2,383 matches
-
timp și spațiu Unde-n drum mă simt stingher, Pe Luceafăr și Horațiu Îi admir ca din ungher. Cu tablete și perfuzii Mă strecor ca prunc timid Cu oceanul de confuzii Adunate-n scris hibrid. Negru e-n trupescu-mi templu, Candela s-a stins de mult; Nu sunt bun ca om-exemplu Pentru cult, pentru incult. Și mulțimea de regrete Vin precum un stol de corbi Chiar pe față cu secrete, Cum e ziua pentru orbi. Crezuri vechi și false steme Sunt
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
DORU - N SUFLET MĂ APASĂ Doamne cât mă simt de bine Când copiii-s lângă mine, Iar când pleacă și mă lasă Doru-n suflet mă apasă. Și mă iau răcori în spate Inima-mi n-o simt că bate, Aprind candela și-n sine Mă rog să le fie bine. Sunt de toate frământată, Ca focul trosnesc de- odată, De parcă aș fi pământul Fără ploaie, bate vântul. Sufăr vreme-ndelungată, Vreau în ușă iar să-mi bată Să-i am iarăși
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
înaintea lui Eli. Cuvîntul Domnului era rar în vremea aceea, și vedeniile nu erau dese. 2. Tot pe vremea aceea, Eli începea să aibă ochii tulburi, și nu mai putea să vadă. El stătea culcat la locul lui, 3. iar candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă; și Samuel era culcat în Templul Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu. 4. Atunci Domnul a chemat pe Samuel. El a răspuns: "Iată-mă!" 5. Și a alergat la Eli, și a zis: "Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
fiecare crăpătură a podelei, În fiecare por, În fiecare scândură, În fiecare cui bătut În perete, În fiecare ac Înfipt În ghemotoc. Pereții casei se coșcoviră, În tavan apăruseră plăgi. Moliile roiau În dulapuri și viespile Își făcuseră cuib În candele stinse. Furnicile Își Înălțară mușuroi sub pragul casei, iar cârtițele scoaseră la lumină cei patru dubloni de aur ce stătuseră ascunși sub temelia casei vreme de o sută cincizeci și trei de ani. În Încăpere se răspândi un miros de putreziciune, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Împerecheau cu gâștele, aluatul nu creștea, laptele nu se-nchega și mâncarea din cuptor se umplea de mucegai. Găsea mereu În curte păpuși de cârpă și falusuri de cal confecționate din argilă și mucuri de țigară sau chibrite stinse În candelă... De multe ori sculându-se În toiul nopții, văzu viermi groși cât degetul urcându-se pe icoane sau crucea Întoarsă cu susu-n jos sau ace Înfipte În pâine. Spiritele necurate nu veneau de capul lor În casa ei, ci erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
rosti Mașa În gând. Rugăciunea Sfântului Ciprian Mașa o Învățase tot de la bunica ei, Tatiana, și o Îngâna de fiecare dată când se afla În cumpănă. De obicei o rostea seara, căzută În genunchi În fața icoanei Maicii Domnului, turnând În candelă ulei nou, iar pe cel vechi, ce Întreținea flacăra În timpul rugii, Îl aduna Într-o sticluță, ținând-o timp de douăsprezece zile În casă, după care o vărsa În râu. Înainte de rugăciune, Mașa tămâia toată casa, iar după ritual ungea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și pentru un moment mă bucur de a ei unicitate...este a mea. Clipa, care acum s-a pierdut în tumultul timpului, rămâne gravată în imensitatea infinitului albastru, păstrează neatinsă... amintirea. Acolo în drumul de dincoace în lumina slabă de candelă ce străjuiește căi neumblate atât de pustii. Acolo, unde vuietul vântului își șuieră apriga furie, printre crestele de granit ale munților, printre florile sale de colț. Acolo, printre astrele nopții un punct dintre infinit și nimic, în ungherele ascunse ale
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
inimii tras cutie de suflet în adâncul peretelui ce tresaltă în înlănțuirea tangentă a piepturilor aprinse de scâncetul dorului scăpătat din lanțurile ancorei m-am cuibărit în răsuflarea-i dulce de briză din pumnii căuș să-mi pun pe frunte candelele răsăritului din noapte... Gabriel DRAGNEA Petre Rău - Antologia “Cuvântul ca o pradă”, Editura InfoRapArt, 2012 Din prefața semnată de Ion Machidon a cărții “ Aici nu sunt cuvinte”, autor Gabriel Dragnea Gheorghe A. Stroia scriitor și critic literar, publicist și director-fondator
