5,781 matches
-
de protecție al copilului și al persoanelor cu handicap, precum și pentru serviciile acordate persoanelor fără adăpost; 70% pentru serviciile acordate victimelor violenței în familie; 50% pentru serviciile de îngrijire la domiciliu și în centre rezidențiale acordate persoanelor vârstnice; 30% pentru cantinele sociale și alte categorii de servicii sociale organizate la nivel comunitar; 30% din suma totală necesară subvenționării de către consiliul județean furnizorilor privați de servicii sociale. Autoritățile administrației publice locale au obligația să asigure din bugetele proprii și alte venituri extrabugetare
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
undeva din spate. Adunarea afară! Măcar spălătoarele sînt În incinta dormitoarelor și uneori au și apă caldă. Uneori e mai bine decît deloc - o teorie cu largi aplicații În Epoca de Aur, așa că nu se plînge nimeni. Seara intrăm În cantină cu aerul unor turiști șovăielnici. Mirosul de mîncăruri pare că iese din pereții jilavi ca un duh rînced al locului. Pe o masă sînt niște turnuri făcute din farfurii de inox, iar alături, un munte de tacîmuri. Culegem, sclifosiți, cîte
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
militar e un locotenent-major, nu vine decît de două ori pe săptămînă - În lipsa lui, operațiile pe creier le face infirmierul, un caporal plinuț, pe care Îl auzim cum vorbește toată ziua cu cîinii unității care, cînd nu sînt În ușa cantinei, vin aici, la tratament. Ulcerosul e convins că-l vor scuti În cele din urmă de armată, dar o spune cu o siguranță suspectă, cu un aer de șmecher care nu cred că-i folosește, pentru că eu Încep deja să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
am avut senzația că măcar de data asta o să fie altfel, ne-am Înșelat. S-a terminat. Toată tensiunea se mută un etaj mai sus. Și, cum nu e o situație asupra căreia să ne revărsăm glumele, precum meniul din cantină, teama pur și simplu se dilată În noi. Pe asta nu o putem dezamorsa. Nu e un subiect de discuție la locul de fumat - dar dacă totuși ar fi, ce ai putea spune? Hmm, nimic! Ce ai putea spune despre
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
urcînd poteca alături de un cîine brun, cu botul ascuțit, pe care și-l ridica din cînd În cînd spre mine. Instrucția s-a Încheiat și acum coborîm iar spre platoul unde se face adunarea, pentru apelul de seară, apoi, spre cantină, pentru cină. Pe urmă se face brusc noapte, așa că stau Întins În patul meu, În dormitorul ostășesc, privind tavanul Întunecos pe care băltește lumina șirului de becuri chioare și ascult zumzetul familiar. Mă uit În jur și poate chiar reușesc
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
așa se vor petrece lucrurile, provocate de un moment de Înfierbîntare adolescentină, cu cîteva zile Înainte de Crăciun, aproape În momentul În care la Timișoara va izbucni Revoluția. Dacă rămîneam În Hațeg, mă tem că aș fi fost unul din protagoniști. Cantina nu face excepție de la regula acestui loc cazon nou, unde, spre deosebire de Hațeg, totul are alte dimensiuni. E o sală enormă, cu lumină chioară, cu pereți pe care tencuiala a cedat pe alocuri și lasă la vedere zidul din cărămidă. În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
militară, În regim de defilare; ne pregătim de jurămînt, Învățăm toate manevrele de deplasare În pluton, sîntem din ce În ce mai soldați. Caporalii ne poartă pe aleile nesfîrșite ale uriașei unități, prin spatele dormitoarelor sau al clubului, al clădirii corpului de gardă, al cantinei sau pe platourile care se formează la intersecția acestor trasee care par să nu se mai termine. Cu stîngu’ Înainte marș. Stîng’, stîng’, stîng’ - drept - stîng’. Salutăm tribune și ofițeri inexistenți, facem stînga-’mprejur, după care facem iar stînga-’mprejur
