1,549 matches
-
Încercase să recite Clair de Lune. După aceea a dormit Într-un fotoliu mare și moale până aproape de ora cinci, când a fost găsit și trezit de o altă gașcă. A urmat Îmbibarea cu alcool a mai multor temperamente, În vederea calvarului cinei. Au hotărât să cumpere bilete la teatrul Tyson, la o reprezentație ce includea În program și patru cocteiluri, o piesă pe două voci monotone, cu scene deprimante, nebuloase, cu efecte de lumină imposibil de urmărit din cauza ochilor, ce i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să schimbe teribila situație. Lesnick făcu o pauză, expiră profund și stinse țigara. Mal văzu cum i se umflă pieptul osos, bănuind că omul nu mai avea mult până să devină hrană pentru viermi, și simți că bătrânul ezita între calvarul vorbirii și justificarea rolului său dublu. În cele din urmă inspiră adânc și continuă să le vorbească, iar în ochi îi licări un soi de înflăcărare: — Am fost unul dintre acei oameni - acum douăzeci de ani. Am semnat petiții, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
măsuri de încadrare în muncă a celor apți, potrivit calificării fiecăruia. După eliberarea Basarabiei și nordul Bucovinei din vara anului 1941, cei mai mulți refugiați s-au întors la casele lor. Refugiul din iarna și primăvara anului 1944, a fost un adevărat calvar, mai ales pentru cei care s-au refugiat din nordul Basarabiei și Bucovinei, unde toate drumurile erau aglomerate de convoaie civile și militare, și cu multe porțiuni înzăpezite. Refugiații care au călătorit cu trenurile, în vagoane de marfă sau de
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1663]
-
refugia. Părinții mei au primit o repartiție pentru stabilirea în județul Timiș Torontal. Pe mine m a impresionat sonoritatea numelui “Torontal“. În discuțiile pe care le aveam cu colegii mă lăudam: Știți unde mergem noi? În Torontal! Apoi a început calvarul împachetării. Familia mea deși nu era bogată deținea totuși niște bunuri agonisite într o viață. Aveam 2 ha. de vie, un loc de casă mare în care aveam stupi de albine, mobilă scumpă, pian. Toate acestea au fost abandonate. O
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Anatol Muşceleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1693]
-
le cedăm de bună voie ceea ce ne-au lăsat părinții și buneii. Acum Ilie Ilașcu, datorită faptului că problema „Grupul ILAȘCU” a fost internaționalizată, iar Ilașcu era unicul membru al Consiliului Europei în detenție, e liber. După nouă ani de calvar—care puteau fi cei mai frumoși ani ai vieții sale—lui Ilie Ilașcu i s-au scos cătușile. Dar nu am deloc impresia că ni s-au scos și nouă cătișile. Pentru că în tot acest răstimp nu doar Ilașcu, sau
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
nr. 607. Georgiana Leancă, Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă". Interviu cu doamna Mariana Drăgescu, pilot al "Escadrilei Albe" în timpul celui de-al II-lea război mondial, în "România literară" nr. 29 / 28 iulie 3 august 2004. Neculai I. Staicu, Calvarul parașutistei-pilot Smaranda Brăescu, în "Memoria revista gândirii arestate" nr. 14 / iulie 1995. Vasile Tudor, Frumoasa și înaripata Nadia Russo. O rusoaică a onorat aviația română, în "Orizont aviatic", an IV, nr. 32, iunie 2005. Silvia Condrațchi, O pionieră a aviației
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
tot cadrele didactice ieșeau, după ore, cu elevii și tăiau mărăcinii. Doar toamna, copiii se bucurau, mărăcinii fiind uscați, se adunau într-o grămadă mare după ce erau tăiați și se dădea foc, iar școlarii se distrau în jurul focului. Un adevărat calvar pentru locuitorii comunei a fost „cota”. S-au fixat cote de produse agricole ce urmau a fi predate statului, în funcție de starea socialpolitică și suprafața de teren ce o deținea fiecare familie. Neachitarea cotelor se termina cu trimiterea în judecată ca
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
tot cadrele didactice ieșeau, după ore, cu elevii și tăiau mărăcinii. Doar toamna, copiii se bucurau, mărăcinii fiind uscați, se adunau într-o grămadă mare după ce erau tăiați și se dădea foc, iar școlarii se distrau în jurul focului. Un adevărat calvar pentru locuitorii comunei a fost „cota”. S-au fixat cote de produse agricole ce urmau a fi predate statului, în funcție de starea socialpolitică și suprafața de teren ce o deținea fiecare familie. Neachitarea cotelor se termina cu trimiterea în judecată ca
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
