1,971 matches
-
Gabriel celebrau banalitatea vieții ca pe ceva irepetabil și fermecător, ea fiind irezistibilă inclusiv prin umorul involuntar al contaminărilor lingvistice pe care le face (tricotées pentru très cotées, la bouche pentru la luge, saucisses pentru sosies ș.amd.). Permițându-și capriciile și fatuitatea răsfățatului de public, ghiftuit de nurii conjugalității, Gabriel simte că vrea altceva, drept care își reîncepe escapadele. Dezamăgită atât de Gabriel care o înseală. cât și de Paris unde simte că se ofilește (marele oraș înfățișându-i-se ca
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
poliției, află cu oarece consternare despre tinerețea desfrânată a straniului pensionar, suspect chiar și de pederastie (deși om de lume și de viță nobilă) precum și despre scrierile lui infame, ofensând bunele moravuri și religia. Indispus și revoltat de manierele și capriciile sale aristocrate, precum și de ieșirile în decor zgomotoase, Morvan este pur și simplu uluit de faptul că stăpânul său, dizgrațiosul dar înțeleptul director al ospiciului se lasă sedus de întrevederea cu domnul de Sade. Recunoscându-i darul de a seduce
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
kafkian-oniric al evenimentelor, asemeni Suzanei Ifigenia și celor din familie (fratele, mama, și chiar o falsă mătușă de la munte în travesti). Nici măcar moartea nu este scutită de farsa sinistră a politicului, dovadă stând succesivele deshumări și autopsii de cadavre în funcție de capriciile aceluiași Conducător, gata fie să reabiliteze, fie să pângărească memoria și trupurile adversarilor. Sarcasmul lui Kadare vizând compartamentul deviant al Conducătorului, se convertește într-o îndurerată viziune analitică când vine vorba de profunda alterare a relațiilor interumane, mai cu seamă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
care a făcut ravagii și în România, compun fațetele unui roman politic dar și polițist, gotic și psihologic totodată. Și peste toate, iubirile frumoasei Suzane, retezate în fașă de ghilotina cerințelor superioare de stat și de partid, altfel spus, a capriciilor Conducătorului. Iar dacă misterul morții Succesorului mai persistă încă în opinia publică de la Tirana, asta și datorită romancierului-vizionar Kadare, viața și moartea Conducătorului au devenit de mult istorie întunecată sub zodia celui mai terifiant blestem. Fantasma Mariei Callas Helmut Krausser
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
strămoșilor lui greci, să se întoarcă deci la Biserica dintâi a lui Hristos. Făgăduință ce, tam-nisam, îi va părea Annei numai bună pentru a o seduce; drept care îi reproșează de data asta patima oarbă. Aproape scos din minți în fața acestor capricii (orgoliu plus feminitate sau fragilitate), Jean Ange se lasă pradă instinctului, împlinind atât de mult amânata împerechere trupească, spre fericirea uluită a Annei. Vor fi uniți în căsătorie de Ghenadios, călugărul ce-l va fi botezat, spovedit și binecuvântat, la
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
consecințele acestei teribile convulsiuni pentru Peninsula Balcanică; când, înainte chiar de a fi sigură că va ieși victorioasă din acest răsbel, din teribila criză politică și socială pe care o străbate, Turcia, în circulara sa către puteri, ne croiește, prin capriciul urgiei sale, o soarta care nu este conformă nici cu drepturile, nici cu dorințele noastre; când programa din acea circulară este deja pusă în executare, prin faptul tratării agentului nostru de la Constantinopol ca un simplu funcționar otoman; când orașele și
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
de criticul sau istoricul literar cu pretenții care nu ar face altceva decât să se plimbe "ca un cursor" (cum ar spune ultimul autor de istorie a literaturii române) pe toată suprafața poeziei noastre, trebuie să își ignore, de fapt, "capriciile spiritului critic" (același Nicolae Manolescu). În cazul contrar ar ajunge, spre exemplu, să supraliciteze unele dintre vârfurile dintr-o cutare zonă, în dezavantajul altora, sau să desconsidere cu totul spațiile gri dintr-o altă parte a hărții pentru simplul motiv
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Arborele Gnozei, Editura Axa, Botoșani, 1999; Dispariția și eternitatea Eonei, Editura Brumar, 2006, sunt titlurile ce îndreptățesc un cititor atent la aventurile sale editoriale să se întrebe dacă nu cumva Liviu Antonesei nu îmbracă, decât pentru a-și satisface din capriciile de moment, straiele fistichii ale politicianului bătăios ori pe cele sobre ale pedagogului postmodern, dar, în fond, de viță nobil-comeniusiană. În ce măsură doar cochetează sau e într-adevăr îndrăgostit de poezie o poate cel mai bine demonstra antologia Apariția, dispariția și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Iași, 2001), consecința "vinovatei" sale duble îndeletniciri: situarea fără drept de apel a operei sale pe teritoriul poietic delimitat exclusiv de maniera reducționistă ut pictura poesis. Ce-i drept, încă de la început, poeta însăși nu a părut a-și refuza capriciul asumării și afirmării! constante, uneori orgolioase, a dublei sale vocații. A se vedea titlurile și cea mai mare parte a textelor incluse în primele două volume, După vernisaj (Universitas XXI, Iași, 2001) și Acuarele vulnerabile (Universitas XXI, Iași, 2003), dar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