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tot aici o să stați, fiecare baterie are dormitorul ei și toate facilitățile ca să cazeze efectivul militar necesar. Și masa o luați tot aici, dar pentru mîncare va trebui să se deplaseze doi dintre voi În fiecare zi prin rotație la cantina mare a unității. De obicei se merge cu două bidoane de 20 de kile, pe care le transportați cu un cărucior. Casc gura fără să Înțeleg ceva. După expresia lui Csabi Îmi dau seama că nici el nu e Într-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un loc Înseamnă prea multe pericole. Partea proastă e că de acum Înainte va trebui să ne ducem de trei ori pe zi după mîncare, cu un cărucior În care se găsesc două bidoane alimentare de aluminiu destul de soioase, la cantina unității din cazarmă. Asta Înseamnă vreo 4 kilometri dus-Întors, pe jos, de trei ori pe zi. Dar socoteala asta are și o parte bună: cei cărora le revine sarcina asta scapă pentru cîteva ore de instrucția cu Portocală. Partea cea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sperie și mă lasă să merg la infirmerie, așa că o jumătate de zi scap de instrucție. Dar, ca să nu fac drumul degeaba, Îmi zice să iau cu mine și căruciorul cu cele două bidoane de aluminiu, urmînd să cer de la cantină și prînzul nostru. Unul din veterani trebuie să meargă și el la infirmerie, pentru că i s-au dislocat umerii. Amîndoi. Suferă de o chestie congenitală, e un diagnostic care sună destul de periculos, de care nu poate scăpa decît În urma unei
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vagoane, ca să Încălzim dormitoarele mai mult cu ideea că avem un combustibil decît cu combustibilul propriu-zis. SÎnt făcut din detergentul neconvingător cu care, În ziua În care sîntem trimiși să facem de serviciu la bucătărie, Încercăm să spălăm pe jos cantina ostășească, gonind șobolanii de sub cazanele enorme În care băgăm apoi aceleași cîrpe, ca să frecăm stratul unsuros de pe pereții de inox, Înainte să fierbem În ele ceaiul pentru cină - primim asigurări că e o practică uzuală, așa că să lăsăm mutrele. SÎnt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
unor oameni care nu și-au putut ridica morții de la morga orașului e un calcul cît se poate de greșit. În curînd se Întunecă și programul la tunuri se Încheie. Cineva trebuie să plece cu bidoanele să ia cina de la cantină și să o aducă În baterie. Pentru că nu se oferă nimeni voluntar, caporalul de serviciu se vede nevoit să numească el doi soldați. Unul sînt eu, celălalt e Moise, un constănțean cu o față lată și un nas lung și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un locotenent le dă muniție. Alte plutoane aleargă pe alei În direcții diferite. Se aud un fluier și claxoane și din nou voci care zbiară ordine. Bineînțeles că ignorăm ordinul lui Stanca. Nu e posibil să ne Întoarcem din ușa cantinei În baterie fără tocană. Probabil am fi uciși și gătiți la foc mic și nu vrem să provocăm acte de canibalism În miezul armatei române. Totuși, lucrurile scapă Înțelegerii noastre. Îl aud În tot acest vacarm pe Moise țipînd: — Ce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ceafă boneta cu coada polonicului. — Și ce? Și căcat... Ați căpiat? Vouă nu v-a spus nimeni? S-a dat Stare de Urgență sau cum se cheamăă Ofițerii vorbeau În popotă despre războiul civil de la Timișoara, ne atacă ungurii. În cantină e Întuneric, există un singur bec de veghe undeva deasupra ușii spre bucătărie. Prin fereastra aburită se vede un șir de lumini albastre care emit o lumină intermitentă, hipnotică, undeva afară, pe aleile care leagă clădirile unităților militare. Le privesc
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Întreb dacă nu cumva Își bate joc de noi. Luminile de alarmă care se văd prin fereastră Îmi spun că nu. Îmi cîrpește o palmă peste umăr să mă trezească, apoi țipă: — Ieșiți... Acum, ieșiți naibii, că trebuie să Închid cantina, că e obiectiv strategic. Ia stai un pic... Obiectiv? Ce război? După ce ne Împinge afară, Moise rămîne În ușa cantinei, bătînd cu pumnii ca un apucat. — Mă, ești nebun, ce război? Ce Timișoara? Plecați, aici vor cădea bombe! se aude
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu. Îmi cîrpește o palmă peste umăr să mă trezească, apoi țipă: — Ieșiți... Acum, ieșiți naibii, că trebuie să Închid cantina, că e obiectiv strategic. Ia stai un pic... Obiectiv? Ce război? După ce ne Împinge afară, Moise rămîne În ușa cantinei, bătînd cu pumnii ca un apucat. — Mă, ești nebun, ce război? Ce Timișoara? Plecați, aici vor cădea bombe! se aude vocea calmă a bucătarului dinăuntru. Cărăm bidoanele la căruță. Barbu e impasibil. Moise În schimb dîrdîie. Mie vorbirea bucătarului nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
genial În simplitatea lui: dacă Îl vizitez la cabinet În jur de ora două, am șanse să-l prind hrănindu-se cu ce și-o fi adus el de-acasă (mă Îndoiesc că e un adept al pilafurilor dietetice de la cantina spitalului - cine ar putea să fie? puținele alimente avizate de Bucătarul Suprem dau măreție de simbol mizeriei generale). Și poate din politețe primesc și eu ceva comestibil din prînzul lui. Aș putea deci să mă informez și să și mănînc
