1,468 matches
-
create și lideri naționaliști, precum Sukarno, au fost promovate. Internarea tuturor cetățenilor olandezi a însemnat că toate poziții de conducere și administrative au fost umplute de indonezieni, deși funcțiile importante au fost încă deținute de japonezi. La două zile după capitularea Japoniei în august 1945, Sukarno și colegul său, liderul naționalist Hatta, au declarat unilateral independența indoneziană. Timp de patru ani jumătate a urmat un conflict militar, deoarece olandezii au încercat să restabilească statutul de colonie a Indoneziei. Forțele olandeze în
Imperiul Olandez () [Corola-website/Science/323311_a_324640]
-
două sau mai multe entități aflate în conflict, (de obicei țări sau guverne), care pune capăt în mod oficial stării de război dintre cele două părți. Tratatul de pace diferă de armistițiu, care este un acord pentru oprirea ostilităților, de capitulare, în care o armată este de acord să depună armele, sau o încetare a focului, în care părțile cad de acord să înceteze luptele temporar sau pe termen nelimitat. Există o serie de prevederi care pot fi incluse într-un
Tratat de pace () [Corola-website/Science/323344_a_324673]
-
la Döllersheim a depus jurământul de credință. De la câteva sute de voluntari, proveniți mai ales din legionari și elevi ai școlilor militare, s-a ajuns la aproape opt mii în decursul lunii decembrie. Guvernul de la Viena a dispărut în momentul capitulării Germaniei, în 8 mai 1945. Spre sfârșitul lunii aprilie, odată cu apropierea trupelor sovietice și americane, neștiind ce înțelegere au acestea din urmă cu sovieticii, Horia Sima a decis ca fiecare să se împrăștie, pe cont propriu, înmânând fiecăruia un pașaport
Grigore Manoilescu () [Corola-website/Science/323377_a_324706]
-
oferite ca alternativă jocuri de artificii concentrate pe London Eye și pe South Bank. La 8 mai 1945, Piața Trafalgar se umpluse de oameni care așteptau anunțul oficial pe care urma să îl facă Winston Churchill cu privire la sfârșitul războiului. Vestea capitulării a fost aflată în Occident pe 8 mai și victoria a fost sărbătorită în mod spontan, această zi fiind proclamată Ziua Victoriei în Europa. Pe 8 mai 2005, BBC a organizat un concert în cinstea aniversării a 60 de ani
Piața Trafalgar () [Corola-website/Science/324218_a_325547]
-
efortui s-au materializat în cucerirea Vicenzei și în bătălia de la Cortenuova, evenimente care au restabilit reputația Imperiului. Însă Frederic al II-lea a judecat eronat mersul lucrurilor, prin respingerea tuturor inițiativelor de pace ale Ligii Lombarde și insistența asupra capitulării necondiționate a orașelor italiene. Milano și alte cinci orașe au persistat în a se opune împăratului, care a trebuit să ridice asediul asupra Bresciei. Primind și de această dată sprijinul papalității, Liga Lombardă a reușit să contracareze eforturile lui Frederic
Liga Lombardă () [Corola-website/Science/324375_a_325704]
-
întreaga Mare Legătură a fost infectată. Ofițerul medical DS9 Julian Bashir a reușit să găsească un leac pentru această boală, vindecându-l pe Odo. Odo însuși a fost de acord să fie vindecat Fondator Femeie și apoi Mare Legătură, în schimbul capitulării Dominionului și a Fondatorului Femeie însuși către Federației. După ce Fondatorul Femeie a acceptat acest lucru, războiul s-a terminat, Odo a revenit pe planeta mamă a Fondatorilor pentru a-și învăța poporul despre ființele solide din perspectiva sa unică.
