3,744 matches
-
recunosc că mi-e greu să evadez. Dar am trăit multe, am văzut multe, iar lumea în care trăim este cu totul alta decât cea de dinainte de '89 și '91. A servi România de azi nu înseamnă a o ține captivă în reprezentările și mentalul colectiv de acum câteva decenii, ci înseamnă a-i oferi locul pe care îl merită în noua lume în care, de altfel, înșiși marii actori nu mai sunt chiar aceiași. Nu știu cât de sincer este mesajul Ambasadei
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
zei (Tristele, IV 1) și de prieteni (Tristele, I 9). Surghiunit între străini care nu-i înțeleg limba și-i răstălmăcesc gesturile (Tristele, V 10), într-un loc situat la antipodul geografic și calitativ al Romei, Ovidiu e asemenea peștelui captiv în pojghița de gheață, lipsit de libertatea mișcării, capabil doar să-și perceapă propria stare dezolantă (Tristele, III 10). Drumul său pe mare răstoarnă sensul călătoriilor inițiatice : la capătul ei nu se poate afla un nou început, ci doar, definitiv
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Se trezesc subit la realitate, văd în fața ochilor același rozariu, existent pe undeva în marginea sudică a grădinii Copou, nu prea departe de o altă încântătoare grădină cea botanică. Și plantele din jurul trandafirilor pitici nu mai par nici vulgare, anoste, captive, nici indolente, rătăcite în nimicuri, ci chiar sunt cu rost, cu lacrimi de rouă, cu ochii la pământ, la oameni, la cer, cu trăiri arborescente, sub arome de aburi plutitori și irezistibili din salcâmi, tei, liliac și iasomie, ființe și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
aparent fără pretenții literare, cultivând o autenticitate atroce. Credem, însă că această ipostază este studiată. Diaristul descrie ca într un proces verbal banalitățile zilelor pustii, menționează injecțiile și pastilele, face mici portrete de asistente sau de medici. Devine, pe neobservate, captiv și, în loc să fie bântuit de gândul evadării, trăiește o voluptate stranie a captivității. Diaristul doar în aparență este în spital, în realitate el este în infern. Jurnalul captează în scris, la cald, necenzurate, acele stări care însoțesc experiențele de acest
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
puternica națiune americană al cărei fericit și strălucit exponent sînteți." Adlai Stevenenson, la 20 octombrie 1953, în răspunsul său, mi-a scris, în ceea ce privea partea politică, următoarele: "Nu cunosc nici un american care să nu fie preocupat în ce privește situația țărilor captive din estul Europei și nici o persoană care să se lase înșelată de falsa politică de pace sovietică. Însă Statele Unite au o mare și înaltă concepție despre Națiunile Unite și cred că un aranjament rezultat între națiuni, fără a se recurge
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
curieuse solitude". Nu una din cărțile lui cele mai bune, dimpotrivă e una pe care o reneagă. Dar nu citisem nimic de el. În ultimul timp n-am citit prea mult, doar o carte a lui Brian Glanville, "Jelania greierilor captivi" (cam sirop) și povestiri de Cortázar (extraordinare!), plus o revenire la Hölderlin, îmi erau cam neclare anumite sunete ale lui. Aștept să mă liniștesc (cred că și faptul că fiul fratelui meu e aici, deși nu plînge mă face să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
fie Întrebat. Hugo se Înclină ușor și-i șopti ceva la ureche, arătând către Simeon, care, legat burduf, urmărea toată scena cu emoție. Domnul Eglord ascultă fără ca vreun mușchi să i se clintească pe față. Apoi ceru să fie adus captivul mai aproape. — Doamne, se plecă Simeon, atât cât Îi Îngăduia asprimea legăturilor, pricepând că a intrat Într-o poveste primejdioasă care l-ar fi putut costa viața. Doamne, sunt un biet pribeag, un amărât care caută de lucru. Sunt fericit
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe Simeon, așa legat cum era, pe un cal. Apoi se despărțiră În două grupe. Cei mai numeroși plecară spre vale cu stăpânii. Câțiva, sub conducerea lui Hugo, Îl Înconjurară pe Simeon și o luară la deal, păzind cu strășnicie captivul ca nu cumva să fugă. Cei doi seniori se sfătuiră Îndelung Înainte de plecare. Mo nahul vorbi lung și aprins, dar cavalerul nu se lăsa ușor convins. De abia după ce goliră al treilea pocal, cedă, cu privirea Întunecată și ochii injectați
