1,530 matches
-
ei de susținere, mama și soția. După doi ani de la cumplitul eveniment, în timpul studenției, copiii și-au întemeiat propriile familii, iar după absolvire și-a aflat fiecare locul în profesie și în societate, părăsind cuibul părintesc. Pentru Dumitru Dascălu începe calvarul singurătății, pe care îl acceptă ca pe un dat al sorții. Se consacră activității profesionale și nu precupețește eforturile de a-și ajuta copiii, aflați la început de carieră și de viață familială. După mai mulți ani, când viața lui
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
mai 1936, din inițiativa primarului Osvald Racoviță, a fost organizată o festivitate: comemorarea Junimii la Iași. În anul 1941 a plecat la București, unde a activat în cercul „Prietenii Iașului“, format din ieșenii statorniciți în capitală. După 1944 a început calvarul vieții lui. Persecutat politic, arestat, dus la Canal, cu domiciliul forțat timp de șase ani la Iacobeni-Suceava, a lucrat ca muncitor necalificat la cooperativa „Cartonașul“ din București. A decedat la 10 aprilie 1974, la București și, conform dorinței sale testamentare
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
dominate de dulciuri și băuturi alcoolice, în proporții mici. Înghețata se vindea direct dintro casoletă care era introdusă într-un butoi de lemn plin cu gheață peste care se turna sare grunjoasă. Când se topea această gheață, vânzarea devenea un calvar. Era singura unitate din oraș cu acest profil, iar Carlina o conducea încă de la vârsta când nu împlinise încă 20 de ani. Colega de serviciu, tunsă permanent ca un recrut, cum o văzuse îi și făcuse o cafea la ibric
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cele douăzeci și patru, o perioadă lungă de câteva luni de zile. Dacă cineva i-ar fi zis acest lucru, cu siguranță nu l-ar fi crezut. Capul îi era greu ca o putină cu borș tulbure în plină fermentație. Acest întreg calvar era ascuns în ea, îl trăia fizic, prin toate simțurile ei. Dacă cineva cu mintea netulburată ca a ei în acea nefastă perioadă ar medita asupra acestui episod din viața ei, ar recunoaște cu adevărat că există o lumină în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în armată pentru perioade de instrucție mai scurte sau mai lungi. În 1941 este mobilizat și, în 22 iunie 1941, împreună cu Regimentul 23 artilerie din care făcea parte, a trecut Prutul pe la Albita. De aici va începe lungul drum al calvarului până la Stalingrad. Participarea la război se împarte în mai multe etape, cea dintâi fiind între 22 iunie 1941 și 20 noiembrie 1941, când este rănit la Stalingrad. Mulți ani despre această cumpănă a istoriei, s-a ferit să vorbească. Dar
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
de familie cu Măriuca, pe care am invitat-o pentru duminică la prânz. Îți transmite afectuoase salutări. [...] Opt luni s-au așternut peste mine, torturându-mă din zi în zi mai tare; oare câte mă mai așteaptă încă până la sfârșitul calvarului meu matern? [...] Vineri, 7 mai [1948] [...] Iubita mea, e câteodată mai greu de îndurat decât ne-am fi închipuit în ziua când, cu doi trandafiri roșii în mână, plecai cu acest simbol însângerat al suferințelor noastre pe care-l luai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
bine, micuța mea dragă, că cer prea mult de la Providență și că ar trebui să mă socotesc fericită știin du-te la adăpost de primejdii, mulțumită, aproape fericită. [...] Vezi tu, poate că e mai bine pentru noi să îndurăm acest calvar, decât să ne fi ciondănit pentru fleacuri. Poate atunci s-ar fi sleit și s-ar fi făcut țăndări marea dragoste care ne leagă. Să acceptăm hotărârea destinului. M. 91/1948 III 18 decembrie [1948], sâmbătă [...] Fetița mea, fetița mea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pe care i-o cerem stăruitor Domnului: să ne vedem. Te ador și îngenunchez în fața Ta. M. 93/1948-1949 II 1 ianuarie 1949, sâmbătă [...] Am încheiat o Golgotă: 1948 fără tine, și acum încep s-o urc pe a doua: calvarul destinului meu fără tine, în 1949. Ca să mă consolez, îmi spun: „Acum doi ani erai la fel de singură ca acum, fiindcă ea era la Diham“ și-mi aduc aminte de întoarcerea ta - expediția la Snagov, care din fericire s-a terminat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o iau de la capăt. Poate că am să fiu obligată să mă mut, dar, fii convinsă, n-am s-o fac decât în caz de primejdie. Așa, draga mea, în sfârșit respir; ți-am relatat cât am putut de exact calvarul meu, celălalt calvar. O să mai urmeze oare și altul? Trebuie să fim pregătite. La început, m-am temut chiar pentru viața mea: 1) sănătate, 2) altceva. Dar, de vreme ce mi am înștiințat, cinstit, șeful (care nu-mi acorda prea multă încredere
