2,850 matches
-
un subiect pe care își dorise cu disperare să-l evite. — Da, iar chestia asta, a pus bărbatul punctul pe i. Te-ai mai gândit? Julia și-a întors privirile către fereastră, oferindu-și câteva secunde în care să se calmeze.Voia să adopte o atitudine rezonabilă, dar asta era ceva foarte dificil când soțul ei se întorcea tot timpul la discuția respectivă. Credeam c-am căzut de acord că ăsta e un subiect la care o să mă gândesc serios în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
respins. Iar Deborah a fost acolo ca să-ți spună poezioare și să-și desfacă picioarele? a pufnit Julia. Ce emoționant! Ei, acum ai un copil, nu?! James a dat din cap și și-a suflat din nou nasul. Se mai calmase puțin. —Mă gândeam... Știu că nu e deloc o situație ideală, dar, până la urmă, poate că așa e cel mai bine. La început, Juliei i s-a părut că nu l-a înțeles bine și-a căscat ochii derutată. —Iartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
făcut un copil. O trădare mai mare decât asta nu poate să existe. Deci ce vrei să spui? Dintr-odată, bărbatul devenise îngrijorat. Adică vrei să divorțezi? Julia a oftat și s-a îndreptat către ușa bucătărie, simțindu-se mai calmă acum că ea avea controlul asupra acelei decizii. — Momentan nu zic nimic. Ți-am spus: am nevoie de timp ca să mă gândesc. O să te anunț dup-aceea. — Când? a strigat James după ea. —Acum mă duc sus și-mi fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
un kilometru distanță. întinse pânza de cort peste animale și peste omul care nu mai era decât o povară în plus, se asigură că totul era în ordine și continuă drumul pe jos, fără grabă, făcând un efort ca să se calmeze și să nu-și risipească puținele forțe, cu toate că ar fi dorit s-o ia la fugă ca să ajungă cât mai repede. După două sute de metri nu mai avu nici o îndoială: pata albă ce se profila pe alba întindere era cadavrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
a rău și a pagubă. Ea umblase de fapt pe la primării de sector, pe la oficii ale stării civile, arhive, trăgând speranță la o moștenire. Bani, proprietăți, cică ar fi avut niște presimțiri. Degeaba ar fi încercat frate-său s-o calmeze și s-o abată de la obsesia asta. Adevărul e că avea niște timp de pierdut cât făcea Rafael pe dădaca și pe fată-n casă, și poate că și moartea maistrului militar o zdruncinase până într-atât ca să umble după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
tarabă, Rafael striga vesel, ca și cum i-ar fi dat o veste bună: Băi, jigodie! Javră ordinară! Nu mai conta cui i se adresa. Câinelui sau lui Milică, fiindcă acesta nu-i recunoscu glasul. Ba poate nici nu-l auzi. Se calmase de-acum. Nu-i mai păsa de indiferent ce ar spune oricine și se calmase și câinele, în urma unei comenzi repetate de câteva ori. O luaseră din loc. Când Rafael îi ajunse din urmă, tocmai ieșeau din piață. Milică bălăngănea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ordinară! Nu mai conta cui i se adresa. Câinelui sau lui Milică, fiindcă acesta nu-i recunoscu glasul. Ba poate nici nu-l auzi. Se calmase de-acum. Nu-i mai păsa de indiferent ce ar spune oricine și se calmase și câinele, în urma unei comenzi repetate de câteva ori. O luaseră din loc. Când Rafael îi ajunse din urmă, tocmai ieșeau din piață. Milică bălăngănea într-o mână punga de plastic cu târguieli și lesa în cealaltă și fu abordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Mi-a mâncat zilele... — Nu-l mai înjura! Animalu-i animal, când îi e foame, nu te mai înțelegi cu el... N-are rost să-l înjuri... Adică, numai tu ai dreptul să-l înjuri? Râse iarăși nervos, încercând să se calmeze. Io să nu-l înjur, că se pune pă el și dă în turbare, ai? Își flutură palma prin fața ochilor, în semn că a încheiat subiectul. Nu mai așteaptă nici un răspuns de la nevastă-sa. Se întoarse spre Rafael: — Zici că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că dă ochii peste cap, și blondul tot așa: lasă-l că știe el ce face; n-are decât să se spele pe cap cu Zizi. Noi i-am spus, să nu zică mâine-poimâine că nu i-am spus... Se calmaseră, deh, nu mai aveau nimic cu