Polimorfi () [Corola-website/Science/326593_a_327922]
-
a întreprins operațiuni militare de amploare în regiune, atacând Syunik din nord și est. După o serie de lupte sângeroase, a capitulat în iulie 1921, după ce guvernul sovietic a promis să păstreze regiunea ca parte integrantă a Armeniei Sovietice. După capitulare, Garegin Njdeh, o parte dintre soldații pe care i-a comandat, numeroși intelectuali armeni și unii dintre liderii primei republici independente armene au emigrat în Persia, stabilindu-se în Tabriz. Formarea acestei republici efemere i-a salvat pe armenii din
Republica Armeniei Montane () [Corola-website/Science/326602_a_327931]
-
La început, temându-se de o înfrângere militară dezastruoasă și de masacrarea civililor, dashnakii au sugerat evacuarea Erevanului. Consiliul militar condus de colonelul Pirumian a hotărât însă că armata va lupta cu turcii, fără să se pună vreo clipă problema capitulării. Cele două armate s-au ciocnit pe 28 mai 1918 lângă Sardarapat. Bătălia de la Sardarapat a fost unul dintre marile succese militare ale Armeniei, care i-a permis să oprească înaintarea forțelor turce. Armenii au reușit să obțină noi victorii
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
Bărcile au sosit pe 17 iunie, sub comanda generalului Manuel Boutoumites. De asemenea, împăratul l-a trimis și pe generalul Tatikios, în fruntea a 2.000 de infanteriști. Alexios i-a dat instrucțiuni lui Boutoumites de a negocia în secret capitularea orașului, fără știrea cruciaților. La rândul său, Tatikios a fost instruit să se alăture cruciaților și să atace direct zidurile Niceei, odată cu Boutoumites, astfel încât să lase impresia că bizantinii au fost cei care au capturat orașul. Operațiunea a reușit întocmai
Asediul Niceeii () [Corola-website/Science/324559_a_325888]
-
Salerno de către o largă forță normandă și de armata strânsă de Guy din rândul salernitanilor. Familiile asasinilor au căzut curând în mîinile asediatorilor, așa încât ei au început negocierea prin eliberarea lui Gisulf, fiul și moștenitorul lui Guaimar. Guy a acceptat capitularea imediat după aceea, promițând să nu tulbure în niciun fel familiile asasinilor lui Guaimar. Cu toate acestea, normanzii, care considerau că nu erau legați de jurământul făcut către Guy, i-au masacrat pe cei patru frați și 36 de alți
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
a restabili suveranitatea argentiniană asupra acestora. Trei zile mai târziu, guvernul britanic a trimis o forță navală de intervenție pentru a alunga cu forța armelor trupele argentiniene care ocupaseră insulele. Conflictul militar s-a încheiat după 74 de zile, prin capitularea forțelor argentiniene în 14 iunie 1982, și restabilirea controlului britanic asupra insulelor. În urma conflictului, 649 militari argentinieni, 255 militari britanici, și trei localnice din insule și-au pierdut viața. Conflictul a constituit punctul culminant al conflictului prelungit timp de aproape
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
unui grup condus de locotenentul-comandor Guillermo Sanchez-Sabarots, din Grupul Amfibiu de Commando, a urmat un atac asupra barăcilor Moody Brook, schimb de focuri între trupele argentiniene comandate de Hugo Santillan, și micul detașament britanic, condus de Bill Trollope, asaltul final, capitularea și predarea apărătorilor britanici ai casei guvernatorului (Government House) din Insulele Falkland. Primele informații privind invazia au sosit din Argentina. Un oficial de la Ministerul Apărării a avut un scurt schimb de telex-uri cu operatorul telex al Guvernatorului Hunt, care
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
longobarzi era în primul rând comandanți militari, având misiunea de a asigura controlul asupra reigunii încredințate și de a-l păzi împotriva eventualilor agresori), însă s-au pus astfel bazele slăbiciunii structurale a puterii regale longobarde. În anul 572, după capitularea Paviei și ridicarea sa la rang de capitală regală, Alboin a căzut victima unei conspirații în Verona, pusă la cale de soția sa de origine gepidă, Rosamunda, în înțelegere cu conducătorii militari gepizi și longobarzi. Totuși, aristocrația longobardă nu a
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
rebelii cei mai bine organizați (manioții) au asediat o serie de fortificații otomane din sudul Moreei. După cum avea să recunoască mai târziu Alexei Orlov, ar fi fost mai potrivit un atac în interiorul Moreei. Un asemenea atac ar fi dus la capitularea fortărețelor de pe litoral, supuse blocadei flotei ruse și fără ajutorul corăbiilor otomane, blocate în Dardanele și la Constantinopol . Înfrângerea rebeliunii elene a avut consecințe dramatice asupra populației Peloponezului. Această provincie bogată a Greciei a fost devastată de război, iar numeroși
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
Ierusalim. În timpul administrației mandatului britanic Araba era un sat mare cu 1200 locuitori (1931), și terenuri agricole de 3,000 ha. In cursul Războiului arabo-israelian din 1948, comuna a fost cucerită de armata israeliană în cursul Operației Dekel ("Palmier"). În urma capitulării Nazaretului au încetat lupta și localitătile rurale din împrejurime. Localitatea a intrat în componența Israelului și,potrivit cu principiile stabilite de conducerea militară israeliană în legătură cu așezările arabe din Galileea, locuitorii din Araba nu au fost expulzați. O mare parte din pământurile
Araba, Galileea () [Corola-website/Science/326046_a_327375]
-