fiecare dată când mă reapropii de Eminescu, mă îmbolnăvesc, in concreto, și mă posedă parcă duhul întunecat și răzbunător al tuturor inocenților martirizați ai neamului meu, ca un egregor: asta mi se întâmplă de câte ori mai descopăr vreo mărturie autentică despre calvarul îndurat de Eminescu... Apoi reîncep să citesc opera magnifică... Un autor de mărimea lui Eminescu se parcurge exact cum a-i parcurge un mare templu inițiatic indian (Barabudur): îl străbați o dată la toate nivelurile până atingi "pământul pur" și apoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
comune, din timp pregătite. Unele mărturii demne de încredere povesteau că două zile și două nopți, pământul care acoperea gropile comune s-a mișcat. Abia după 1990, autoritățile ucrainiene au permis oficierea slujbelor de pomenire pe locurile acelor gropi comune. Calvarul deportărilor și a regimului de teroare la care a fost supusă populația românească din ținuturile Basarabiei și Bucovinei de Nord, a încetat pentru o scurtă vreme, când teritoriile respective au fost eliberate de forțele armatei române. În Transilvania de nord-vest
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1662]
-
mânuiască sapa precum în zilele noastre un copil mânuiește condeiul, de care ea nu a avut parte multă vreme. Bănuia că rostul său în această lume era să muncească pentru alții. Cât va dura și când va lua sfârșit acest calvar, nu avea de unde să afle. Odată, într-o toamnă, să fi avut vreo zece- unsprezece ani, a trebuit să urce pe o căpiță de paie și să aranjeze firele răsfirate. Ar fi făcut-o bucuroasă, dacă bunica i-ar fi
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
complexă stare de nostalgie a locurilor și realităților sufletești pierdute, stare pe care statutul de refugiat le-a alimentat perpetuu. Amintirile apar firesc, din prea mult suflet dar și din aceeași nevoie a comunicării. Sunt ale celor care au supraviețuit calvarului dar, mai ales, ale urmașilor lor. Este firesc ca ele să interfere, după cum la fel de firesc este faptul ca după timpul trăirii să apară și să prindă glas și celălalt, al mărturisirii. Eram la începutul lui martie 1944, în Noua Suliță
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
el trădează încrederea și, prin aceasta, subminează o relație ca nici un alt păcat). Pentru a-și asuma totalitatea vieții și suferinței omenești, Isus a trebuit să-și asume și trădarea. Numai astfel kenoza Lui se putea „desăvârși”, îndurând suferința și calvarul nu doar al torturilor fizice, dar și pe acela provocat de trădarea de către unul dintre ucenicii Săi. Origen, apocrife, Legenda aurea Părinții Bisericii îl consideră pe Iuda, aproape în bloc, un trădător mânat de pofta de arginți, condamnat la focul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
un night clubă. Karina Își amintește că a Început cu stângul primul an de școală: „... eu nu am fost la grădiniță și când am intrat la școală clasele a I-a și a II-a fost grele pentru mine, un calvar, nu știam să scriu, să fac liniuțe, nu știam lucrurile esențiale...” dar a fost Însă ajutată mult de mama sa: „... fiind educatoare, totuși a mai lucrat cu mine acasă, dar eu nu prea aveam chef să stau să scriu... acasă
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
Îi făceau să uite de problemele lor, să nu se mai certe Între ei. Eu nu am fost la grădiniță și când am intrat la școală clasele a I-a și a II-a au fost grele pentru mine, un calvar, nu știam să scriu, să fac liniuțe, nu știam lucrurile esențiale. Dar mama fiind educatoare, totuși a mai lucrat cu mine acasă, dar eu nu prea aveam chef să stau să scriu... acasă, mai ales. și când m-am dus
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
cu ideea că suferința tuturor apasă pe umerii noștri. Opresiunea din Teritorii, ocara bătrânilor care caută prin gunoaie, orbul care Își caută drumul ciocănind cu bastonul noaptea prin Întuneric, suferința copiilor autiști În instituții neglijate, căsăpirea câinelui bolnav de edem, calvarul lui Dimi, umilința Annettei și a Ninei, singurătatea lui Teddy, hoinărelile permanente ale lui Uri, intervenția chirurgicală care are loc chiar acum, aici, În spatele peretelui, cu forcepsul de inox În mijocul vulvei rănite, totul apasă pe umerii noștri, ai tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vânt și furtună sau poate chiar s-au prăpădit.“ Jurnalul Annei Frank, 19 noiembrie 1942 „Mă întreb mereu dacă nu ar fi fost mai bine să nu ne fi ascuns, să fi murit și să nu fim nevoiți să trăim calvarul acesta.“ Jurnalul Annei Frank, 26 mai 1944 15tc "15" M -am trezit brusc. Pe noptieră, acele albe ale ceasului tăiară o bucată mică din noaptea care trecea. 5:20. Mi-am răsucit capul pe pernă. Madeleine dormea în poziția în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