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
capăt. Poate că am să fiu obligată să mă mut, dar, fii convinsă, n-am s-o fac decât în caz de primejdie. Așa, draga mea, în sfârșit respir; ți-am relatat cât am putut de exact calvarul meu, celălalt calvar. O să mai urmeze oare și altul? Trebuie să fim pregătite. La început, m-am temut chiar pentru viața mea: 1) sănătate, 2) altceva. Dar, de vreme ce mi am înștiințat, cinstit, șeful (care nu-mi acorda prea multă încredere, dată fiind originea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
evreilor, iată câteva remarci făcute de Adolphe Stern despre situația de la Începutul anilor 1880, când Grigorescu a pictat Evreul cu gâsca : „Cum se putea prevedea, naturalizările evreilor, la Început rare, aproape au Încetat. Parlamentul «trântește» pe mai toți evreii. [...] Ce calvar e această naturalizare individuală, rod nenorocit al Tratatului din Berlin ! Ce umilinți pentru candidat și ce mezat rușinos În parlament !” <endnote id="(754, II, p. 41)"/>. Pornit dintr-un stetl din Moldova - „plin de colb și de evrei”, cum scria
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ajung la limita rezistenței, Pintilei și Dorobanțu, cu o altă intuiție de natural entertainers, le fac sau, în orice caz, ne fac un cadou : dau timpul înapoi, la o discuție simpatică despre sex, pe care o avuseseră, probabil, pe la începutul calvarului. Dincolo de disconfortul moral care poate veni odată cu savurarea lui, filmul reușește performanța de a fi plăcut. Dilema Veche, decembrie 2008 Joculețe Pescuit sportiv (Romînia, 2009), de Adrian Sitaru în primul lungmetraj al lui Adrian Sitaru, Pescuit sportiv, Ioana Flora și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
-l interesează suferința. îl interesează situațiile și epocile în care umanitatea poate fi regăsită la un pas de animalitate de ceva mai rău, de fapt, pentru că-l interesează și Răul (în accepțiunea religioasă cea mai încărcată a termenului). îl interesează calvarurile, testele de anduranță (de fapt, cred că în termenii ăștia vede și regia de film : junglă, deșert, limbi moarte condiții cît mai grele) și miracolele învierea, înălțarea care se pot petrece după ce s-a depășit și ultima limită. Imaginația lui
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
subl. rezervă Cireș Sterian. Acesta a rugat pe comandatul regimentului să-i încredințeze drapelul. Imediat desprinde pânza de pe catarg, se încinge cu ea pe sub cămașă, ajungând cu bine la Huși, salvând onoarea regimentului, salvând onoarea noastră, ca ostași. Era începutul calvarului României Mari, în fatidica vară a anului 1940! De nedescris, necuprinsa disperare a dezastrului nostru național! De la Huși, resturile regimentului nostru sunt dirijate către Focșani, în cazarma regimentului local. Cu oameni epuizați de efort și sub un soare torid, ne
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
nu te aștepți. Am încercat să mă mut la o grupă de engleză, franceză sau spaniolă, dar n-a fost chip. În final mi-am zis: Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului lăudat și am acceptat și calvarul cu der, die, das! După formalitățile birocratice de rigoare, am plecat să mă cazez la Căminele Grozăvești. Având în vedere seriozitatea, principialitatea și înalta moralitate socialistă, care se presupunea a priori că fac parte integrantă din conduita viitorilor diplomați, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
În capetele lor pătrate formula atât de vehiculată "omul, cel mai prețios capital" se transformase de-a lungul anilor din "homo homini mielus est" în "homo homini lupus est"! Am reînceput rutina vieții de "ministeriabil" sculat cu noaptea în cap, calvarul autobuzelor, gustarea la pachet și după serviciu "plimbarea" pe Magheru până la Piața Unirii, poate vine ceva marfă. La minister lucrurile se depreciaseră, examenele de grad se lăsau așteptate cu anii, nefiind fonduri suficiente pentru mărirea salariilor, trimiterile la post nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