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Pe loc repaus, răcane, strigă el rîzÎnd. După 5 minute, cînd iese, Îmi lasă ziarul Înfipt Între două scînduri ale acoperișului pichetului. — Ia-l pînă nu se udă și informează-te. Alo? Ai pățit ceva? Te-a Împietrit Ghionoaia? Din cantină se aud ecouri de chiote și discuții animate, iar În ușa pentru aprovizionare se iscă o bătaie prietenească pe sacii cu făină, cu macaroane și fasole, cu zahăr și cu orez (toate, după cum știm, pline de gîndaci minusculi și de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
deschis comandamentul vostru? Că bulangii ăștia de la infirmerie au Încuiat ușa și nu pot să intru. Mă taie căcarea, deschide repede și spune-mi unde-i WC-ul. Un sfert de oră mai tîrziu, stăm de vorbă dînd o tură cantinei, ca să-l adunăm și pe celălalt căpiat care face de gardă undeva dincolo de chioșcul alimentar al unității - e un răcan rotofei tot de la artilerie, dar de la altă baterie. Așa că, atunci cînd comandantul gărzii răsare din Întuneric ca să schimbe tura, ne
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de gardă undeva dincolo de chioșcul alimentar al unității - e un răcan rotofei tot de la artilerie, dar de la altă baterie. Așa că, atunci cînd comandantul gărzii răsare din Întuneric ca să schimbe tura, ne găsește așezați pe niște lăzi de plastic În ușa cantinei, cu armele sprijinite de perete, sub o streașină, fumînd și dezbătînd niște lucruri extraordinar de interesante. Ne lumi nează pe rînd cu o lanternă terminată, lumina ei e atît de bleagă, Încît pare curbă, pare că atîrnă, și vede trei
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
asta am Înțeles din poveștile pe care le-am auzit. În fine... așa că stau și-mi rumeg norocul, Încă două săptămîni de gardă... probabil că e mai bine aici decît În baterie. Călin a trecut alaltăieri seara cu bidoanele spre cantină. Avea un aer de mîrțoagă tăvălită, am stat un pic de vorbă cu el, mi-a zis ceva, mai mult mormăia supărat... nu vreau să-mi imaginez ce fac nenorociții ăia În dormitor cu răcanii. Cristian mi-a povestit azi-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pace absolută, pe care n-o Întîlnești decît În vis... Vreo trei nopți la rînd am improvizat patul În speranța că visul se reia. Dar apoi nu știu cum naiba s-a Întîmplat că ne-am adunat toate gărzile din posturile din jurul cantinei În infirmerie. Au fost niște nopți memorabile, În fumul dens din salon, unul din infirmieri, un tip mișto din Timișoara, ne-a citit din ziare niște chestii, cum ar fi declarația de principii a Grupului de Dialog Social... ăștia sînt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
era o sărăcie lucie, cine și cum să hrănească ditamai armata? Prădau tot, pînă și firele de telegraf și mobilierul din instituții, tot, hrană, animale, tot ce ținea de agricultură, unelte, aparate... SÎnt povești scrise, prădau pînă și vesela din cantinele internatelor, nimic nu era prea puțin... toate se duceau spre inima Rusiei... nu mai zic de bănci și de tot ce n-a apucat statul să salveze În zilele alea trei ale ultimatumului... sînt tot felul de cărți care povestesc
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spunea unde să mergem. Noi am plecat din Storojineț patru familii, cu o singură căruță, și trebuia să ajungem la Baia de Aramă. Am plecat la Începutul lui februarie, am dormit multe nopți pe cîmpuri, sub căruță. Pe drum aveam puncte cu cantine pentru refugiați, că erau mulți care umblau pe drumuri... și infirmerii... Eram Încă În război, toată lumea se folosea de ele, nu ne mutam numai noi din Bucovina... erau zone distruse sau sub bombardament. Și oamenii aveau ordin, se anunța la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu care asezonăm conservele de șuncă presată și de fasole pe care le aducem noi. De parcă nu ar fi de ajuns, Florin bucureșteanul, colegul cu care Îmi Împart amarul În gardă, Îmi povestește Într-una din nopți, fumînd pe scările cantinei, că sora lui Ștefan (studentă la arhitectură) e În spital, În comă, a pățit ceva foarte nasol În timpul mineriadei. Florin bănuiește că a fost și violată. Nici măcar n-au fost minerii. Dar cine? Tot Bucureștiul știe, oamenii au văzut ce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]