteri, izvoare petrifiante cu depuneri de tuf calcaros și travertin ("Cheile Șugăului"). În zona parcului abundă siteuri paleontologice din mezozoic, în care se găsesc recife fosilizate cu amoniți, bivalve, brachiopode, gastropode, belemniți, echinoide, corali, crinoide, plante, aulacostefanide. Au fost astfel identificate areale: Marea biodiversitate a arealului, este un
Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș () [Corola-website/Science/311820_a_313149]
-
un arbore care poate ajunge până la 6-15 m în înălțime și 1,5-6 m în diametru, arealul acesteia întinzându-se din Eurasia, Marea Britanie până în Caucaz, nordul Iranului, Africa de Nord-Vest. În România, acesta crește prin păduri de fag, pe substrat calcaros. Se aseamănă cu bradul, de care se deosebește prin frunzele de o culoare mai verde, iar pe fața inferioară verzi palide. Ele sunt dispuse pectinat pe ramurile laterale. Spre deosebire de celelalte conifere, tisa este o plantă dioică. Înflorește din martie până în
Taxus baccata () [Corola-website/Science/311958_a_313287]
-
Acestea pot fi întâlnite în Marea Roșie, Oceanul Indian, Pacific, dar și în apele Oceanului Atlantic (mai ales în Pearl Islands, lîngă Nicaragua). Cele mai valoroase perle naturale provin din zona Bahrain și Golful Persic. Perle naturale sălbatice sunt considerate și unele pietre calcaroase care cresc în interiorul unor gastropode. Au formă de perle dar nu conțin sidef (nesidefate): Cea mai mare perlă naturală din lume cunoscută până în prezent, are un diametru de 238 mm și greutatea de 6,4 kg. Este o perlă nesidefată
Perlă () [Corola-website/Science/311346_a_312675]
-
cresc în interiorul unor gastropode. Au formă de perle dar nu conțin sidef (nesidefate): Cea mai mare perlă naturală din lume cunoscută până în prezent, are un diametru de 238 mm și greutatea de 6,4 kg. Este o perlă nesidefată, fiind calcaroasă și produsă natural de către scoica "Tridacna Gigas", familia Tridacninae. A fost descoperiă accidental de un scufundător căutator de perle în apele insulei Palawan din Filipine. Denumită inițial “Perla lui Allah”, iar ulterior “Perla lui Lao Tzu”, datorită unei legende inventată
Perlă () [Corola-website/Science/311346_a_312675]
-
de hectare. Aria naturală înclusă în Parcul Național Munții Rodnei prezintă o largă dezvoltare a reliefului glaciar (custuri, circuri glaciare, văi glaciare, morene), cuprinzând elemente ale rețelei hidrografice deosebit de pitorești (cascade, lacurile glaciare Lala Mare și Lala Mic), vârfuri, abrupturi calcaroase, pajiști alpine, păduri și poiene. Rezervația dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri de conifere, păduri în amestec, păduri în tranziție, păduri aluviale, turbării active, turbării cu vegetație forestieră, tufărișuri alpine și boreale, tufișuri, pajiști alpine și boreale
Ineu - Lala () [Corola-website/Science/311375_a_312704]