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ce urca din vale. Descălecară și se traseră sub marginea pădurii. Pe Simeon Îl ascunseră cu cal cu tot sub un brad bătrân, cu crengi până aproape de pământ, și-l lăsară acolo, după ce legară hățurile de o ramură zdravănă. Picioarele captivului erau Înțepenite Într-o frânghie care trecea pe sub burta calului, destul de larg pentru a nu răni pielea animalului, dar destul de strâns pentru ca omul să nu poată descăleca. Ținând seama că și mâinile Îi erau legate, prizonierul n-avea cum să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cam peste tot. Unde sunt și unde nu mai sunt evrei. A.B.Un gând pentru cititori... Cititorul "adresantul nostru" este o virtualitate. Când se întrupează, el poate fi o prezență stenică, profund încurajatoare, pentru scriitorul care este, prin definiție, captivul solitar al mesei de lucru. Sunt recunoscător când se întâmplă. Vă și îți mulțumesc, prin urmare, pentru că s-a întâmplat. (Mai 2014, București) Constantin Abăluță Pe cât îmi dau seama, această carte este una a trecerii. A trecerii, a pe-trecerii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
singuri. Dacă ar fi să mulțumiți cuiva pentru ceea ce sunteți, cui ar trebui să mulțumiți? Mulțumesc Universului că e atît de mare, de nepătruns, inepuizabil ... Dacă ar fi fost epuizabil, azi am fi fost niște ființe tare încîlcite, frustrate, sufocate, captive în propriile limite. Așa, însă, avem destul loc să ne desfășurăm imaginația, să ne descărcăm nebunia individuală. În una din cărțile mele mai vechi am un poem de mulțumire, stați să îl caut: "După ce am făcut cerul și pămîntul/ după ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
astfel tocmai pentru că știa natura acaparatoare a Rusiei ; a fost foarte temător să nu strice ceva. Ce ar fi trebuit să facă ? Ar fi trebuit să pună mâna pe telefon și să încerce să negocieze pașnic. Moldova este și astăzi captivă acestor dificultăți de situare. Lumea nu ține minte, dar la Chișinău s-au tăiat integral gazele, electricitatea. Principala lor centrală era la Râbnița, în Transnistria. Deci Moldova era făcută să fie ținută ostatică. V.A. : Deci tot pe seama lipsei de
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
noua eră sub îndemnul unor Chișinevschi sau A. Toma și alta sub chezășia "luminoasă" a unor Sadoveanu, Călinescu sau Arghezi. Tratînd această fractură esențială drept un fapt divers, exegeții lor, fără diferență (față de situație) și fără deferență (față de o țară captivă), lasă impresia că și totalitarismul comunist a fost un fapt divers". În cadrul aceleiași anchete sînt supuse unui amplu rechizitoriu apelurile la așa-zisele "apolitisme" și "autonomia estetică" practicate de cei interesați abuziv și cu aplomb: ""Apoliticii" noștri sînt mai politici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fost interzise cântecele rusești!”). Un delir în expansiune. Dispariția comunismului a desferecat pandemoniul sufletului rus, a scos la lumină toate obscurantismele și resentimentele sale împotriva Occidentului, dar mai ales pofta de a-i învăța minte pe „naționaliștii” din fostele republici captive. Din fericire, mai există și literatura. Într-un pasaj subteran de pe Tverskaya, fosta Gorki, am găsit o dugheană de cărți și am cerut cel mai recent roman al lui Victor Pelevin, Generation P (fixația mea din ultimul timp, legată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
brâu lepădară,/ Tare-afară mialerga-ră” (Lupșanu - Călărași). În basme, pregătirea pentru drum include turta de cenușă plămădită de mama eroului, aceasta fiind hrana lui pe tărâmul infernal; în cazul în care flăcăul ar mânca merinde găsite în sacru el ar rămâne captiv acolo și lumea s-ar stinge în așteptarea energiilor revigorante. Turta mamei este făgăduința că feciorul va reveni în profan. Proba supremă însă pentru depășirea etapei de dependență infantilă o constituie confruntarea maximă cu maternitatea terifiantă: mama zmeilor. Am văzut
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
borna dintre lumi și, atunci când aceasta e lipsită de utilitate, este clar că ne situăm într-un context inițiatic. Într-un basm din Boișoara, Vâlcea, fântâna fără pereți împrejmuitori, ca marcă a siguranței adăpării, este locul în care feciorul devine captiv și își pierde identitatea socială în favoarea spânului. Tocmai moartea eroului în coloana de apă pervertită va provoca erupția vitalității: „Ajungând la hotarul împărăției tatălui lor, era o fântână părăsită. Ce-a spus către fratele cel mic? - Frate! Aici la această