determinărilor provenind din elemente raționale și morale ale personalității. F.Hoffet [p.87] menționează instabilitatea și variabilitatea extremă a Parisului: nimic nu este fix sau sigur în acest oraș. Ceea ce pare imposibil undeva este întotdeauna posibil la Paris. Parisul are capricii feminine. Aceste trăsături se explică prin rolul pe care femeile îl joacă în viață Parisului. Există, în mod sigur, un aspect prin care Parisul se deosebește: "une élegance, un goût, une manière de sentir, d'être et de s'occuper
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în mod deosebit pe romancierii timpului 119. Morală Parizienei este una a negarii, incluzând un repertoriu de forme asemănător cu cele ale dandy-ului, care poate fi considerat omolog masculin al mondenei franceze: indiferență, nepăsarea, ignorarea convențiilor, provocarea, subversiunea, refuzul, capriciul, tupeul, insolenta, impertinenta, cinismul [v.Babeți, p.184]. Dar contestarea pe care o practică este subtilă, plină de tact. Structura morală a Parizienei se caracterizează prin maximalizarea posibilităților de afirmare. Pariziana este o nouă formă originală de individualizare feminină. Menționarea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
p.213]. Imanenta emotiva feminină a Parizienei este destul de relativă; fire rece și calculată, ea știe să-și urmărească scopul. Doamna Girardin constată că ceea ce înlocuiește pasiunile în Franța sunt pretențiile, capabile să conducă la revoluții [1986, I, p.564]. Capriciile sunt multiple și descumpănesc în permanență pe cei din jur: "Tout à l'heure, elle ne voulait point, maintenant elle voulait bien" [Maupassant, Notre coeur, p.195]. Puterea și dominația Parizienei nu sunt de natură materială, de aceea banul este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pe soția sa "madame Chose" [ibidem, p.292]. "Car, dans cette petite âme vénale, le premier baiser d'amour n'avait éveillé que des idées d'ambition et de luxe" [ibidem, p.65]. Georges Fromont își pune în joc penru capriciile lui Sidonie toată averea: "Depuis trois mois la première fabrique de papiers peints de Paris est accrochée aux volants de cette rien-du-tout. Îl faut voir comme l'argent file. Toute la journée je ne fais qu'ouvrir mon guichet devant
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
nervi de isterice rezonabile, animate de mii de dorințe contradictorii care nici nu reușesc să devină dorințe, deziluzionate de tot fără să fi gustat din nimic, din cauza evenimentelor, epocii, românului modern și care, fără ardoare, fără elan, par să îmbine capriciile de copii alintați cu duritatea bătrânilor sceptici 142. Pariziana tipică la Maupassant este Michèle de Burne, "un type rare" [Maupassant, Notre cœur, p.74], mondenă cu privirea vioaie, de o grație artificială și amețitoare, bibelou sofisticat, bijuterie sacra, o curiozitate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Raportul între a fi și a părea joacă un rol important în resursele teatrale ale definirii misterului identității femeii pariziene. Femeia pariziana ridică la nivel de valoare estetică aparentă, disimularea, artificiile. Deghizarea de suprafață a Parizienei, în conformitate cu cerințele modei sau capriciile persoanei, se dublează cu o deghizare mai profundă, de adâncime, care răspunde specificului caracterului. Aparențele sunt constrânse să exprime personalitatea, ascunzând caracterele reale, individuale sau intime" [Muchembled, p.250, subl.n.]158. Aparențele au avut întotdeauna un loc aparte în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
jeune et Risler aîné, p.19]. Intuind în Sidonie Risler actrița, Delobelle o încurajează 188. Eliberată de mască să de mondenă, ea accede la condiția naturală de artist, descoperindu-se chiar că este o actriță ambulanță, care acceptă neprevăzutul și capriciile carierei 189. În comparație cu frumusețea pură a aristocratei Clăire Formont, Sidonie Risler este o imitație de Pariziana mondenă și arată ca o actriță de calitate proastă într-un teatru ordinar 190. Este semnificativ finalul românului, cănd Risler o descoperă într-un
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mult mai puternică decât interesul față de sentimente. Feminitatea este pentru Clorinde doar o armă în lupta pentru putere. În comparație cu alte femei, Pariziana este femeia care nu cunoaște ezitarea, incertitudinea, necesitatea cotidiană și vitală a compromisului. Ea știe să impună bărbaților capriciile și legea să, întruchipând puterea femeii asupra bărbatului și asupra lumii. Guvernarea femeilor pariziene are sorți de izbândă, deoarece se bazează pe simulare. Ea disimulează superioritatea intelectuală feminină (când este cazul) prin scoaterea în evidență a intereselor mărunte. Astfel, ele
