6,140 matches
-
tată, încă de la vârsta de cinci ani. Tatăl fusese împușcat pe frontul ruso-german al Primului Război Mondial. Elementul biografic demoralizant va fi fost în special, faptul că a fost părăsit de mamă. Indiferent de lanțul tehnologic de care beneficiază autorul: luntre, moară, camion, versurile au cale proprie, posibil terestră: „prin bolovanii grunzuroși“, ori siderală, în funcție de forța vocației și de obiectivul [tendința] celui care le-a conturat. Una dintre întrebările, poate a fiecăruia dintre noi, când viața devine grea, este dacă vom ceda încercărilor
Nicolae Țurcanu: Poeme care nu dor sau Cartea dorului de viaţă () [Corola-blog/BlogPost/339608_a_340937]
-
volumul și impactul semnificațional al fotografiei. Redactarea scriptică încearcă să intre în cadența flash-ului. Autorul scrie pe loc, „la prima mână”, „cu idei scurte ca niște blitz-uri, cu economie de cuvinte”. Scrisul este din mers: se scrie în camion, în autocar, în avion, în muzeu, chiar „mergând pe stradă printre tarabe”. Scrie tot timpul, după cum constată consoarta sa Lilia. Încercarea salutară, de altfel reușită, este să se redacteze după regula fotografiei: pe loc, instantaneu, odată cu evenimentul. Originalitatea formală este
FLORENTIN SMARANDACHE: Lumea unui paradoxist, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339638_a_340967]
-
într-un autocamion românesc care venea din Turcia și despre care polițiștii aveau informații că s-ar putea să transporte droguri ascunse, au fost descoperite 40 de baxuri de țigări de proveniență Turcia, care urmau să ajungă la Târgoviște. „În camion erau șoferul și patronul firmei de transport. Au avut o modificare la șnurul unde se aplică sigiliul vamal în sensul că sigiliul era intact, în schimb pe lungimea șnurului undeva era desfăcut, se putea desface prelata, au pus țigările acolo
Rețeaua Underground. Cât câștigă șefii din umbră ai unei operațiuni care costă România 600 de milioane de euro anual () [Corola-blog/BlogPost/339008_a_340337]
-
fiind construite. După ce Mitrea a decis că nu sunt rentabile zborurile lung-curier și după o modernizare cu cântec, Airbusurile au fost trimise la muncă în Europa. Cu alte cuvinte, TAROM, pentru a eficientiza lucrarea, a început să se plimbe cu camionul prin oraș. Zi de zi. Eu unul am prins A310-le pe un zbor Timișoara - București. Apoi, în timpul exploatării, s-a dovedit că A310-le era mare iubitor și consumator de kerosen. Astăzi, când toate pariurile se fac pe eficiență, acest Airbus
sfârșitul e aici? Lacrimile unei stewardese () [Corola-blog/BlogPost/339066_a_340395]
-
în lume. După ce Mitrea a decis că nu sunt rentabile zborurile lung-curier și după o modernizare cu cântec, Airbusurile au fost trimise la muncă în Europa. Cu alte cuvinte, TAROM, pentru a eficientiza lucrarea, a început să se plimbe cu camionul prin oraș. Zi de zi. Eu unul am prins A310-le pe un zbor Timișoara - București. A fost frumos, ca și tariful biletului de avion, de altfel... Managementul dezastruos al companiei s-a reflectat cât se poate de clar în utilizarea
sfârșitul e aici? Lacrimile unei stewardese () [Corola-blog/BlogPost/339066_a_340395]
-
a fost adusă direct de la Tomorrowland (în imaginea alăturată, Armin Van Buuren, mulțumind României cu steagul în spate, la finalul concertului de la UNTOLD 2015. Sursa foto- Pagina de Facebook UNTOLD). Pentru UNTOLD 2015 discutăm de un total de peste 100 de camioane de logistică. Am transofrmat zona de festival destul de mult, iar costurile de producție au fost peste 2 milioane de euro. Cu ce vine în plus UNTOLD la ediția din 2016? Povestea UNTOLD începe să prindă contur. Ne-am definitivat strategia
Cum a devenit România cool pentru cei mai mari DJ ai lumii. Fondatorul UNTOLD, despre povestea nespusă a festivalului () [Corola-blog/BlogPost/339119_a_340448]
-
ușa de la scara blocului și ca să putem ieși, vom aștepta la semafor să se facă verde pentru pietoni. Capitala va deveni un loc aproape arid sub dictatura totală a autovehiculelor de toate tipurile. Dacă va fi cool să-ți cumperi camion, combină de treierat, tractor sau autobuz, să te dai cu el pe bulevarde și să postezi selfiuri pe Instagram și Facebook, orașul va fi plin de ele și de indivizi care le vor trânti prin rondurile de panseluțe cât vor
Imaginea unei capitale europene care își omoară metodic locuitorii: ce nu face primăria, „rezolvă” Waze-ul () [Corola-blog/BlogPost/339220_a_340549]
-
fi plin de ele și de indivizi care le vor trânti prin rondurile de panseluțe cât vor sta pe la terasele de fițe (foto:metropotam.ro). Imaginea nu e departe de ceea ce se întâmplă deja. Nu s-a dat tonul la camioane și treierătoare, dar străduțele din spatele marilor bulevarde au început să fie sufocate de șoferi care claxonează, conduc isteric și se înjură unii pe alții pentru că nu încap mai mult de unul pe sens. Unii merg cu 60 de kilometri la