asupra forțelor armate ruse superioare în Bătălia de la Tannenberg (1914) a confirmat aceste socoteli. Planul Schlieffen și-a propus ca scop învingerea rapidă a armatei franceze. Pentru ocuparea Parisului Schlieffen a prevăzut 39 de zile și 42 de zile până la capitularea Franței - înainte ca mașinăria de război rusească să se mobilizeze și să atace Germania(Prusia de Est). Planul inițial (modificat apoi în 1911) prevedea o mobilizare rapidă a armatei germane, care fără să țină seama de neutralitatea Olandei, Luxemburgului și
Planul Schlieffen () [Corola-website/Science/326170_a_327499]
-
O delegație oficială georgiană formată din Chkhenkeli, Zurab Avalishvili și Niko Nikoladze a plecat prin spre Constanța și mai departe spre Berlin pentru negocierea unui tratat final cu Imperiul German. Aceste negocieri nu au avut o finalitate datorită înfrângerii semnării capitulării de către germani în noiembrie 1918. Enver Pașa și-a propus în iunie un obiectiv mult mai important decât recuperarea teritoriilor pierdute în războiul din 1877-1878. El a ordonat crearea unei noi forțe - „Armata Islamului”. În practică, această armată nu și-
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
și 3 Infanterie americane pe de o parte, și de cealaltă parte de mai multe unități germane compuse din porțiuni ale diviziilor 237, 10, 197, 87 și 28. În martie 1918, cu aportul a 50 de noi divizii eliberate prin capitularea Rusiei de pe frontul de est, armata germană a lansat o serie de atacuri pe frontul de vest, în speranța de a-i învinge pe aliați înainte ca forțele americane să fie complet desfășurate. În nord, armata a 5-a britanică
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]
-
populației locale. Din cauza cruzimii lui, Heydrich a fost poreclit "Măcelarul din Praga", "Bestia Blondă" și "Călăul". Pe la sfârșitul anului 1941, Hitler controla aproape întreaga Europă continentală, iar forțele germane se apropiau de Moscova. Aliații au început să ia în calcul capitularea probabilă a Uniunii Sovietice. Guvernul cehoslovac în exil, condus de președintele Edvard Beneš, era presat de serviciile secrete britanice deoarece existase prea puțină rezistență vizibilă după ocupația regiunii Sudete în 1938 (ocuparea întregii țări a început în 1939). Preluarea acestor
Operațiunea Anthropoid () [Corola-website/Science/322015_a_323344]
-
prezidat în calitate de decan al generalilor de divizie, la Marele Trianon de la Versailles, consiliul de război care l-a condamnat la moarte pe mareșalul Bazaine - comandant șef al armatei la 13 august 1870 - care la 17 octombrie a încercat să explice capitularea de la Metz din 27 octombrie 1870: "Nu am avut nici un guvern (legal); nu m-am condus decât de conștiința mea". A fost numit comandant al corpului VII de armată la Besançon și s-a retras din viața politică; în 1879
Henri d'Orléans, duce de Aumale () [Corola-website/Science/322103_a_323432]
-
încăpere est decorată cu brocarde albastre, cu portrete ale familiei Grimaldi agățate și candelabre din sticlă Murano. Următoarea încăpere, cea mai mare dintre cele oficiale, este Camera tronului. Tavanul și frescele au fost executate de Orazio de Ferari și descriu capitularea lui Alexandru cel Mare. Tronul, în stilul imperial, este poziționat pe un podium, sub un baldachin de matase roșie, acoperit de o coroană aurita. Podelele sunt din marmură de Carrara. Toate ceremoniile oficiale au fost ținute în această cameră până în
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
Von Rundstedt) (16 decembrie 1944 - 25 ianuarie 1945), a fost o puternică ofensivă inițiată de Germania ("die Ardennenoffensive") împotriva Aliaților, la data de 16 decembrie 1944. Aceasta se poate spune că a fost printre ultimele ofensive importante al Germaniei înainte de capitulare. Ea a fost o contraofensivă prin care Germania a căutat să împiedice înaintarea trupelor aliate ale SUA și Marii Britanii. Ofensiva a avut loc în zona dens împădurită a regiunii Munților Ardeni din provincia belgiană Valonia, în jurul orașelor Bastogne, St. Vith
Ofensiva din Ardeni () [Corola-website/Science/322254_a_323583]
-
soldați din patru companii de cavalerie au părăsit misiunea și s-au dus spre sud; ofițerii mexicani au susținut ulterior că aceștia ar fi înțeles greșit ordinele și că nu dezertau. A doua zi dimineața, Cos a capitulat. Conform termenilor capitulării, Cos și oamenii săi aveau să părăsească Texasul și să nu mai lupte împotriva susținătorilor Constituției de la 1824. Odată cu plecarea sa, nu mai exista nicio garnizoană mexicană organizată în Texas, și mulți dintre texiani credeau că războiul s-a terminat
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
erau sosiți din Statele Unite după 2 octombrie. Restul erau locuitori ai Texasului, imigrați în medie în anul 1830. Voluntarii proveneau din fiecare localitate, inclusiv din cele parțial ocupate de forțe mexicane. Pe măsură ce locuitorii s-au întors la casele lor după capitularea lui Cos, compoziția armatei texiane s-a schimbat dramatic. Din voluntarii ce au activat în perioada ianuarie-martie 1836, 78 de procente erau sosiți din Statele Unite după 2 octombrie 1835. Adunarea Consultativă s-a întrunit într-un final la 3 noiembrie
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
ai lui Santa Anna susțineau că întreaga armată trebuie să înainteze de-a lungul coastei, unde se puteau primi provizii pe mare, Santa Anna s-a concentrat pe Béxar, centrul politic al Texasului și locul înfrângerii lui Cos. El vedea capitularea cumnatului său ca pe o lovitură dată onoarei familiei sale și Mexicului, și era hotărât să le repare pe ambele. Santa Anna ar putea să fi crezut și că Béxarul este mai ușor de învins, întrucât spionii săi îl informaseră
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]