tebecistu’ de Mărgărit. Îi dăduseră două palme și gata. Trebuie că și Zizi le spunea același lucru. Cu mobilul la ureche și atent la indicațiile lui Zizi, sobolul cel tânăr scutură din mână, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mă-ta, dacă insiști atâta... I-am băgat mobilul ăsta-n fund lu’ mă-ta și chițăie de plăcere... — Ai să ți-o iei urât de tot pentru chestia asta. Nici nu-ți închipui... — Ascultă, chiar nu poți să te calmezi ca să discutăm omenește? Dacă nu ești în stare să apreciezi că-ți răspund la telefon și că am răbdare să-ți înghit inepțiile, la revedere. — Te tai, bă, vin cu sabia la tine și te fac pastramă! — După ce că nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cal, iar buzele Îi erau și ele Încleștate. Privindu-mă cum mă așezam, zise cu obișnuita ei etalare de generozitate și Îngăduință: — Sam, sper că Înțelegi că nu ai dreptul să votezi sau să iei cuvântul la această ședință!? — Hei, calmează-te, Linda! spuse Derek, făcându-mi cu mâna. Sam e la noi de ani de zile, nu-i așa, Sam? Se rezemase de deschizătura ferestrei, rulându-și o țigară cu „iarbă“. Îmbrăcat cum era, În pantaloni de bumbac groși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
gri. Pixul plutea pe suprafața hârtiei, În aparență aproape fără să-o atingă. Nu părea pus În Încurcătură de rapiditatea cu care vorbeam. Mi-am spus că ar trebui să fac pauze de respirație măcar Între propoziții. Asta mă va calma. Dați-mi voie să recapitulez evenimentele petrecute În prima parte a după-amiezei, spuse inspectorul. Omul se prezentase mai devreme, dar eu n-am reușit niciodată să țin minte numele, iar descoperirea unui cadavru are darul de a-ți lua mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să afle despre asta mai târziu. N-avea nici un sens să grăbesc lucrurile; dacă ar fi știut deja, m-ar fi interogat toată ziua. Îmi făceam planul că, atunci când Într-adevăr va ieși la lumină acest amănunt, situația va fi calmată de un cunoscut de-al meu care va pune o vorbă bună pentru mine. Am coborât amândoi la subsol, iar eu am deschis dulapul de față cu el. Cercetă rapid buzunarele hainei și conținutul rucsacului. Arma crimei fusese descoperită lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-i plăcea să i se pună cuvântul la Îndoială. Probabil că ieșise ca o furtună de la numeroase Întâlniri ale Socialiștilor Militanți, după ce vreunui tovarăș i se năzărise să conteste interpretarea propusă de el În legătură cu definiția hegemoniei dată de Engles. Se calmă și-mi explică: — Îmi amintesc foarte bine, pentru că, din spate, avusesem impresia că e Lesley. Știi tu, sunt aproape la fel de Înalte, amândouă blonde... Apoi, Linda s-a Întors să se uite la unul dintre afișele de pe perete și i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
așa că am așteptat. Am trecut câteva secunde, dar nu se auzi nimic. În cele din urmă, chiar când dădeam să deschid gura, el spuse: Dar n-a fost el. Am tras o dușcă lungă din sticla de bere, ca să mă calmez. — De unde știi? am Întrebat neliniștită. Nu credeam cu adevărat că Brian avea vreo mărturisire de făcut, dar, pentru orice eventualitate, am măsurat din ochi distanța dintre mine și ușă. — Derek n-ar face niciodată așa ceva, mi-a răspuns, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fi alergat de colo-colo, ca să descopăr cine e vinovatul. Nu sunt chiar atât de cretină. Mi-aș ține capul la cutie până aș face cârcei la gât. Încercarea mea de a glumi avusese totuși un rezultat bun, anume Îi mai calmase furia lui Janice. Roșeața pielii i se mai atenuase. Tenul ei, de obicei alb ca laptele (sau, În termenii vopselelor Dulux, lapte cu o nuanță de roz), părea acum tras și palid, iar ea, brusc foarte obosită. — Atunci, de ce Încerci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dansând, și nu părea deloc a fi pe punctul să cumpere unul, ci mai degrabă se ferea și mai mult de ochii lumii decât Înainte. Acum, se mai adăugase și un aer de jenă pe chipul lui. — Brian? am spus, calmă Încă. Am traversat pe partea unde stătea, iar el a făcut o aparentă Încercare de a se ascunde, ferindu-se În lături, În spatele unui stativ cu blugi second-hand. — Ce cauți tu aici? Brian Își plecă fruntea și scoase una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