Imaginea unei capitale europene care își omoară metodic locuitorii: ce nu face primăria, „rezolvă” Waze-ul () [Corola-blog/BlogPost/339220_a_340549]
-
Ne-am păstrat numele, dar având pitici pe creier, am devenit scriitori. Scriu mai ales fiindcă am constatat că mulți dintre cei din jurul nostru au uitat de război, tifos, de secetă, de abuzurile foștilor și actualilor potentați. De zilele când camioanele cărau grâul spre marele frate și țăranii furau în săculeți special făcuți cât să aibă de o colivă. Știți că în timpul evacuării frații mei mai mari, apoi și eu, treceam linia frontului ca să „furăm” de la casele noastre o traistă de
EU AM PITICI PE CREIER... DE ACEEA SCRIU ! de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340887_a_342216]
-
seminal de la vierii de rasă, pentru a-i ceda fermei de stat. Aveau ca rasă de sămânță Marele alb, cu bune rezultate la condițiile de mediu și hrană din fermă, cu un spor mare la carne. Săptămânal trimiteau câte un camion cu porci la abator. Scroafele de montă făceau și câte paisprezece purcei la o fătare, dar nu mai puțin de zece. Inginerul-șef era mulțumit de activitatea sa și o propusese atât pe ea cât și pe șefa de fermă
NORI NEGRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340927_a_342256]
-
Microbiologie și Imunologie la Universitatea din Montreal, pentru ca apoi să schimbe mai multe servicii pentru a reuși să materializeze dorințele mai vechi. Astfel, străbate în lung și în larg toată Canada și USA la volan de automobil, ori al vreunui camion ori autobuz și își umple memoria vizuală de sute de răsărituri și apusuri, prin Munții Stâncoși, preerii ale vestului fost sălbatic, ori zgârâie nori ale orașelor americane de pe coasta de est. Toți acești ani nu au trecut fără a așterne
NOI APARIŢII ÎN PROIECTUL ÎNTOARCEREA POETULUI RISIPITOR de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341979_a_343308]
-
liber și fericit. În unele cazuri, trecutul și prezentul se suprapun aproape dramatic, ca în episodul cu leșinul lui Ionel lângă un zid din Bologna, când a avut viziunea clară a unei scene din copilărie, cea a mutatului, cu un camion de mobilă, pe altă stradă. Planurile fizic și metafizic se amestecă aici și Ionel Corban nu mai știe ce e realitate și ce e ficțiune. Fire meditativă, adeseori reflexivă, cu inserții lirice de mare profunzime, Ioan Gh. Tofan a construit
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
încotro, când plouă sau din alte motive. Aveau bătrânii aragaz și butelie că s-au descurcat când s-au dat pe tabel de la primărie. Era mai greu cu butelia. Trebuia să o care cu cotiga până la șosea și să aștepte camionul cu butelii, când trecea spre Oltenița marțea și vinerea. Acum găteau folosind ca material combustibil corzile tăiate de la vița-de-vie, la plita oarbă construită din bucăți de olană spartă zidite cu pământ galben amestecat cu pleavă de grâu și balega de la
COPILARIE UITATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342091_a_343420]
-
oamenii se duceau la moara lui Tite la Bechenești pentru mălai și la moara lui Șireanu pentru făină. La moara lui Tite am văzut prima și ultima oară de fapt, două pietre mari de moară, de mărimea unui cauciuc de camion, așezate una peste cealaltă. Prima era fixă iar cea de a doua era pusă în mișcare printr-un excentric iar boabele de porumb curgeau prin mijlocul primei și dansul lor de sute de chilograme, ne asigura nouă mălaiul pentru mămăliga
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
eventual țuică dacă am la îndemână, pentru dezinfectare. Tot eu care în copilărie puneam țărână peste rănile mele deschise. Eram încă mic de tot când am auzit o poveste petrecută de curând și care făcuse vâlvă. Plecase un șofer cu camionul să ia un mort de la spital, ploua mocănește, pe drum l-a oprit cineva cu: ia-mă nene și pe mine până la Ploiești, bine urcă sus dar vezi că în camion e un coșciug, să nu te sperii, că e
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
curând și care făcuse vâlvă. Plecase un șofer cu camionul să ia un mort de la spital, ploua mocănește, pe drum l-a oprit cineva cu: ia-mă nene și pe mine până la Ploiești, bine urcă sus dar vezi că în camion e un coșciug, să nu te sperii, că e gol, merg să iau un mort de la spital, bine, nu mă sperii și a plecat mai departe. Peste câtva timp alt călător murat până la oase: ia-mă și pe mine până la
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