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se plâng că nu au mijloace să-și cumpere ochelarii cu care să vadă până departe, iar publicul pare să fie consumator mai mult de Mc' Cultură, decât de cultură adevărată...? N-aș zice că termenii limită între care e captiv poetul astăzi sunt aceștia, "cultura poetică" și "poetica culturală". Convingerea mea este că există cu adevărat un dramatism al condiției actuale a poetului, dar acesta e dat de o marginalizare a poetului și a poeziei. Poezia nu mai interesează, posibilul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mi-am trăit însă adolescența ca elev al Liceului "Gheorghe Lazăr", marcat fiind de farmecul său medieval ce și-a pus amprenta pe firea mea de poet. Idealizează, te rog, cât poți, atmosfera cultural-amicală a Sibiului care te-a luat captiv... Numai în Sibiu pot visa cu ochii deschiși. Aici am realizat lucruri pe care, în altă parte, nu cred că le-aș fi putut face. O revistă. O carieră universitară. Chiar dacă mi s-ar oferi șansa de a trăi în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
șapte și sunt întemnițat într-o pădure lângă care îmi pasc vacile, doisprezece și sunt închis în catalogul în care profesoara de română mi-a pus media generală 2,93 și m-a lăsat repetent, 16 și încep să devin captivul orbirilor fiziologice, 22 și devin prizonierul unei realități pe care n-o pot pricepe, 25 și ajung în Ieudul fără ieșire, 32 și îmi pun gratii de București, 53 și cred că e destul, dar nu-i așa. La 55
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
istorisirea poveștii „Scufița Roșie”, să le arăt copiilor lupul real, aflat însă la grădina zoologică. La vederea animalului, care se plimbă încolo, încoace, în cușcă strâmta, câțiva copii au exclamat: „Acesta nu este lupul nostru, că e mic, slab și captiv. Lupul din poveste este mult mai puternic, mai mare și mai sălbatic". Imaginea lupului, trăită lăuntric de copii, este mai adevărată decât realitatea de la grădina zoologică. Ar putea oare să demonstreze cineva contrariul? Aș mai menționa și faptul că lupul
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
negentropie. Știu eu, poate voi reuși În timp util, să dezleg enigma: de ce sacrificăm de Crăciun un porc, iar nu altceva. Desigur, nu Întâmplător. Beneficiind de negentropia eliberată de plante, să ne gândim - noi orășenii - și la ei, la arborii captivi Între trotuare, străzi și alei asfaltate ori betonate. Săteanul recoltează gândindu-se la semănat, adică la viața de la anul a acelorași plante. La oraș, treaba se pune oleacă altfel, adică gândind la viitoarea recoltă de frunze. Am spus cu alte
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
asfalt, care ar trebui altminteri, adică dacă oxigenul ar avea acces, să refacă condițiile de viață pentru la anul, În acel sol deci, Viața e extrem de săracă și lentă. Consecința e mai timpuria adormire și mai târzia trezire a arborelui captiv. Și, ieșind pentru puțin timp din cadrul discuției, din același motiv se găsesc morminte vechi dar bine conservate În biserici, precum recent la Mirăuți, nu și În cimitirele sătești, invadate de arbori... Știu un arbore la fel de captiv și deci chinuit fără
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
târzia trezire a arborelui captiv. Și, ieșind pentru puțin timp din cadrul discuției, din același motiv se găsesc morminte vechi dar bine conservate În biserici, precum recent la Mirăuți, nu și În cimitirele sătești, invadate de arbori... Știu un arbore la fel de captiv și deci chinuit fără vină, unul cel puțin particular. Anume Teiul lui Eminescu, de care nu ne putem apropia decât pășind pe asfalt. El, Teiul lui Eminescu și atâția alții care suferă Încântându-ne În același timp privirea, sunt captivi
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
se opună cumva regimului acestuia pe care el îl echivala cu însuși răul, n-avea nici o justificare nici față de sine însuși, nici față de ceilalți, pe care-i prețuia, față de mama, față de Monica, față de Vlad, față de Stelian, dacă va rămâne scufundat, captiv în mlaștina asta insuportabilă, în lașitatea asta, în frica asta... Ce trăia el nu era viață, ci temniță. Trebuia să încerce să iasă din temniță, trebuia să lupte. În oraș se vorbea că în pădurile din lunca Dunării s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
intrînd În contrast cu acele caverne Întunecate și ostile din orașul incaș. De asemenea, picturile sînt luminoase, aproape vesele și aparțin unor școli de pictură mult mai recente decît cea ermetică a metișilor care și-au pictat sfinții cu o furie Întunecată, captivă.“ Vizita făcută la Machu Picchu, pe 5 aprilie, servește drept subiect al unui articol publicat de Che În Panama, pe 12 decembrie 1953, În care e de găsit o strîngere minuțioasă de date și informații istorice, dar și o intenție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]