scările, zise. Trebuie că expresia de pe fața mea era foarte ciudată. Am Încercat să-mi țin capul plecat, dar el se uita fix la mine și am știut că mă văzuse. M-am oprit o secundă pe scări ca să mă calmez și, până am ajuns pe treapta de sus, eram din nou stăpână pe mine. Dar, când Jeff a auzit ce se Întâmplase, a știut imediat că eu fusesem. Apropo, asta nu e singura minciună pe care a spus-o de dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cu nesfârșite reproșuri. — Tabrizul nu merită o asemenea umilire! — Eu nu pot face nimic, tu nu poți face nimic, există momente În care orice decizie este greșită, trebuie aleasă aceea care va fi regretată cel mai puțin! Păru să se calmeze și să reflecteze adânc. — Ce soartă le e rezervată prietenilor mei? — Britanicii le garantează securitatea. — Armele noastre? — Fiecare va putea să-și păstreze pușca, locuințele nu vor fi percheziționate, cu excepția celor din care vor porni focuri de armă. Dar armele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la vedere ce era în spatele ochilor. Mi-a povestit și câte ceva din ce aveau ei de gând să-mi facă. Eu n-am înțeles prea mult, doar atât, că probabil mă vor lua dis-de-dimineață și, înainte de asta, voiau să mă calmeze cu pilule. Doctorul mi-a cuprins mâna între ale lui amândouă și a ținut-o strâns pentru câteva clipe. Mi-am dat seama că era vorba de un fel de mângâiere pe cap. „Fii sigur că totul va merge bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mă țin pe picioare, cu ghipsul meu. Ce s-a spus mai departe nu-mi amintesc. Ceva mai târziu, doamna Petrea și-a făcut din nou apariția la fereastră, iar cei de jos au început să insiste, încercând s-o calmeze și s-o convingă să-și părăsească apartamentul. Domnule Petrea tăcea însă mâlc. La un moment dat, ea s-a ivit tulburată în ușa blocului și soțul ei s-a grăbit într-acolo, clocotind de mânie. Toți bărbații prezenți, în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ușa vecinei și am rugat-o să nu-și mai spele covorul dimineața la ora șapte și să ia seama când toarnă lichid pe lângă radiatoare. Apoi m-am băgat iarăși în pat. Câteva zile mai târziu, când atmosfera deja se calmase, am deschis prevăzător o discuție cu blonda vopsită. Ea a izbucnit în hohote de râs și a râs câteva minute bune, înainte să-mi poată răspunde. Într-adevăr, tânărul era iubitul ei, relația dura de luni de zile, se întâlneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mai tremure, dar fruntea Îi era lac de sudoare. Se șterse pe față cu batista, apoi o chemă pe secretară prin telefonul intern, Îi spuse că va ieși, să cheme mașina. Faptul de a fi trecut responsabilitatea asupra altcuiva Îl calmase puțin, Într-o jumătate de oră rolul său În această chestiune se va fi terminat. Secretara apăru la ușă, Mașina așteaptă, domnule director, Mulțumesc, nu știu cât voi Întârzia, am o Întâlnire cu prim-ministrul, dar această informație e doar pentru dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
să se gândească și care e marca Întunecată a umanității tale iremediabile. Moartea ține În mână fișa muzicianului. Știe că va trebui să facă ceva cu el, dar Încă nu știe bine ce. În primul rând va trebui să se calmeze, să se gândească că nu e acum mai moarte decât era Înainte, că singura diferență Între azi și ieri este că are o mai mare certitudine că este ceea ce este. În al doilea rând, faptul că În sfârșit Își putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
anume te doare, întreb eu, iar el șoptește, totul, totul mă doare, chiar și când respir mă doare, iar mâna îmi alunecă pe fața lui, trăsăturile i se conturează delicat în întuneric, cu frumusețea lor uitată, iar mângâierea monotonă mă calmează și aproape că mă adoarme, ochii mi se închid lasciv, de plăcere, de multă vreme nu ne-am mai petrecut diminețile întinși în pat, poate vom rămâne așa toată ziua, îl voi ascunde aici ca pe un copil răpit, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]