părându-i-se că nu mai aude picăturile de ploaie, a ridicat capacul, cel de al doilea a crezut că are de a face cu vreun mort care n-a murit definitiv, s-a pierdut cu firea, a sărit din camion și a murit și el. Când a venit timpul să plece militar fratele meu, rămăsesem singurul pui de bărbat în casă, mă simțeam și eu cu mai multă greutate, primeam scrisorile, redactam răspunsurile și le duceam la poștă și chiar
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
Nu-i nici un păcat, ba chiar e necesar lucrul ăsta, dacă se face cu știință și cumpătat”. Crucea de pe munte În 1991, Emil Părău a luat 5000 de lei de la C.A.R., bani cu care și-a cumpărat primul camion carosat. Era un hârb ruginit care urma să fie dat la casat. Într-o lună l-a făcut ca nou și-apoi l-a pus la treabă. N-avea carnet, așa că a trebuit să plătească un șofer. În scurt timp
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
Bucovinei) erau încă niște simple ulițe prunduite. Din când în când, atunci când gropile se adânceau, iar căruțele și puținele automobile care circulau la vremea aceea nu mai răzbăteau prin băltoacele și noroaiele care se formau în urma dezghețului sau a ploilor, camioane rusești, „Molotov”, aduceau prundiș din albia râului Suceava, pe care-l descărcau la marginea drumului, iar locuitorii ieșeau să-l împrăștie cu lopețile. Periferia păstra încă imaginea acelui târg prăpădit pe care „Crainicul Cetății” (revista locală care a apărut între
PRIN MAHALALELE SUCEVEI DE ALTĂDATĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341662_a_342991]
-
a început să vorbească singur, gesticulând, pe stradă sau în magazin. L-a părăsit nevasta, luând cu ea cei doi băieți mici. Odată a fost dus cu forța la spital, era ca un taur, a fost urcat cu greu în camion, vecinii lui au chemat milițianul pentru că din casa lui nea Gică se auzeau bufnituri, bubuituri, el ieșea în curte cu pieptul gol, cu părul vâlvoi, aruncând găleți de pământ în spatele curții. Nea Gică făcea tunel, să fugă la americani! Altă
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
oală de tuci pusă în vârful unui par de la gard, strigând: - Gheorghiu-Dej, da? Na! și pooc, cu bâta! - Comuniști, da? Na! pooc! Tot milițianul l-a calmat, nea Gică avea teamă sau respect pentru uniforma albastră. A fost urcat în camion și iarăși dus la spital. Acum era în spatele nostru, masiv, cu o cămașă cadrilată descheiată la piept, cu mânecile suflecate, cu o bâtă în mâini de puteai omorâ un taur cu ea, cu barba uriașă în care sigur colcăiau șerpi
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
de ghete și dulci ca zahărul! Apoi colectivul a plantat o podgorie întreagă, de la movila pădurii până la Ianache, parcele aliniate ca o armată cu struguri în loc de arme. Mă uitam ca în cartea de povești la mănunchiurile de butași coborâte din camioane, fiecare avea etichetă de plastic alb pe care scria Afuz Ali, Muscat, Ottonel, Cardinal, Cheasla, Fetească neagră, Perlă, Riesling... Parcă citeam un basm! Cardinalul se cocea primul, poate în același timp cu Perla dar dacă aceasta era banală, albă, Cardinalul
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
încotro, când plouă sau din alte motive. Aveau bătrânii aragaz și butelie că s-au descurcat când s-au dat pe tabel de la primărie. Era mai greu cu butelia. Trebuia să o care cu cotiga până la șosea și să aștepte camionul cu butelii, când trecea spre Oltenița marțea și vinerea. Acum găteau folosind ca material combustibil corzile tăiate de la vița-de-vie, la plita oarbă construită din bucăți de olană spartă zidite cu pământ galben amestecat cu pleavă de grâu și balega de la
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341024_a_342353]
-
Cei din jur se aplecau să le culeagă și i le dădeau respectuos: -V-au scăpat pe jos, domnu’ Nae! -Și ce dacă! răspundea el nepăsător. Vorba e, că peste doi ani a defrișat gardul viu din fața blocului, a adus un camion de bolțari și a făcut acolo un chioșc, spre ciuda vecinilor care au protestat, că n-are autorizație, că le-a distrus mândrețe de gard viu care producea oxigen, că...Mofturi de vecini invidioși. -Băă, a răcnit el la vecini
FRAGM.1- NUVELA CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341108_a_342437]
-
ocazia, se va urca în primul tren spre Galați. Încheind discuția într-un ton optimist, declarând fiecare cât de dor îi era de celălalt, își luă la revedere, mult mai veseli decât erau înaintea acelui telefon. Se urcă în cabina camionului mult mai fericită acum decât a coborât și i-a spus șoferului să meargă la depozitele de unde trebuia să ridice materialele solicitate. Nu mai conta acum ce sfat îi va da aliatul său nebănuit, doctorul Țigănuș. Anticipa cam ce vor
CAP. XVII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341011_a_342340]