este aceea care îl unește pe Rudy cu prietena adolescentă a fratelui său, Celia. Mai întâi apare o scenă cu Celia fugind de balul de absolvire, o fată foarte săracă de o frumusețe insuportabilă, frumusețe care îi face viața un calvar: „Era o zeiță care nu știa să danseze, nu voia să danseze și ura pe toată lumea din liceu. Îi venea să-și smulgă fața, ne-a strigat, așa, ca să înceteze oamenii să descopere pe chipul ei tot soiul de lucruri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
făcuse scandal. Fie și cu astfel de mijloace, primea să se (ducă la Lică. Rim la întoarcere nu întrebase nimic și Lina nu-i spusese nimic. . . . Sia cunoscuse nu rușinea de a fi aruncată în stradă cu o boccea, cunoscuse calvarul unei vizite la locuința lui Lică. - Domnul și doamna prințesă, spusese un fel de picolo cu fes, sunt în străinătate. Sia crezuse că-i vorbește de altcineva și se dusese printr-un fund de curte la o bucătărie. Acolo aflase
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Ce fel de femeie ești, Florico? — Lăsați-mă dracu’n pace că m-am săturat de ea. — Ea e fata mea. Ai știut asta când ai venit aici. Dacă nu ți-a plăcut, să nu fi venit. Din momentul acesta calvarul pentru Teofana a luat și mai mare amploare. Acum pur și simpu Florica o ura. În prezența lui Vasile sau a altor oameni nu-și dădea în petec, dar când era numai ea cu Teofana, din orice îi sărea țandăra
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și introducerea în discuție a unui aparat ar strica totul. Dar nu se putu stăpâni să nu-și arunce ochii pe cadranul ceasului ― 4 și 15. Privi o clipă și ușa de la intrare. Timpul recupera handicapul. Și începu să înțeleagă calvarul pe care-l îndurase Prescott. Cu prețul unui mare efort, reuși să-și concentreze atenția asupra interlocutorului. ― De unde v-ați procurat distorsorul? ― Thorson l-a adus. Este utilizat în mod ilegal pentru că Liga i-a autorizat folosirea numai pentru transport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
deocamdată investigăm! Dar cine știe...!? Mă întreb și eu de ce e nevoie să-l luăm și pe Mihăiță cu noi? - Alex, dragule, situația a devenit mai mult decât apăsătoare. Cum ți-am mai spus, așteptarea aceasta, care este un adevărat calvar, m-a îmbolnăvit! Cât o să mai dureze? Cât? - Cine știe, draga mea, s-ar putea ca răspunsul la întrebarea ta să fie foarte aproape sau foarte departe de noi. - La ce ne putem aștepta? Până voi vedea zorii zilei de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ajungă la mare, unde să se elibereze de aluviunile dobândite pe tot parcursul său. Devenise, de fapt, un proces al avocaților. Aceste amânări și tergiversări conduceau implicit la exasperarea familiei Georgescu, nerăbdătoare să se încheie cât mai repede acest adevărat calvar. În privința statutului în care se afla Mihăiță, lucrurile pluteau într-o atmosferă de nebulozitate, pentru că nu se profila încă o soluție care să fie acceptată de ambele părți. Încercați de nerăbdare și uneori de incertitudine, Alex și Ina hotărâră să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
este necesara și așteptata lumină în întuneric! Noiembrie 1943: aflat în dispozitiv la Limanul-Bug-Nipru, trăiește la modul dramatic retragerea spre Odessa. În fine, iată momentul de cumpănă din aprilie 1944: rănit grav la brațul stâng, locotenentul Alexandru Mânăstireanu traversează lungul calvar al militarului rănit care-și vede moartea cu ochii și trebuie să spună Adio, arme! Fiece moment trăit pe front ori acasă, în permisii, este atent încadrat istoric, cu referiri precise la mersul războiului și la protagoniștii lui, cu judecăți
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
acasă, adânc marcat de cele prin care trecuse, socotit și el ”bandit și dușman al poporului”, ca și mine. Prin anii ’65-66, după ce i-am scris, mi-a făcut o vizită la Bârlad, unde mi-a povestit cu amănunte despre calvarul prin care trecuse, când a fost cercetat. Mi-a adus atunci o superbă căciulă brumărie din mieii pe care-i creștea în propria gospodărie, cadou pe care eu i l-am returnat pe măsură. Le-am mai scris tuturor din
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]