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pun când fruntea ta s-a apropiat și patru ochi au devenit nici nisip nici mare totul... imperfectă... m-am strâns de drag când mi-ai desenat în loc o inimă credeai că lumea mea e mată că trupul meu - o candelă fără ulei - a uitat grația flăcării și melodia rochiilor lungi cine știe poate ar trebui să nu mai iau în serios oglinzile vinul vechi paharul răsturnat caseta cu bijuteriile deasupra cărora mișc munții cu gândul în tăcerea aceasta nu mai
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
florile dor ca atunci în fereastra prispei sub umbra viței de vie se leagănă fața lui Dumnezeu venit la întâmpinare ce-ai face tu în locul meu, Doamne? uneori iubirea își închide ochii a temniță în oase durerea sfârâie precum în candelă uleiul ajuns la ultima suflare griji descălțate de nădejde umblă cu sandalele în mână pe cruce n-a stat pe jumătate aud când cresc aripile de înger dor băierile timpului se rup iar pe pământ veșnicie sunt înger strig sunt
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
care dormi cu mătușa timp de două săptămâni, până când aceasta se mai obișnui cu singurătatea. Numele domnului Pavel începu să fie pomenit tot mai rar, ocolire a unei răni încă neînchise, dar prezența lui era mereu vie, amintită de pâlpâirea candelei împrospătată în fiecare seară, iar el venea în somnul doamnei Pavel, în papuci de pâslă să nu facă zgomot și cu halatul călduros de diftină, căci îi era puțin frig; ea nu destăinui nimănui taina, de teamă să nu săvârșească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe un pat lat, erau clădite perne, lăvicere și plapome, iar deasupra, pe culme, erau grămădite straie colorate femeiești, o cațaveică, o casâncă, și peste ele o pânză mare de in. Cofa goală, lângă ușă; toporul alături. O icoană cu candela stânsă, la răsărit. Toate erau cu grijă așezate, dar toate miroseau parcă a singurătate și a pustiu. Noaptea cucerise hanul singuratic. Am vrut să cercetez ograda, dar mi-am închipuit că zadarnică îmi va fi munca, de vreme ce, de atâta timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fără să lase un ban pe colțul mesei. S-a dus cu straiele-i prăfuite și cu cortelu-i mare spre cantoanele și spre crâșmele lui. În urmă-i, în amurg, Tudorița ceru de la Reiza undelemn de zece bani și pregăti candela la iconița veche afumată, rămasă de la maică-sa. Începu după aceea să se miște trudnic prin casă, cu mădularele-i amorțite. Se opri într-un târziu sub candelă, în întunericul de amurg al odăii, și începu să se gândească. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în amurg, Tudorița ceru de la Reiza undelemn de zece bani și pregăti candela la iconița veche afumată, rămasă de la maică-sa. Începu după aceea să se miște trudnic prin casă, cu mădularele-i amorțite. Se opri într-un târziu sub candelă, în întunericul de amurg al odăii, și începu să se gândească. Își aduse ca prin vis aminte de maică-sa, o femeie voinică și veselă, harnică foc, care ținea o gură când intra bărbatul în casă, și-și îngrijea copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vis aminte de maică-sa, o femeie voinică și veselă, harnică foc, care ținea o gură când intra bărbatul în casă, și-și îngrijea copiii cu dragoste; apoi o văzu târziu, în noapte, îndreptată spre iconița afumată, slab luminată de candelă... Ca prin vis își aducea aminte cum povestea maică-sa că a crescut la o călugăriță, la mănăstirea Varaticului; și dintr-o carte veche prindea să cetească istorii lungi, în legănarea cărora copiii adormeau... „Mama poate a fost horopsită, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de suferință, de iertare și de nădejde. Și târziu, în așternut, ghemuindu-se, după ce stânsese lampa, asculta cum trec pe-afară învăluirile, suspinele și glasurile nelămurite ale vântului de început de toamnă; privea un timp la sâmburele de lumină al candelei și la rumeneala de vis și de zori a icoanei; apoi adormea. Iar pe la începutul lui octombrie, într-o sară, Reiza de peste drum auzi țipete sfâșietoare. Cu papucii clămpănind dădu năvală, lungă și osoasă, și deschise ușa. Acuma țipetele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
glasurile lor tânguitoare, șoptite: Eu, drăguță, să fiu ca tine, m-aș duce și i-aș lăsa plodul la ușă... Ea își ațintea mintea la duioase icoane dintr-un trecut depărtat; apoi, ca-ntr-un painjeniș de lacrimi, vedea înainte candela și iconița afumată, și toate hotărârile, îndoielile și mângâierile nădejdii o cercau... VItc " VI" În vremea asta Haia Sanis nu voia să știe de nimic în lume, decât de dragostea ei. Toamna își aduse înștiințările cu firele lungi de argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