politic a stat însă sub semnul tragismului. La aceasta a contribuit, în mod deosebit, intransigența convingerilor sale democratice și incapacității de a se supune voinței absolutiste a unor conducători politici. În 1930 a fost înlăturat din viața publică, luând sfârșit calvarul politic al unei conștiințe lucide și leale care avea să declare, în același an: „Istoria democrației române nu va putea face abstracție de numele meu”. Autoapreciere dreaptă, verificată apoi de istoria și de istoriografia obiectivă. C. Stere nu a putut
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
Îmbrățișare de urs; el, dându-se Înapoi și repetând „MÎ v Anglii, mî v Anglii“ (suntem În Anglia). Micul și fermecătorul lui apartament era plin de suveniruri din India, de pildă, fotografii cu tineri ofițeri britanici. El este autorul cărții Calvarul unui diplomat (1921), ușor de obținut În orice mare bibliotecă publică, și a unei versiuni engleze a lui Boris Godunov de Pușkin; și el este Înfățișat cu barbișon cu tot (Împreună cu contele Witte, cei doi delegați japonezi și un binevoitor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În alcătuirea ei, și mai era un balon micuț În folosul exclusiv al norocosului Midget. La imensa altitudine atinsă de aeronavă, aeronauții se Înghesuiau unul Într-altul, ca să se Încălzească, În timp ce micul solist rătăcit, Încă țintă a invidiei mele, În ciuda calvarului lui, plutea Într-un abis de stele Înghețate - singur, singurel. 3 O văd apoi pe mama ducându-mă În direcția patului prin imensul hol, unde o scară centrală se Înălța tot mai sus, și nimic altceva decât geamuri mari ca
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cetățenia rusă cu un așa-numit pașaport „Nansen“, un document de calitate inferioară de o culoare verde bolnăvicioasă. Deținătorul lui era tratat ceva mai bine decât un criminal scos din pușcărie pe cauțiune și era silit să se supună unui calvar cumplit de fiecare dată când dorea să călătorească dintr-o țară Într-alta și cu cât acea țară era mai mică, vâlva pe care o făcea era mai mare. Pe undeva, prin străfundurile glandelor lor, autoritățile secretau ideea că oricât
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
în fine, șansa de a fi fericit. Deși pare și aceasta o exagerare, scriitorul a avut de ce să afirme că în 22 decembrie 1989 s-a bucurat mai mult decât îi permitea condiția de veșnic perdant. Abia atunci a început calvarul său. Deși trăise cu sentimentul că, sprijinită pe iubire, mai tare decât istoria, existența lui fusese demnă, tocmai atunci, după decembrie, a cunoscut singurătatea socială. Până atunci, oamenii fuseseră uniți în suferință, acum el a fost ejectat din cercul celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de la sine și terminatul trebuie să se grăbească să-și dea jos pantalonii. Fiara vicleană care este pe jumătate deținutul folosește defecația ca pe un moment de repaus, ca pe un prilej de a-și mai trage sufletul pe drumul calvarului lui de lucrător în abatajul minei de aur. E singura lui viclenie în lupta cu forța statală personificată printr-o armată de milioane de soldați puși să-l păzească, de instituții și forme de organizare socială. Acestei forțe grandioase deținutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
însemna De toți dușmanii vei scăpa! 00220 02 02.01.2003 Să nu te-apuce duhul rău! Vai de tine dragul meu! Dragostea Dragostea e suferință Dragostea e lucru rar Cine-o da și n-o primește Are viața un calvar. Dragostea e de la Tatăl El ne-a dat-o prin Cuvânt Și-a trimis, apoi, pe Fiul Drept Zălog și Legământ. Dragostea din Cer coboară Și e viața pe pamant Cine-o are-i lucru mare Poate-ajunge chiar un sfânt
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
căzută El se ruga cu lacrimi de nespus Să treacă Tatăl, să nu-I dea paharul Paharul suferinței lui Iisus! O, Ghetsimani, grădină rugăminții, în tine plânge Domnul cu amar El se îmbracă-n suferinței Și-și pregătește drumul spre calvar. O, Ghetsimani, grădină neuitata Tu ai văzut durerea lui Iisus Pe Iuda, cum L-a sărutat odată Pe Domnul strălucirilor de sus. O Ghetsimani, aș vrea să fiu în tine Să văd și locul-unde Domnu-a plâns Să plâng și eu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
obscuritate. 1 martie Începutul primăverii și sfârșitul lucrărilor în apartamentele noastre. Sunt epuizată de efortul de a dormi pe canapea. A fost un coșmar să-i văd în fiecare zi pe cei care au lucrat aici. Acum, s-a sfârșit calvarul. Am observat de mult prezența unei fantome în apartamentul nostru. Când trăia René, știam precis că fantoma nu era decât Christine - o dată am avut un vis realist, și nu unul din adânc - am intrat în bucătăria noastră și acolo era
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]