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Ele cunosc, ca și bărbatul, relativitatea sentimentelor și a atașamentului 219. Într-o clipă de rară sinceritate, doamna de Burne, conștientă de incapacitatea să de a iubi, refuză chiar să joace această comedie 220. Pariziana înlocuiește pasiunea cu ambiții și capricii 221. Dragostea modernă nu mai este un foc mistuitor, este o construcție bine montată și libera în opțiuni 222. Marile iubiri nu fac parte din arsenalul naturaliștilor. Zola și Maupassant au descris femeile în raporturile lor cu bărbatul sau cu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
conotație. Adulterul se integrează în viață Parizienei că o experiență organică, care deschide perspective noi și nu comportă remușcări. Psihologia Parizienei se aseamănă cu cea a soțului, care nu are complexul infidelității, ci are impresia de a satisface un simplu capriciu al simțurilor și al imaginației, din care inima este absența. Amantă de profesie, Pariziana caută prin eros dobândirea unei dimensiuni sociale absențe 232. Cu toate că nu are, în cazul Parizienei, o experiență mutilanta și limitativa (cum este, de obicei, experiența altor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cu întreg modul ei de viață o dovedește și, într-un fel sau altul, reface un element al schimbării și al polifoniei într-o lume monocorda. Pariziana introduce în fiecare scenă o notă personală ce ține de trăsăturile ei: un capriciu, o simulare, o minciună și, ceea ce este principal elementul de originalitate 241. Ea reușește să teatralizeze ritualurile stereotipizate ale vieții. Ocupațiile denotă un comportament eminamente codificat. Ținând cont de reprezentarea sinelui și de afirmarea să că ființă socială și individuală
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
înzestrata cu calități și sensibilitate artistică. Ea este familiarizata cu artele frumoase. Aproape fiecare Pariziana are o predilecție sau un talent 290. Preocupările artistice nu constituie ocupații serioase pentru femeia pariziana, dar mai mult se înscriu la capitolul cultură sau capricii. Ele demonstrează filonul artistic al personajului în cauză, capacitatea să de a vedea și de a resimți lumea altfel. Educarea copiilor a fost întotdeauna apanajul femeilor, nu însă și al Parizienelor, care nu sunt gata pentru sacrificiile maternității 291. Raporturile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
farmecul modern 296. Iubirea pentru Pariziana se transformă într-o luptă a ambițiilor, ca în concepția modernă. Seducătoare cu renume, Pariziana face ravagii în lumea bărbaților, care devin prizonierii seducției sale297. Soarta bărbatului este de a rămâne servitorul nenumăratelor sale capricii 298. Alegerea iubitului este prioritatea Parizienei: "En tous cas, je vous préviens que, moi, je suiș incapable de m'éprendre vraiment de n'importe qui..." [Maupassant, Notre coeur, p.206]. Chiar și amantul perfect, care se oferă în întregime, cu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
comme un homme enfermé frappe du poing une porte de fer" [Maupassant, Notre cœur, p.97]. 298 "Îl serait demeuré, îl demeurerait quand même le serviteur reconnaissant de șes caprices" [Maupassant, Notre coeur, p.165]. Pentru Pariziana, dragostea este un capriciu printre altele: "Îl devrait donc attendre leș jours et leș heures où viendrait cette fuyante maîtresse, ainsi que șes autres caprices, le caprice d'être amoureuse" [ibidem, p.174]. 299 "J'entends par là que pour nous rendre compréhensives au
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
nici în teorie. Identitatea ei se disipează în acest perpetuu "balans" psihologic (moartea timpurie a protagonistei nu constituie un accident, ci o necesitate epică!), ajungînd irelevantă (nu întîmplător, unii critici îl consideră eronat pe Heathcliff adevăratul protagonist, pierzîndu-se hermeneutic în "capriciile" comportamentale ale lui Cathy). Jocul "numelor" de la începutul romanului sugerează de aceea o întreagă construcție psihologică, derulată ulterior după legile unei tragedii clasice (unde eroul nu reușește să-și depășească limita!). Prin urmare, Jane și Catherine nu se referă doar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a intelectului uman, ieșit din zodia armonioasă a rațiunii și intrat subit în universul defazat al nebuniei. Parabola trimite de aceea, invariabil, la descompunerea personalității sub influența substanțelor halucinatorii. Nu alta este "inițierea" lui Rivers al lui Huxley. Aflat între capriciile unei "zeițe" (Katy) și investigațiile experimentale ale unui "geniu" (Maartens), protagonistul își găsește "eul obscur", ascuns după interminabilele sublimări ale tinereții. John Rivers se lasă prins, asemenea naratorului poesc, în mreaja unei lumi noi, mai curînd ficționale decît reale, mișcîndu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]