copil jucându-se în soare între poienile Preluncilor! Departe-i de la vara trecută; mult mai este până la lumina viitoare! Căci ne-a învăluit o genună de întuneric. Nana Floarea pășește cu hotărârea ei cunoscută și înviorează sâmburele de flacără al candelei de la icoane. Se află, între acele imagini colorate, una ce seamănă cu Ana - cu Ana de acum, care întoarce ochii în sus, parcă ar privi în cer; însă îl caută pe dânsul, pe Culi. I-i frică să nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mână o cuprinse pe sub coaste și o ridică, purtând-o. Ea se lipise de el; Culi îi simțea bătaia inimii odată cu a ornicului. Ornicul bătea ceva mai repede și cu mult mai tare. Cu brațul liber, bolnava se închină spre candelă de trei ori. Avea nădejde bună. Era însă prea ușoară în brațele celui ce-o purta. Cum o așeză în sanie și o învăli cu lăvicerele, omul veni iar în casă și opri limba ceasornicului. A oprit limba ceasului, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întors la bolnav. Badea Toma și Traian stăteau în preajma lui pe două scăunașe. Păreau că schimbaseră câteva cuvinte și primiseră un răspuns mulțămitor de la Culi. Acuma tăceau. Femeia a pășit în vârful degetelor. S-a dus la icoane, cercetând luminița candelei. A rânduit sarica și blănița, aduse până la vatră de badea Toma. Apoi a venit mai aproape, așa ca să poată observa și ea pe fiu-său. Văzând că împiedică lumina ferestrelor, și-a schimbat îndată locul ferindu-se de laturea sobei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
preot. Ședea la cină, cu patru copii și preoteasa. —Sus! Să n-aud o vorbă; mie nu-mi place bulgărește. Să vie patru oameni. Luați pe presviteră și copiii și-i încuiați în cămara asta. Dacă țipă careva, puneți căluș. Candela și custiveiu sfinției tale, părinte Agopie, scoate cheia a lungă și deschide tronul ăl ferecat. Dacă nu scoți și nu deschizi în clipă, te scrijelez la beregată. A luat atunci optzeci poli de aur. Vineri, tot cu obrăzare și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Să lăsăm asta. Tu, neprețuit dar al lui Allah, apropie-te și dă-mi ce nu-mi poate da nimeni în această viață. Sultana-doamnă a oftat mângâind pe soțul său. Primindu-i desmierdările, gândul ei fix rămânea neadormit, ca o candelă arzând pururi. Nu mult după asta, în preajma sărbătorilor bairamului, un călăreț grabnic de la Stambul a ajuns la Amasia, în tabăra oștilor lui Mustafa. A cerut intrare la măria sa și s-a înfățișat c-un coșuleț de aur plin de naramze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din lume ca să nu fie pătată. Și dacă Steluța ar zăbovi mai mult, ghearele noroiului ar prinde-o, suflul pământului ar înghiți-o și ea oricum ar fi ucisă. Nu poate trăi mult printre oameni. Vine să le dea o candelă din inima ei curată, să le dea vise senine, să le dăruiască o cunună de ” Nu mă uita”, să râdă cerului, apelor și văzduhului, să treacă ca o libelulă de abia atingând pământul ca în alte lumi necunoscute. Steluța are
STELUŢA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_724]
-
așternutul la o parte, masterandul o descoperi, Înfășurată În cearșaful său pătat de rugină, pe distinsa doamna Bernic sau femeia-sicriu, cea care obișnuia, la miezul nopții, să stea Întinsă la podea, În mijlocul salonului de dedesubt, rezervat sexului frumos, Înconjurată de candele și lumânări de parafină aprinse, invitând pacienții să se Întindă În interiorul ei capitonat cu atlaz fosforescent pentru a avea parte de o experiență unică și irepetabilă de felul ei: Întâlnirea cu propria sa moarte. Modul său destul de straniu de-a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
inima lui Noimann savura fiecare vers, fiecare imagine, fiecare cuvânt, fiecare silabă. „Faclă, vin și lună plină” - ce frumos sună! Doctorul se și vedea Înaintând pe un câmp plin de trandafiri, ale căror petale pâlpâiau În Întunericul nopții ca niște candele pe jumătate stinse, iar deasupra lui plutea o lună imensă, palidă ca moartea. Un vânt ușor adia peste traverse, stârnind murmure ciudate. Purtând pe creștet o coroniță de flori albe, regina-nopții, Noimann mergea pe mijlocul șinelor de cale ferată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]